Dupa doua romane destul de grele – Razboi si pace de Lev Tolstoi si Calatoria Cilkai de Heather Morris, am simtit nevoia de un roman mai usurel, care sa mearga foarte rapid si sa ma deconecteze de la probleme reale, serioase.

Astfel, din biblioteca mea, roman cumparat in urma cu cateva luni si la care nu reusisem sa ajung inca, am ales sa citesc cartea Casa bantuita de Shirley Jackson, un roman care sta la baza serialului omonim de pe Netflix, pe care nu l-am vazut inca, deci nu pot face o comparatie.

Inceputa intr-o seara in care nu ma lua somnul si terminata la somnul de pranz de a doua zi a lui bebe Mihai, cartea are talentul de a te integra foarte rapid intr-o lume noua, izolata si ciudata.

Povestea se desfasoara la Hill House, o casa izolata construita in urma cu 80 de ani, in care nu mai locuieste nimeni de o groaza de timp, si pe care doctorul Montague, un savant care cauta dovezi solide legate de manifestarile supranaturale, va decide o sa inchirieze pentru cateva luni.

Pentru a-si putea testa ipotezele, invita alaturi de el cativa asistenti, care indeplinesc niste criterii dorite de el – pe Theodora, o tanara draguta si plina de viata, pe Elaine, o singuratica de 32 de ani, care incearca sa-si revina dupa moartea mamei sale, si Luke, viitorul mostenitor al casei Hill House.

Curajosi, tineri si spirituali, cei trei, alaturi de doctor, vor porni un experiment ce la inceput pare nevinovat, dar care va ajunge usor-usor sa le puna la incercare vointa si limitele.

Zgomote dubioase, senzatii ciudate, usi care se inchid, senzatia ca se afla tot timpul intr-un labirint, voci si rasete de copii si o multime de alte ciudatenii le vor da batai de cap locuitorilor casei.

Fenomenele inexplicabile le vor starni teama si vor forma o incursiune in cele mai cumplite cosmaruri ale acestora. Daca peste casa bantuita mai adaugam izolarea, o ingrijitoare de cosmar si mesaje scrise pe pereti pentru una din membrele grupului – atunci efectul de groaza este garantat.

Dupa cum v-am zis, Casa bantuita te captiveaza, este cursiva, nu prea o poti lasa din mana, iar la final crede-ma ca o sa te bucuri ca este doar o carte. 🙂

Cumva senzatiile nu sunt atat de puternice ca in cazul unui film, pentru ca in cazul celui din urma contribuie foarte mult la efectul de teama si muzica, si sunetele, pe cand aici trebuie sa faci un efort sa le intelegi si sa ti le imaginezi pe masura ce ti le descrie autorul. In plus, poti relua un pasaj sau te poti opri in orice moment, ceea ce bineinteles poti face si in cazul filmului, dar poate nu cu la fel de multa usurinta. O sa incerc sa ma uit si la serial in perioada urmatoare, iar daca voi reusi, va voi povesti si despre acesta. 🙂

“Unul din cele doua mari romane cu subiect supranatural din ultimii o suta de ani.” – spune Stephen King, autorul a multor carti cu tematica horror, printre care Frumoasele adormite, despre care v-am povestit si eu.

“Povestile lui Shirley Jackson sunt printre cele mai infricosatoare pe care le-am citit vreodata.” – afirma Donna Tartt, autoarea romanului Sticletele, una dintre cartile mele preferate.

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala