Sunt conversații din care pleci cu răspunsuri și sunt conversații care te fac să-ți pui întrebări mai bune. Interviul cu Robert Katai face parte, pentru mine, din a doua categorie.
Am pornit de la marketing, dar am ajuns să vorbim despre mult mai mult decât marketing. Despre ce înseamnă să fii văzut, dar mai ales să fii ținut minte. Despre diferența dintre atenție și valoare, dintre imagine și reputație, dintre succesul pe care îl vede lumea și succesul care are sens pentru tine.
Robert Katai este marketer, content strategist și antreprenor, cu peste 20 de ani de experiență în industrie. A construit branduri, comunități, echipe și conferințe, a vorbit despre content și slow marketing și a observat, de-a lungul timpului, cum s-au schimbat platformele, trendurile și strategiile.
Dar oamenii, spune el, nu s-au schimbat la fel de mult. Au rămas nevoile, dorințele, nevoia de încredere și, poate mai important decât toate, nevoia de a găsi ceva care are sens.
Într-o lume obsedată de rapid, viral și imediat, Robert vorbește despre răbdare. Despre experiență și expertiză. Despre cum ne protejăm atenția. Despre ce rămâne profund uman într-o lume în care AI-ul poate produce aproape orice tip de conținut. Și despre diferența dintre a lăsa o urmă și a lăsa doar o umbră.
A ieșit o conversație pe care eu am găsit-o mai puțin despre cum să faci marketing și mai mult despre cum alegi să construiești.
Iată ce mi-a povestit Robert.
Ai spus de multe ori că nu construiești doar campanii, ci încredere. Când ai simțit că lumea a început să confunde atenția cu valoarea?
Cred că, de multe ori, ne dăm seama că atenția se oprește atunci când satisfacem un răspuns de suprafață. Și de multe ori vedem asta în metricile din jurul nostru. Social media a făcut chestia asta: te uiți la followers, la like-uri, la views și ajungi să crezi că, dacă ai un anumit număr de views sau un anumit nivel de vizibilitate, înseamnă că ai și valoare.
Nu, nu înseamnă asta. Cred că valoarea înseamnă momentul în care răspunzi la o întrebare a unui om și îi oferi ceva mai mult decât un simplu răspuns sau un simplu „hei, uite, facem asta și gata”.
De aceea cred că lumea a început să confunde atenția cu valoarea, uitându-se prea mult la partea asta de atenție, care este ca o dopamină ieftină. Și aici cred că una dintre întrebările pe care mi le pun și eu este: fac ceva important pentru audiența mea sau fac doar ceva care mă face pe mine să simt că am nevoie de validare la nivel de atenție?
Trăim într-o cultură în care totul trebuie să fie rapid. Rezultate, cariere, relații, succes. Ce crezi că am pierdut pe drum?
Nu știu. Nu știu ce am pierdut pe drum. Cred că fiecare are o anumită așteptare. Unii poate vor carieră, alții vor relație, alții vor succes.
Mi-a plăcut foarte mult ceea ce spunea Ryan Holiday despre asta. Ryan Holiday este cel care a scris Perennial Seller, Trust Me, I’m Lying și a scris un articol undeva prin 2013 în care prezenta ideea „work, family, scene – you can only pick two”.
Alegi dintre cele trei: muncă, familie și viață socială. Alegi locul de muncă și familia și atunci poți să lucrezi și să ai familie, dar nu înseamnă că o să fii văzut. Sau poți să ai familie și să fii văzut, dar nu înseamnă că o să-ți găsești satisfacția în muncă.
Și cred că aici fiecare dintre noi trebuie să-și traseze linia: ce alegem? Work, family, scene?
Astăzi este foarte ușor să fii văzut. Cât de greu mai este să fii ținut minte?
Dacă vorbim la nivel de marketing, cred că e ușor să fii văzut, dar întrebarea este cum faci să fii ținut minte.
David Priestly vorbea despre asta într-un interviu – The Diary of a CEO. A fost invitat acolo, iar după ce a fost publicat, a văzut că înaintea lui fuseseră și alți invitați, doar că episodul lui era mult mai vizibil, avea mult mai multă tracțiune și ajungea la o audiență mai mare.
L-a întrebat pe Steven Bartlett: „Băi, ce crezi că a făcut ca podcastul sau momentul, prezența mea acolo, să fie atât de mare?”
Și i-a spus, în parte: „Băi, eu cred că faptul că ai fost relatable și n-ai fost extraordinar.”
Când ești relatable, oamenii te țin minte pentru că spun: „Hei, eu sunt ca ăla, el e ca mine.” Și e mult mai ușor să faci lucrurile astea decât să zbori pe Lună.
