Recunosc, nu merg des la teatru. Nu atat de des precum mi-as dori. Dar si cand ajung…

Ziua Bloggerilor organizata de Teatrul Masca a fost fix declicul acela de care aveam nevoie sa-mi amintesc cat de multe emotii putem transmite fara sa folosim cuvinte. Piesa „Nastasia” pe care am avut ocazia sa o vad in avanpremiera luni seara a fost ocazia perfecta sa ma transpun intr-o altfel de lume, o lume de mahala din Bucurestiul interbelic.

Intrarea in atmosfera specifica a avut loc inca de dinainte de a pasi in sala, pentru ca un taraf autentic (taraful de la Sarpele Rosu, daca am inteles bine) cu tambal, vioara si acordeon a avut grija sa ne faca primirea inca din sala de asteptare.

Bucurestiul interbelic vazut intr-o crasma de mahala, in care oameni simpli isi pun viata pe tava, energia debordanta de care dau dovada, tipologii umane bine conturate, precum si destinul eroinei, Nastasia – sunt doar cateva motive pentru care va recomand sa vedeti piesa.

Povestea de dragoste dintre Nastasia si Luca reprezinta un ideal de devotament la care speram si astazi. Nici lumea saraca in care traiesc, nici durerea si frustrarile nu o descurajeaza pe Nastasia, care viseaza la o viata mai buna alaturi de Luca, pe Popa Nan, la doar o ora de mers de locul in care se afla, „spre casele cu etaj din cartierele unde traiesc doamne cu rochii frumoase si viata fericita”. Dar Luca nu este singurul care observa calitatile Nastasiei – Vulpasin, numit si „spaima mahalalei”, vede in ea un ideal spre care tinde si pentru care ar face orice.

Pare greu sa-ti imaginezi ca iti poti da seama de toate astea din mimica personajelor? Din gesturile lor, din costume, din dans si muzica? Atunci teatrul Masca este locul perfect in care sa uiti de prejudecati, in care sa te transpui intr-o altfel de lume, in care sa suferi si sa te bucuri alaturi de personaje.

Recunosc ca am fost impresionata in mod special de muzica vremurilor de demult, de ritmurile aduse pe scena de vioara si acordeonul lui Mihai Malaimare, care marturiseste „Imi place sa las personajele sa-si spuna povestea simplu, fara farafastacuri, fara gaselnite ieftine, fara exercitii inutile de inteligenta. Daca publicul intelege ce am vrut eu sa povestesc sunt bucuros si multumit caci nu am dorit altceva”.

Evenimentul de luni seara s-a incheiat cu a doua parte a spectacolului oferit de taraf, savurat pe indelete alaturi de un pahar de vin bun. Intiativa teatrului este la a cincea editie si prima la care am participat, insa o astept deja cu mare interes pe urmatoarea!