Am stat putin in dubiu daca sa va mai povestesc despre vacanta pe care am avut-o in Halkidiki acum cateva saptamani, pentru ca deja v-am aratat poze de acolo la momentul respectiv si impresiile la cald s-au cam dus. Insa am decis sa scriu totusi un articol, atat pentru voi, cat si pentru mine si bebe Mihai, sa-l avem amintire. 🙂

Nu este primul lui concediu in afara tarii – anul trecut a avut doua iesiri – una tot in Halkidiki, iar alta in Bulgaria, mai aproape. 😀 Asa ca este obisnuit si cu drumurile lungi, desi nu le facem prea des.

Pregatirile de plecare pentru un drum cu masina

Am plecat incarcati. Desi suntem doar trei, masina s-a dovedit aproape neincapatoare. Pe langa tot ce i-am luat lui bebe Mihai (haine, carucior, ceva jucarii, pampers, lapte, diverse de rontait, colac, piscina gonflabila etc) am avut si un troller cu hainele noastre, plus o sacosa mare de plaja cu cele necesare, plus diverse de rontait pentru noi, apa si cate ceva de baut, pentru ca aveam frigider in camera.

Atat eu, cat si sotul suntem vaccinati anti-Covid, asa ca am avut la noi declaratiile atat printate, cat si descarcate in telefon, pasapoartele si declaratia de intrare in Grecia, pe care am completat-o cu o zi inainte de plecare (cu greu, pentru ca site-ul imi tot dadea eroare si nu ma lasa sa completez dupa un anumit punct).

Am plecat pe timp de noapte, pentru a scapa de trafic si pentru a ne suprapune cu somnul de noapte al lui bebe Mihai. Poate fi dificil pentru majoritatea persoanelor, insa noi asa procedam de niste ani buni si s-a dovedit a fi cea mai buna varianta pentru noi. Am traversat Bulgaria (nu am stat decat cateva minute in vama), iar la intrare in Grecia am petrecut mai putin de 30 de minute. Nu am fost verificati suplimentar.

La un moment dat am tras pe dreapta intr-o parcare si am dormit cateva ore pe scaunele din fata (bebe Mihai la mine in brate, pentru ca intre timp se cam trezise si nu a mai vrut sub nicio forma la el in scaunel), ceea ce a fost destul de obositor.

Insa dupa cateva ore de somn, cand s-a luminat, am pornit mai departe si undeva la 10 dimineata am ajuns la destinatie.

Cazarea

Anul acesta am fost cazati la Maistrali Beach Studios si a fost o alegere de nota 10 – am avut un bungalow doar pentru noi, cu o terasa si curte, unde Mihai s-a jucat si a alergat in fiecare zi.

Desi am ajuns dimineata, iar check-in-ul era dupa ora 15.00 – am avut noroc sa primim camera imediat. Sotul a adus bagajele, iar eu am preferat sa le despachetez si asez imediat, ca sa ne simtim ca acasa cat mai repede si sa nu tot stau sa caut lucruri prin bagaje.

Camera era foarte mare si incapatoare – avea loc si pentru un patut suplimentar pentru Mihai, dar am preferat sa nu cerem, ca sa nu ne ia din spatiu, plus ca el doarme mult mai bine cu mine, iar acasa am demontat patutul deja de niste luni bune.

Mobilierul nu era foarte modern, dar totul era ingrijit si curat, aveam si chicineta, apa calda, aer conditionat, frigider destul de mare. La capitolul TV nu a fost nimic deosebit, dupa ce a butonat intr-o seara sotul meu printre canale si a vazut ca nu era niciun post international – restul vacantei televizorul a ramas inchis.

Cel mai bun wireless – batea atat in zona de mese, cat si in camera, dar mai ales pe plaja. Am avut tot timpul internet de buna calitate, ceea ce in Grecia este wow!

Din motive de Covid, curatenia nu se facea zilnic, ci la trei zile, ceea ce a fost ok, pentru ca nu se facea neaparat mizerie, cat aduceam nisip de pe plaja.