Da, poți să zbori pe Lună și săptămâna viitoare o să vrei să intri în centrul Pământului, iar peste trei săptămâni o să vrei să zbori pe Pluto. Sunt lucruri extraordinare și lumea vorbește despre tine, dar asta nu înseamnă că o să-și aducă aminte de tine.
Dacă ar trebui să alegi un singur lucru care face diferența între cineva care trece și cineva care lasă o urmă, care ar fi acela?
Aici este o discuție între urmă și umbră. Alegi să lași o urmă sau alegi să lași o umbră?
Mi-ar plăcea întotdeauna să stau cu un om care lasă ceva în urmă și cu care pot să vorbesc. Dar, again, avem oameni care lasă o urmă și avem oameni în viața noastră care doar trec și lasă o umbră.
Ai vorbit mult despre slow marketing. Dincolo de marketing, este și o filozofie de viață?
Da, cred în slow marketing. Când am început să scriu despre slow marketing, am fost operat la genunchi și mi-am dat seama de toată treaba asta. Stăteam în pat, citeam și meditam și mi-am dat seama că există această frenezie de fast marketing: fugim după trenduri, fugim după viralitate, fugim după lucruri despre care credem că ne aduc valoare.
Așa că, pentru mine, slow marketing, dincolo de marketing, este și o filozofie de viață.
Există un moment în viața ta în care ai înțeles că nu mai vrei doar să ai succes, ci să construiești ceva cu sens?
În fiecare zi stau și mă gândesc la momentele astea din viața mea în care nu vreau doar să am succes, ci să construiesc ceva cu sens.
Dar, pe de altă parte, cred că și ceea ce construiești cu sens are succes. Doar că este succesul meu, nu succesul lumii și validarea lumii care să-mi spună că am succes.
Așa că poate întrebarea mai interesantă este să-ți dai seama dacă ceea ce construiești și ceea ce are sens pentru tine reprezintă și un succes pentru tine. Și da, pentru mine are succes.
Chiar și discuția asta pe care o am aici are sens, pentru că mă face pe mine, personal, să mă gândesc la mai multe decât aș putea să mă gândesc doar meditând.
Ce te-a schimbat mai mult? Reușitele sau perioadele în care lucrurile nu au mers așa cum ai sperat?
Cred că ce m-a schimbat cel mai mult a fost momentul în care stăteam cu soția mea și meditam la contextul în care trăiesc eu, în care trăiește ea, în care trăim împreună.
Ne uitam, poate, la nivel logic, punctual sau la nivel de date: ce a mers bine, ce n-a mers bine, ce putem învăța, ce putem să nu mai facem, cum să veghem unul asupra celuilalt, ca să nu mai trecem prin momente atât de dificile.
Și cred că asta m-a schimbat cel mai mult: să pot să am libertatea să mă deschid față de ea, să mă deschid față de mine și să putem învăța din lucrurile astea.
Există o convingere la care ai renunțat complet în ultimii 10 ani?
Da! Cred că social media marketing nu este marketing și marketingul nu este social media.
Am vorbit foarte mult despre social media și, la un moment dat, am crezut că marketingul se va schimba datorită social media. Dar astăzi trăiesc în perioada în care social media nu înseamnă marketing, iar când vorbim despre marketing nu este vorba doar despre social media.
Doar postări pe Instagram, pe TikTok… e mult mai mult decât atât.
Ai construit conferințe, comunități, echipe și branduri, dar cine sau ce te-a construit pe tine?
În primul rând, relația mea cu Dumnezeu.
Faptul că reușesc să stau să meditez la viața asta, care este mai mult decât ceea ce trăim aici, pe Pământ, și relația mea cu Dumnezeu, în care mi-am dat seama de mândria mea, de ego-ul meu, de viața mea, în care poate de multe ori mă focusez mai mult pe mine și nu mă focusez pe ceea ce El îmi cere să fac.
Și soția mea și copiii mei. Adică sunt aceste trei puncte din viața mea care m-au construit și astăzi sunt ceea ce sunt datorită lor.
Cum îți protejezi atenția și creativitatea într-o lume în care ți se cere permanent să reacționezi?
Reacționezi pentru că îi lași pe ei să-ți ceară asta și trebuie să le răspunzi.
De exemplu, nu-ți pune notificări pe telefon. Pune telefonul deoparte când lucrezi. Cere cuiva să vegheze asupra ta atunci când lucrezi și vrei să creezi ceva. Să zici: „OK, ai grijă de mine.”
Dacă ești într-un birou open space sau dacă lucrezi de acasă, pune-ți telefonul deoparte, setează-ți trei ore de lucru și te apuci de treabă. După aceea, OK, poți să-ți primești această doză de dopamină de pe social media.
Dar cred că, de cele mai multe ori, trebuie să avem grijă de noi: cât lăsăm lumea să ceară ceva de la noi și cum reacționăm noi.
Inteligența artificială poate produce conținut audio, video, text, imagini. Ce crezi că va rămâne profund uman?
Cred că experiența omului.
Dincolo de audio, video, text și imagini, este experiența omului. Și de aceea, de cele mai multe ori, recomand oamenilor, colegilor și tuturor celor din industrie să facă lucruri, să trăiască, pentru că experiența și expertiza nu vor putea fi înlocuite.
Un AI nu va putea niciodată să creeze o experiență și o expertiză. Iar când mergi cu cineva care are 50, 60, 70 sau 80 de ani de experiență și vrei să faci live coaching cu el, este mult mai valoros decât un AI care are toate datele.
Ce înseamnă pentru tine să construiești încredere într-o lume în care oamenii își schimbă atenția la fiecare câteva secunde?
Să fii acolo când oamenii au nevoie de tine. Să fii nu doar vizibil, ci și “descoperibil” și să oferi mai mult decât oferă toată lumea.
Mie îmi place mult vorba asta: „zig when others zag”.
Chiar zilele trecute am avut o discuție cu un tip care publica pe TikTok, Instagram și Facebook Shorts și, din discuția cu el, i-am zis: „OK, bun, dar de ce nu încerci și altundeva? De ce?”
„Încă nu e nimeni acolo.”
Și atunci, de ce nu? Poți să încerci chestia asta și, cumva, să-ți atragi atenția într-o zonă în care nimeni încă nu testează. Asta i-a dilatat ideea.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre oameni după două decenii în marketing și comunicare?
Trendurile se schimbă, ideile se schimbă, strategiile se schimbă, dar comportamentele oamenilor nu se vor schimba.
Oamenii au nevoi, au dorințe, au plăceri. De cele mai multe ori, marketerii trebuie să creeze dorințe, dar oamenii au și nevoi. Iar atunci întrebarea este cum reușești să împachetezi această dorință astfel încât omul să vrea să revină, nu doar o dată, după ce i-ai atras atenția.
Ce ai vrea să înțeleagă un tânăr care dorește succesul cât mai repede?
Că nu o să se întâmple asta.
OK, poți să-ți dorești succesul cât mai repede, dar cu ce costuri? Și întrebarea este dacă ești dispus să plătești costurile alea.
Doar că ești tânăr, cel mai bine ar fi să începi să muncești, să-ți bătătorești mâinile și coatele și să-ți dai seama că nu există un overnight success.
Aș vrea să încheiem cu un exercițiu de imaginație: completează, te rog, propoziția „Într-o lume obsedată de ceea ce dispare mâine, eu aleg să construiesc…”
Ceva ce va dăinui în timp. Acel ceva cred că depinde de fiecare.
Și știi, exact asta e provocarea de cele mai multe ori: noi vedem că marketingul trebuie să fie rapid, trebuie să fie o șmecherie, ceva care să producă rezultate imediat.
Dar eu cred că, în continuare, se poate construi cu răbdare, se poate oferi încredere, se poate crea o identitate și se poate lăsa o moștenire.
Poate că cea mai frumoasă idee din conversația cu Robert este și una dintre cele mai simple: alegi să lași o urmă sau alegi să lași o umbră?
Într-o perioadă în care totul pare construit pentru reacția imediată, pentru următorul like, următorul view și următorul trend, întrebarea asta mi se pare mai importantă decât pare la prima vedere.
Pentru că, până la urmă, nu tot ceea ce atrage atenția are și valoare. Nu tot ceea ce este vizibil devine memorabil. Și nu tot ceea ce înseamnă succes pentru ceilalți înseamnă succes și pentru noi.
Poate că slow marketing nu este doar despre marketing. Poate că este și despre felul în care alegem să ne trăim viața: mai puțină grabă, mai puțină nevoie de validare și mai multă răbdare pentru lucrurile care merită construite.
Iar când l-am întrebat ce alege să construiască într-o lume obsedată de ceea ce dispare mâine, Robert a răspuns simplu: „Ceva ce va dăinui în timp.”
Cred că, într-un fel, asta este și întrebarea cu care merită să rămânem după această conversație:
Ce construim astăzi care va mai avea valoare și atunci când atenția se va fi mutat în altă parte?
Sursa foto: Robert Katai
Vǎ invit sǎ descoperiți secțiunea Interviu CityFemme pentru mai multe interviuri luate de-a lungul timpului.
