Lagărul de Concentrare de la Dachau - sit istoric si memorial -

V-am povestit recent despre excursia de cateva zile din Munchen, ocazie cu care am fost la festivalul de anul acesta Oktoberfest. Insa nu a fost singurul loc pe care l-am vizitat, pe lista noastra aflandu-se si o vizita la lagarul de concentrare de la Dachau, aflat circa 30 de kilometri de Munchen.

Nu este prima data cand mergem la un lagar de concentrare – in urma cu doi ani am fost la Auschwitz I si Auschwitz II Birkenau, in Polonia, asa ca am vrut sa profitam de aceasta ocazie sa aflam mai multe despre aceasta perioada neagra din istorie si sa vizitam lagarul care a constituit modelul dupa care au functionat si celelalte lagare.

Pe 22 martie 1933, regimul nazist a deschis un lagăr de concentrare pe terenul dezafectatului Königlich Bayerische Pulver- und Munitionsfabrik Dachau, un complex de fabrici care producea odată praf de pușcă și muniție.

Această închisoare a functionat 12 ani, timp in care peste 200.000 de prizonieri de peste 40 de nationalitati au fost închiși în lagărul de concentrare Dachau și sublagărele sale. Cel puțin 41.500 de persoane au murit aici de foame, din cauza bolilor, in urma torturii sau au fost ucise direct, mai ales in ultimii doi ani de functionare, cand conditiile s-au inrautatit semnificativ.

După ce armata americana i-a eliberat pe prizonieri la 29 aprilie 1945, guvernul militar american a folosit fostul lagăr de prizonieri ca tabără pentru persoane strămutate. Din iulie 1945, terenul a servit drept lagăr de internare pentru presupușii autori naziști; în 1948, guvernul statului bavarez a înființat o tabără de refugiați.

Insa in mai 1965, la initiativa supravietuitorilor, lagărul de prizonieri de odinioară a fost transformat într-un loc de comemorare și amintire, unde accesul este permis si gratuit.

In perimetrul lagarului au fost refacute cateva dintra baraci, pentru a simula conditiile de trai din acea perioada, si se pot vizita si cateva dintre cladirile administrative. Cel mai socant este insa crematoriul, care din afara pare o casuta rustica (poza principala a acestui articol), iar care a fost locul in care si-au gasit sfarsitul zeci de mii de persoane.

Poti intra in camerele in care oamenii erau mintiti ca vor merge sa faca dus, poti vedea falsele capete de dus din camera de gazare unde era folosit Zyklon B, gazul care era suficient de puternic incat sa ucida o sala plima de oameni in doar circa 20 de minute. Mai apoi vezi sala unde se aflau cuptoarele, care spre sfarsitul perioadei de functionare a lagarului nu mai faceau fata.

Evident ca poarta are acelasi mesaj care se regaseste si la celelalte lagare: “Arbeit macht frei” (Munca te elibereaza). Intr-una din cladiri functioneaza un muzeu, iar pe parcursul lui fotografii si informatii istorice te ghideaza prin calatoria ta in timp.

Ai nevoie de undeva intre una si trei ore pentru a vizita locul (noi am petrecut cam doua, dar puteam lejer sa fi stat mai mult). In incinta sunt si o multime de locasuri de cult, inclusiv o biserica ortodoxa (ruseasca) ridicate de-a lungul anilor, dupa deschiderea sitului istoric, pentru a comemora victimele diverselor nationalitati si religii.

Sunt disponibile si tururi ghidate, insa noi am decis sa facem aceasta incursiune in ritmul nostru, am citit panourile, am traversat lagarul dintr-un capat in altul, si am facut cateva poze.