Ți-ai dorit vreodată să ai unde să evadezi, măcar pentru câteva minute? Să simți că timpul se oprește în loc? Să fii parte din natură, fără să o deranjezi și fără ca nimic să te deranjeze pe tine, integrându-te pur și simplu în loc? Să găsești acel spațiu în care nu trebuie să faci nimic, să demonstrezi nimic, să ajungi nicăieri — ci doar să stai, să observi și să-ți lași gândurile să se așeze?
Ei bine, cei de la TESSERACT Architecture și-au propus să creeze tocmai un astfel de spațiu.
The Flower of the Mind este contribuția lor la proiectul global Temple of Thought, inițiat de DAVIDE MACULLO Architects, alături de Florin Mindirigiu (SHARE Architects) și Maria Elena Rudolf (Global Art Expert).
În weekendul care tocmai a trecut am avut ocazia să descopăr proiectul chiar la fața locului și să mă număr printre primele persoane care au intrat în acest spațiu și s-au bucurat, fie și pentru câteva minute, de liniștea lui.
Și cred că tocmai aici se află una dintre calitățile proiectului: înainte să începi să îi descoperi conceptul, materialele sau povestea, The Flower of the Mind este un loc pe care îl simți.
Un „cuib” pentru gânduri
Punctul de plecare al proiectului este salcâmul — nu doar ca element al peisajului românesc, ci ca simbol legat de memoria colectivă și de meșteșugurile locului.
Nuielele de salcâm au fost folosite dintotdeauna pentru împletirea coșurilor și a altor obiecte utilitare. De aici a venit firesc și tehnica aleasă pentru construcție: împletirea.
Este un gest simplu, aproape ancestral, care face legătura între natură, meșteșug și arhitectură. În același timp, permite realizarea unei structuri ușoare și organice, adaptată locului, folosind materiale locale și având un impact redus asupra mediului.
Rezultatul seamănă cu un cuib al gândirii.
Nu ești complet înăuntru, dar nici afară. Împletitura lasă lumina să pătrundă, aerul să circule și privirea să ajungă în continuare la peisaj. Granița dintre om și natură devine astfel una foarte fină.
Poți sta. Poți privi. Poți asculta. Poți vorbi cu cineva sau, la fel de bine, poți să nu spui nimic.
Într-o perioadă în care suntem obișnuiți să umplem aproape fiecare moment liber cu un ecran, o notificare sau ceva „de făcut”, mi s-a părut surprinzător cât de actuală poate fi ideea unui loc creat pur și simplu pentru a gândi.
Arhitectură, artă și comunitate
The Flower of the Mind nu este însă doar un obiect de arhitectură amplasat într-un peisaj spectaculos (45.401610, 26.385864, sat Colții de Jos, comuna Colți, Jud. Buzău).
Proiectul aduce împreună arhitecți, artiști, meșteșugari și oameni ai locului, iar procesul de construire devine aproape la fel de important ca obiectul final.
Intervenția artistului Sebastian Moldovan adaugă încă un strat acestei povești, ducând obiectul și meșteșugul către un limbaj artistic și transformându-le într-un mod de a vorbi despre comunitate, memorie și relația noastră cu locurile pe care le locuim.
Pentru TESSERACT Architecture, proiectul vorbește și despre responsabilitatea de a păstra vii lucrurile fragile: arhitectura vernaculară, meșteșugurile, peisajul, comunitățile și memoria unui teritoriu.
Poate tocmai de aceea The Flower of the Mind pare că aparține locului, în loc să încerce să îl domine.
De ce Buzău?
Locul ales pentru proiect este zona Colți – Aluniș, din județul Buzău, un teritoriu pe care, recunosc, imi doresc să-l descopăr și mai mult.
Aici, peisajul natural se întâlnește cu patrimoniul, poveștile comunităților locale și inițiativele oamenilor care încearcă să readucă la viață locuri și tradiții.
În apropiere se află Geoparcul Internațional UNESCO Ținutul Buzăului, Muzeul Chihlimbarului din Colți, așezările rupestre de la Aluniș și trovanții cunoscuți drept „Babele”.
Tot aici se află Casa cu Blazoane, o casă-monument și un exemplu extraordinar de arhitectură vernaculară, dar și Plaiul Bâscilor, unde există inițiative dedicate revitalizării comunităților și caselor bătrânești.
La toate acestea se adaugă poate cea mai importantă resursă: oamenii locului și meșteșugarii care încă păstrează tehnici tradiționale, inclusiv cea a împletirii.
Astfel, alegerea Buzăului nu pare deloc întâmplătoare. The Flower of the Mind nu vine să ocupe pur și simplu un punct pe hartă, ci să intre într-un dialog cu un teritoriu care avea deja foarte multe de spus.
O conversație la Casa cu Blazoane
Duminică, la Casa cu Blazoane, am avut ocazia să aflu mai multe nu doar despre The Flower of the Mind, ci și despre contextul mai amplu în care apare acest proiect: potențialul extraordinar al zonei Buzăului, provocările conservării patrimoniului și ale dezvoltării locale, rolul arhitecturii și al artei și, mai ales, felul în care toate acestea pot funcționa împreună cu — și nu separat de — comunitate.
Discuția a fost moderată de Minodora Toma, Lead Architect TESSERACT Architecture, și i-a adus împreună pe Raluca Șoaita, fondatoarea TESSERACT Architecture; Sebastian Moldovan, artist reprezentat de galeria GAEP; Aileen Forbes-Munnelly, Senior Associate Architect DAVIDE MACULLO Architects; Florin Enache, fondatorul asociațiilor Plaiul Bâscilor și #better; Nicu Scutaru, membru al Asociației Ținutul Buzăului; Mihai Micu, geograf-geomorfolog la Institutul de Geografie al Academiei Române; Constantin Ichimoaei, director executiv ABB; și Marius Damaschin, Sales Manager Etex Exteriors.
Dincolo de prezentarea unui proiect de arhitectură, conversația mi s-a părut importantă pentru că a pus pe masă o întrebare mai mare: cum dezvoltăm un loc fără să pierdem tocmai lucrurile care îl fac special?
De la arhitectură medicală la un templu pentru gânduri
Există și un contrast interesant în povestea proiectului.
TESSERACT Architecture este singurul studio din România specializat în arhitectură medicală și a fost implicat până acum în peste 1,5 milioane de metri pătrați de proiecte medicale.
Printre acestea se numără Spitalul pentru Copii construit de Asociația Dăruiește Viață la Marie Curie, proiectele pentru spitalele județene din Sibiu, Buzău și Tulcea, Institutul Inimii din Târgu Mureș, primele spitale modulare din România destinate îngrijirii pacienților cu COVID-19, precum și numeroase clinici și spitale private.
La prima vedere, un mic spațiu împletit din nuiele, așezat în natură, poate părea foarte departe de complexitatea unui spital.
Și totuși, există un fir comun: arhitectura gândită în jurul omului și al stării lui de bine.
Poate că uneori avem nevoie de spații care să ne vindece corpul. Alteori avem nevoie doar de un loc care să ne permită să ne oprim.
Temple of Thought: locuri în care avem voie să nu ne grăbim
The Flower of the Mind face parte din Temple of Thought, inițiativă lansată de arhitectul elvețian Davide Macullo, care propune o rețea globală de spații dedicate gândirii, fiecare construit în relație cu locul și cultura în care apare.
Ideea pornește de la o observație simplă și foarte actuală: într-o societate construită în jurul vitezei, producției și consumului, spațiile în care pur și simplu putem să ne oprim și să reflectăm au devenit din ce în ce mai rare.
Iar „templul” despre care vorbește Macullo nu trebuie privit neapărat în sens religios. Este, mai degrabă, un loc în care omul își poate regăsi capacitatea de a gândi dincolo de zgomotul și presiunile cotidiene.
După ce am stat câteva minute în The Flower of the Mind, cred că ideea aceasta se înțelege mai ușor prin experiență decât prin explicații.
Pentru că spațiul nu îți spune la ce să te gândești. Doar îți oferă un loc în care să o faci.
Și poate că, într-o lume în care aproape totul încearcă să ne capteze atenția, câteva minute în care nimeni și nimic nu ne cere nimic sunt deja un mic lux.
Parteneri strategici: GAEP Gallery · Asociația #better · Plaiul Bâscilor · Asociația Ținutul Buzăului · UAR · Aluniș Retreat · Muzeul Chihlimbarului · SHARE Architects
Fotografii: Bogdan Mihai Mocanu / altcumva.ro