Mancarea

Am avut mic dejun inclus – destul de saracacios, dar ok. Un mare plus a fost faptul ca aveau o cafea buna (am avut si concedii in care cafeaua era groaznica) si painea la fel, proaspata si buna.

Bebe Mihai se trezea in fiecare dimineata cu zambetul pe buze, abia astepta sa iasa in curte si sa alerge pe acolo (noi locuim la etajul patru, asa ca pentru el a fost o schimbare placuta) si cu pofta de mancare. A mancat cereale cu lapte, paine cu unt, paine cu Almette, ou fiert, dar combinatia preferata a fost paine cu unt si gem. 🙂

Ca si gustari am avut fructe, stafide, pufuleti, plus doua cutii de mix Chio pentru noi (ne-am intors cu una).

Din supermarket am mai cumparat din raionul de mancare gatita pui la rotisor si orez pentru Mihai, iar la plecare am luat tzatziki, branza picanta, masline, feta, pita si alte cateva lucruri.

In cateva seri am mancat gyros – specialitatea lor, similara cu shaorma (cu diferenta ca nu folosesc lipii, ci o pita mai groasa si nici maioneza , ci tzatziki), dar ne-am axat in principal pe platourile de peste si fructe de mare, pe care le-am fotografiat intens. 🙂 Am descoperit o terasa in Nikiti unde ne-au facut un astfel de platou la un super pret, asa ca ne-am tot intors acolo si in alte seri. 🙂

Pe langa platoul respectiv am mai mancat salata greceasca, feta in crusta de susan cu miere, salata de branza picanta. Am mai primit din partea casei desertul sau cafea.

La capitolul dulciuri, eu am incercat sa nu fac excese, iar sotul meu a fost dezamagit ca nu a gasit nicio cofetarie cu prajituri grecesti pe gustul lui (am cumparat din doua locuri – in primul loc nu i-au placut, iar in al doilea au fost ok, dar nimic deosebit).

Plaja

Hotelul se afla situat fix pe malul marii si aveam nevoie de circa 30 de secunde sa coboram sa ajungem pe plaja. Tinand cont ca eram cu un copil mic si cu o multime de lucruri dupa noi – am preferat sa ramanem in fiecare zi aici la plaja si nu am plecat in cautare de alte plaje. De fapt, noua nici nu prea ne place sa plecam sa descoperim plaje, decat daca cea din apropierea locului de cazare nu este pe placul nostru, ceea ce nu a fost cazul aici.

Am putut sa facem mai multe drumuri in camera daca a fost cazul, sa mai aducem ceva de baut sau mancare pentru bebe Mihai, sa punem telefonul la incarcat sau sa mergem la baie.

Umbrela si sezlonguri am primit de la locul de cazare – trebuia sa le luam si sa le aducem singuri in fiecare zi, nu erau asezate pe plaja. Un mic inconvenient, dar nu foarte mare, pentru ca distanta era una mica, cum am mai spus.

Odihna

Ei bine, din fericire anul asta pot spune ca m-am si odihnit, spre deosebire de anul trecut cand mi s-a parut foarte solicitant un concediu cu un copil de patru luni la acea vreme. Acum, la un an si trei luni, a fost complet altceva.

Bebe Mihai a fost mult mai cuminte decat ne asteptam (cu micile exceptii de rigoare), ne-am inteles foarte bine cu el, i-a placut maxim pe plaja, s-a jucat cu pietre, cu bete, cu nisip (da, le-a bagat pe toate si in gura si cred ca a inghitit ceva nisip in primele doua – trei zile, cand era absolut fascinat de el), a construit si a sapat cu lopetica, grebla si ce mai avea in setul de jucarii. Si noi alaturi de el, evident.

I-a placut si in apa – statea singurel pe marginea plajei, insa in apa intra doar cu noi. Daca il tineam in brate ar fi stat oricat, insa daca voiam sa il punem in colac statea putin si voia inapoi in brate la mine. Oricum, am putut intra toti trei de cateva ori si ne-am jucat foarte frumos – era absolut fascinat cand tatal lui se baga sub apa si ii tot cerea sa se bage iar si iar. 😀

A invatat o multime de cuvinte noi – gen piatra, alba, bat, paine, Almette, ou si altele care nu-mi vin in minte acum, i-a iesit si o masea (pe care nu am simtit-o, pentru ca nu a fost deloc marait si nici nu a avut febra sau sa aiba un somn agitat) si s-a bronzat binisor, chiar daca i-am dat in fiecare zi cu crema cu factor de protectie 50 si a stat in principal la umbra.

A avut aproape in fiecare zi doua somnuri de cel putin o ora (unul pana in 12 si unul dupa-amiaza), iar atunci cand avea unul singur la ora 20.00 pica frant. Daca le avea pe amandoua – pe la 22.00 adormea, asa ca am avut destule ore de liniste.

Asa ca am reusit sa citesc si doua carti pe plaja – In deriva de Trish Doller si Ultima geana de lumina de Kristin Harmel. Ambele destul de usurele, s-au pretat foarte bine ca lecturi pe plaja. Anul trecut in vacanta am citit cu greu o jumatate de carte – deci imbunatatirea e semnificativa (am avut si concedii in care am citit 4-5 carti, insa mi se pare foarte bine si doua 🙂 ).

Spre sfarsitul vacantei l-am sarbatorit si pe sotul meu, pentru ca a fost ziua lui de nastere. 🙂

Vremea

Daca in tara prietenii ne povesteau ca vremea este capricioasa si ploua in fiecare zi, noi ne-am bucurat de o vreme minunata. Intr-o singura zi am avut o dimineata cu cerul acoperit de nori – dar pana in pranz a iesit soarele si restul zilei a fost frumos, iar in vreo doua zile a dat o scurta ploaie dupa-amiaza, fix in timpul somnului lui Mihai, cand ne relaxam cu totii in camera, asa ca nu ne-a incurcat cu nimic.

Soarele era puternic, dar nu deranjant – oricum ne-am dat cu crema in fiecare zi (ceva mai putin noi adultii in ultimele zile, ca sa ne si bronzam putin).

Drumul de intoarcere

A fost destul de obositor, pentru ca l-am facut pe timp de zi si a durat undeva in jur de 9 ore. Am stat cam o ora in vama la greci si destul de putin la bulgari ca sa trecem la noi. Insa bebe Mihai a reactionat ok, a si dormit de doua ori (somnuri mai scurte insa), ne-am jucat, am cantat, a rontait o punga de pufuleti si timpul a trecut pana la urma. 🙂

Concluzii

Mergem in Grecia in vacantele de vara aproape in fiecare an de cand suntem noi impreuna (noua ani), asa ca suntem niste iubitori ai Greciei si cu siguranta asta nu se va schimba. Venim aici pentru clima, pentru marea mult mai curata si mai frumoasa, pentru conditii, pentru gyros, pentru uleiul de masline pe care il cumparam la intoarcere si nu in ultimul rand pentru preturi. 🙂

Concediile in trei sunt mai solicitante, dar si mai frumoase, pentru ca e o placere sa-l urmaresti pe bebe Mihai cum descopera lucruri noi si cat de fascinat este de orice, de la pietre, la flori, la pisici si evident la mare.

Oricum, a fost mult mai usor decat ma asteptam, am reusit sa ma odihnesc, sa ma bucur de concediu, sa ma plimb, sa mananc bunatati, sa dorm si sa ma bronzez – iar pentru mine asa arata un concediu de succes! 😀

Sper ca v-a placut sa cititi despre vacanta noastra in trei si va rog sa-mi spuneti daca doriti sa va mai povestesc si pe viitor astfel de experiente in amanuntime, mai ales ca mai pregatim cateva iesiri pana la finalul anului. 🙂

Pentru alte articole despre calatorii puteti citi sectiunea dedicata CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala