Una dintre rezolutiile pe care le-am avut la inceput de an a fost aceea de a nu mai comanda carti noi pana cand nu le citesc pe toate cele din biblioteca. La inceput de 2025 am numarat in biblioteca mea peste 40 de carti noi, necitite. Una dintre primele alegeri a fost Problema celor trei corpuri de Liu Cixin, prima parte din trilogia Amintiri din trecutul Terrei.

Ei bine, si cu asta rezolutia mea s-a dus pe apa sambetei, pentru ca m-am trezit atat de captivata de povestea descrisa de autorul Liu Cixin, incat nu am mai avut rabdare sa termin celelalte carti necitite din bibilioteca si mi-am comandat si celelalte doua volume din trilogia Amintiri din trecutul Terrei – Padurea intunecata si Capatul mortii.

Toate cele trei volume sunt voluminoase, si pe alocuri destul de greu de citit, atat din cauza tuturor numelor chinezesti, care noua nu ne vin la indemana, cat din cauza continutului stiintific, care uneori este explicat destul de in detaliu.

Dar mie mi-a placut acest lucru, mi-a placut ca nu este o carte usurica prin care treci ca prin apa, ci o carte la care uneori trebuie sa te intorci, pentru a reciti un paragraf, pentru a intelege mai bine.

Dupa ce am terminat de citit Problema celor trei corpuri, am vazut ca serialul este disponibil si pe Netflix, si am urmarit mai apoi si primul sezon din acesta (si vesti bune – se pare ca va mai urma cel putin un sezon). In serial mi se parea ca se respecta doar intr-o mica masura cartea si ca s-au introdus o multime de persoane noi si actiuni noi, insa dupa ce am citit si celelalte volume am vazut ca nu este chiar asa, cele mai multe lucruri din serial sunt adaptate din primele doua volume ale cartii.

Insa iata ca va povestesc de cateva paragrafe bune cat de mult mi-a placut aceasta trilogie, pe care nu am lasat-o din mana pana cand nu am terminat-o, si de fapt nici macar nu am inceput sa va povestesc despre ce este vorba.

Insa cred ca titlul – Amintiri din trecutul Terrei dezvaluie ca aceasta trilogie este de tipul SF, in care actiunea incepe putin in trecut, dar apoi se continua in date incerte din viitor, denumite in functie de intamplarile din istoria respectiva.

Problema celor trei corpuri – Partea intai din Amintiri din trecutul Terrei

Astfel, in primul volum aflam ca omenirea a reusit ceea ce parea imposibil – sa ia contactul cu o civilizatie extraterestra, aflata la cativa ani-lumina departare de noi. Faptul ca din momentul in care se trimite un mesaj si pana se primeste un raspuns trec circa 8 ani de zile nu este o problema, pentru ca trisolarienii, civilizatia extraterestra cu care intram in contact, este mult mai avansata decat noi din punct de vedere tehnologic.

Si pentru ca planeta pe care locuiesc ei, Trisolaris, nu este ospitaliera decat pentru scurte perioade de timp, care nici macar nu pot fi prezise, atunci acestia decid ca Terra va fi o varianta mult mai buna de supravietuire. Astfel, acestia pornesc spre planeta noastra, cu gandul de a extermina oamenii, alaturi de care ei decid ca nu pot coexista.

Pe Pamant insa exista si o comunitate care sustine trisolarienii si care considera ca toti oamenii ar trebui sa dispara, si aduna din ce in ce mai multi adepti. Prin jocul de calculator Problema celor trei corpuri se poate intra intr-o societate secreta, adresata numai celor din comunitatea stiintifica.

Cu ajutorul sophonilor, trisolarienii sunt capabili sa auda si sa vada tot ce se intampla pe Pamant si reusesc sa stopeze orice progres tehnologic, pentru ca oamenii sa nu poata lupta atunci cand armata trisolariana va ajunge la destinatie.

Astfel, in aceasta perioada de timp ia nastere si proiectul Celor cu fata la Zid, iar patru persoane sunt alese pentru a face imposibilul – sa conceapa planuri pentru a-i invinge pe trisolarieni, planuri care nu trebuie cunoscute de absolut nimeni, iar pentru asta se bucura de libertate, fonduri si putere sporite.

Cu ajutorul hibernarii, un procedeu prin care oamenii se pot pune intr-un fel de somn adanc ce poate dura chiar si cateva sute de ani, cateva persoane reusesc sa strabata perioade mari din istorie si sa duca mai departe povestea planetei.

Astfel, la sfarsitul primului volum, unul dintre Cei cu fata la Zid reuseste sa descopere un secret foarte bine pazit de trisolarieni – acela ca nu suntem singuri in spatiu, ca exista o multime de alte fiinte, dar ca spre deosebire de noi, care am trimis mesaje in spatiu, acestia stau ascunsi, ca intr-o padure intunecata.

Padurea intunecata – Partea a doua din Amintiri din trecutul Terrei

Cel de-al doilea volum, Padurea intunecata, exploreaza mai mult fix aceasta perspectiva a pericolului din partea altor civilizatii, pericol care nu ii afecteaza doar pe oameni, ci si pe trisolarieni. Astfel, printr-o amenintare pe care oamenii o vor face trisolarienilor, cele doua civilizatii vor ajunge la un fel de pace, si trisolarienii vor inceta drumul spre planeta noastra. In aceasta perioada de relativa bunastare, societatea prospera, tehnologia vede ceva progrese, iar oamenii si trisolarienii comunica mai mult decat oricand.

Insa atunci cand ultimul din Cei cu fata la Zid nu mai poate duce povara amenintarii si se pune o noua persoana de contact pentru apararea planetei noastre, trisolarienii arata ca au fost mereu in asteptare si si-au perfectionat tehnica, fiind mai aproape decat s-ar fi asteptat oricine. Si de fapt nu au renuntat la planul lor de a cucerii Terra, insa de aceasta data sunt de acord sa le ofere si oamenilor o parte din planeta, si nu continua cu planul de exterminare.

In timp ce relocarea oamenilor se intampla conform planului setat de trisolarieni, cu multe probleme si frustrari din ce in ce mai mari din partea oamenilor, in spatiu, doua nave ce au scapat de privirea trisolarienilor reusesc sa duca la indeplinire amenintarea facuta initial si expune in univers coordonatele la care se afla planeta Trisolaris.

La scurt timp, Trisolaris este distrusa complet, impreuna cu toti locuitorii ei. Astfel, trisolarienii decid sa paraseasca definitiv Sistemul Solar, pentru ca este doar o chestiune de timp pana cand alte civilizatii isi vor da seama care este pozitia Pamantului, si nimeni nu mai este in siguranta.

Capatul Mortii – Partea a treia din Amintiri din trecutul Terrei

In ultimul volum, Capatul Mortii, oamenii s-au pregatit intens pentru cazul in care o amenintare din spatiu ar distruge Soarele si Pamantul, si au construit habitate masive in spatiu, in spatele planetei Jupiter si a altor planete.

Intre timp, oamenii de stiinta incearca sa dezvolte gauri negre si motoare care sa fie capabile sa se deplaseze cu viteza luminii, in timp de majoritatea populatiei pare ca s-a adaptat la noul trai. Pe Terra nu mai locuieste aproape nimeni – planeta s-a transformat intr-o jungla, in care animalele sunt stapane, si foarte putini oameni au decis sa ramana in urma.

Insa toate masurile de precautie si toata munca de cateva generatii a oamenilor se dovedeste inutila in fata ultimei amenintari venite din spatiu – o aparenta banala foaie de hartie. Insa aceasta foaie are niste puteri pe care oamenii nu le-au putut anticipa, desi au primit ceva informatii, pe care nu au fost capabili sa le descifreze.

Si ce se intampla cu planeta noastra la finalul timpului? Mai ramane cineva viu in univers? Au oamenii vreo sansa sa supravietuiasca timpului si altor civilizatii? Toate acestea si multe altele va invit sa le descoperiti chiar voi, citind romanul, pentru ca nu vreau sa dezvalui chiar tot.

Acest tip de roman pe care l-am citit se numeste hard SF, adica informatiile stiintifice din el sunt adevarate, nu sunt inventate, ceea ce in opinia mea il face mult mai credibil – cel putin primele doua volume mi se par foarte realiste; exista o sansa mare ca in viitor lucrurile sa se intample in modul descris in carte.

Autorul, Liu Cixin, este nascut in 1963 in China, si este un autor SF cunoscut, declarat de nouă ori câștigător al Galaxy Award (cea mai prestigioasă distincție pentru SF din China). Cel mai faimos roman al lui Liu, Problema celor trei corpuri, a fost publicat în 2007.

Liu a urmat studii tehnice în China de Nord la Universitatea de Conservare a Apei și a Energiei Electrice, și a absolvit în 1988. El a lucrat ca inginer informatician pentru o centrală electrică situată în Yangquan, Shanxi.

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala