Mie imi plac cartile – le ador de cand eram copil. Multi ani am iubit basmele si povestile scurte, spre disperarea parintilor mei, care ma bateau la cap sa citesc carti mai lungi, romane, dar nu reuseau deloc sa ma convinga.
Si nu conta ca am mai citit povestea respectiva, o reciteam, cu mici variatiuni, in toate culegerile de basme pe care le gaseam la biblioteca orasului, unde mi-am facut abonament de mic copil si unde am mers regulat pana la finalul liceului.
Cand ne-am renovat una dintre camerele apartamentului pe care nu prea le folosim, mi-am dorit taaare mult o biblioteca a mea, mare si spatioasa, iar sotul mi-a facut pe plac. Am o biblioteca pe tot peretele, de sus pana jos, alba, cu multe rafturi, asa cum mi-am dorit. Din pacate, incepe sa devina neincapatoare, dar voi rezolva eu problema atunci cand ajungem acolo. 🙂
Asa ca mi se pare firesc sa incerc sa ii insuflu si lui Mihai aceasta dragoste pentru lectura. Am inceput bineinteles cu carti cu imagini, cu animale, cu numarat etc, dar undeva in jurul varstei de trei ani am format obiceiul de a-i citi seara inainte de culcare una sau doua povesti, in functie de cat este de obosit.
Nu tinem cu dintii de aceasta rutina – uneori mai sarim cate o zi daca venim tarziu acasa sau daca plecam pe undeva, dar per total teancul de carti al lui Mihai incepe sa creasca. 🙂
De obicei atunci cand imi iau carti ii comand si lui cel putin o carte, insa la ultima comanda de la editura Nemira mi-am luat doar mie carti. Nu pot sa va spun cat de dezamagit a fost ca el nu a primit nimic, si desi pe de-o parte m-am simtit prost ca de data aceasta nu m-am gandit si la el, pe de alta m-am bucurat ca si-ar fi dorit o carte noua.
Lui Mihai ii plac foarte mult povestile in care exista “cea rea”, fie ca este regina cea rea, vrajitoarea cea rea, zana cea rea. Povestile cu morala sau in care nu este un personaj negativ foarte puternic nu il incanta. In plus, face o fixatie pe cate o carte si o citim doar pe aceea multa vreme. Acum suntem la Alba ca Zapada si cei 7 pitici. 🙂
Acum ca si adult, imi dau seama cat de dubioase sunt unele din povestile pentru copii. Cat de brutale, cat de violente, cat de mult scot in evidenta rautatea umana. Sau cum copila de 16 ani pe de-o parte de joaca, dar a doua zi il cunoaste pe print si gata, se marita. Insa ca si copil nu imi dadeam seama de nuantele si subtilitatile acestea, nu vedeam mai mult decat firul narativ, asa ca nu cred ca Mihai vede ceva ciudat sau exagerat in cartile respective.
Iata cateva dintre ideile mari care mi se par de-a dreptul tampite din basmele cunoscute:
- Alba ca Zapada – ii moare mama, ii moare tatal, mama vitrega (regina cea rea) vrea sa o omoare doar pentru ca este mai frumoasa decat ea. Ajunge sa locuiasca singura cu 7 barbati, si un print o saruta (un barbat saruta o femeie moarta!!), iar ea deschide ochii si se indragosteste pe loc de el.
- Frumoasa din padurea adormita – o zana este ofticata ca nu este invitata la botezul unui copil, asa ca ii prezice moartea la 16 ani. Copila de 16 ani se joaca prin castel, cand zana cea rea ii da fusul in care se inteapa la deget si cade intr-un somn adanc. Cand o trezeste printul cu un sarut, se marita cu el. Deci la 16 ani a trecut de la joaca cu fusul la maritis intr-un foc.
- Hansel si Grettel – parintii sunt saraci si nu au ce manca, asa ca tatal duce copiii in padure sa se descurce singuri, ca sa nu mai fie o povara pentru parinti, la indemnul mamei vitrege. Sincer, mie asta mi se pare cea mai de groaza parte din poveste, nu vrajitoarea cu casa de turta dulce care ii ademeneste pe cei mici si care vrea sa il manance pe baietel.
- Ratusca cea urata – un copil este diferit si toata lumea rade de el si il batjocoreste, inclusiv fratii lui. Mama lui il iubeste si il apara, dar este mai importanta gura lumii, iar cel mic fuge de acasa, se chinuie, pana cand in sfarsit isi gaseste o comunitate in care este acceptat.

Voua ce alte povesti pentru copii vi se par exagerate?
Sursa foto: arhiva personala