Femeile conduc lumea: Interviu cu Georgiana Chitac

Am pregatit astazi pentru voi un nou interviu din seria “Femeile conduc lumea”, in care povestim mai multe despre meseria de ilustrator alaturi de Georgiana Chitac. Intrebarile sunt putin diferite fata de ceea ce v-ati obisnuit, insa sper sa vi se para la fel de interesant precum mi s-a parut si mie. 🙂

  1. Buna, Georgiana, poți să începi, te rog, prin a ne spune câteva cuvinte despre tine?

Mereu o întrebare dificila pentru mine, dar de fiecare dată când o primesc și sunt forțată astfel la momente de introspecție, mai aflu câte ceva interesant. Iar acum partea cea mai interesantă e că am trecut de 40 de ani și totuși îmi e foarte greu să mă definesc, mă percep ca un amalgam de emoții adunate la întâmplare într-un corp care mă surprinde de fiecare dată când îl privesc în oglindă. 

dav

Dar varianta scurtă ar fi că sunt grafician/ilustrator și de câțiva ani autor de cărți pentru copii, dar scrisul e o activitate pe care încă o fac cu mare timiditate. Am doi copii, care mă inspiră foarte mult în activitatea mea, îmi place să călătoresc și să gătesc, și sunt mereu în căutarea timpului care pare că îmi scapă printre degete.

  1. Povestește-ne cate ceva despre meseria de ilustratoare in Romania – cum este vazuta, cat de usor / greu este sa gasesti proiecte etc.

Cred ca nu e foarte mare diferența între cum suntem văzuți noi, ilustratorii, față de cum sunt văzuți alți artiști în general. Unii ne găsesc indispensabili, alții se întreabă care ar fi putea fi utilitatea noastră. 

Să găsesc proiecte (plătite, pentru ca altfel, idei de proiecte am cu toptanul) e dificil, atât pentru ca nu știu să caut, dar și pentru că dețin probabil cea mai proastă combinație între timiditatea de a aborda pe cineva și încăpățânarea de a nu renunța la lucrurile în care cred, de a nu face compromisuri. Deci pentru mine e greu sa supraviețuiesc, dar sper sincer ca ceilalți sunt mai descurcăreți decât mine. 

  1. Cum ți-a venit ideea proiectului #lesdamesdebucarest si cat de dificil ti se pare sa te tii de acest proiect zi de zi?

Ideea mi-a venit cu mai mulți ani în urmă, după ce l-am născut pe băiețelul meu și mă plimbam cu el pe străzi, prin parcuri. Observam persoanele din jurul meu și eram dornica să mă reapuc de desenat. Atunci a încolțit pentru prima data ideea, tot atunci m-am gândit la un titlu pentru proiect. Nu am anticipat însă dimensiunea lui. Mi-au fost necesari patru ani ca să am curajul să îl încep și să îmi stabilesc un obiectiv atât de îndrăzneț (365 de desene în 365 de zile), și multă muncă depusă în acești 4 ani ca să am încrederea că îl pot duce la capăt. 

Au fost momente când am perceput acest exercițiu zilnic ca fiind mai ușor de cât m-am așteptat, dar au fost și momente când mi s-a părut copleșitor de greu. În special când aveam de gestionat mai multe proiecte in paralel, pentru că nu puteam renunța la nimic din ceea ce îmi aducea un venit, iar programul meu de lucru are tendință să o ia uneori razna.

  1. Cat de mult timp iti ia sa faci o astfel de ilustratie?

Variază în funcție de timpul pe care îl am disponibil, de tehnica pe care o aleg și de starea de concentrare, care poate fi foarte oscilantă. Uneori este 10 minute, alteori 30 de minute, poate și mai mult. Dar aici e vorba de timpul de lucru efectiv pe hârtie, pentru că, dacă e să privim proiectul în ansamblul lui și tot ceea ce implică el, dar nu se vede, cum ar fi, de exemplu, scanatul si prelucratul imaginilor, atunci timpul ar fi dublu sau triplu.

  1. Care este cea mai mare reușită profesionala a ta de până acum, cu care te mândrești?

Când spunem „reușite profesionale” ne gândim de obicei la premii și recunoașteri. Sunt bune, ne încarcă, ne dau energie să continuăm, uneori ne suplimentează veniturile, totuși nu sunt ceea ce caut. Pot să le enumăr pe ultimele, fiecare în parte mi-a adus o mare bucurie:

  • 2019 – Incubatorul de povești colorate – premiu pentru ilustrație
  • 2019/2020 – Trofeul Arthur – premiu pentru literatură pentru copii (0-7 ani)
  • 2020- Incubatorul de povești colorate – premiu pentru literatura pentru copii
  • 2020 – finalist Key Colors Competition (text și ilustrație)
  • 2021 – finalist Bologna Children’s Books Fair Exhibition (ilustrație)

Dar, așa cum ziceam, căutarea continuă. Simt că reușita care să mă facă într-adevăr fericită și mulțumită de mine abia urmează să vină. Și nu constă neapărat într-un premiu sau într-o carte publicată, ci în însuși momentul când voi face ceva și voi zice: „asta e, e cel mai bun lucru pe care îl pot face eu”.

  1. Te-ai lovit pana acum de sindromul impostorului? Cum ai gestionat teama/neliniștea respectiva?

Da, de fiecare dată când ceva mi se pare prea simplu, de fiecare dată când realizez ceva fără hopuri sau dificultăți majore. Uit câtă muncă a fost de fapt în spate, mi se pare suspect că toate planetele s-au aliniat în favoarea mea, de multe ori încerc să mai sabotez câte ceva pe ici pe acolo, din dorința de a echilibra cumva situația. Dar, pe de alta parte, am și momente când mi se pare că merit mai mult, că oricât aș munci și m-aș strădui, nu ajung acolo unde îmi doresc. Așa că încerc cumva să supraviețuiesc pe linia subțire dintre cele două, basculând adesea într-o parte sau alta.

  1. Care sunt planurile tale pe viitor? Urmeaza si varianta #leshommesdebucarest in 2022?

Pentru viitor, pe termen scurt și mediu, îmi doresc să mă ocup mai mult de animini.ro, care este site-ul meu cu produse ilustrate; mai am și o idee de silent book pe care mi-ar plăcea foarte mult să o duc la capăt; și mai am în plan realizarea unei animații (stop motion), în colaborare cu altcineva, dar este un proiect într-un stadiu foarte incipient, încă ne căutam reperele. Cu siguranță Les dames de Bucarest se va opri la 31 decembrie 2021, iar în ceea ce privește les hommes, cred că mai am nevoie de un timp de gândire, sau un timp în care să uit cât de greu a fost.

  1. Spune-ne ceva și despre timpul tău liber. Care sunt hobby-urile tale, cum îți place să te relaxezi?

Nu am foarte mult timp liber, între muncă și familie nu mai rămâne un spațiu foarte mare al meu personal. Dar e suficient cât să fac un pic de sport, să citesc și, din când în când, să mai fac câte o mică sculptură împâslită, de obicei mici animăluțe („felted animals”, care  se pot vedea tot pe animini.ro), și care reprezintă practic primul meu hobby adevărat.

9. Unde te putem gasi?

10. Ce sfaturi ai avea pentru cititoarele CityFemme care sunt pasionate de domeniul ilustratiei? / Un gand de final.

Celor pasionați de ilustrație și celor care ne urmăresc activitatea nu pot decât să le mulțumesc că există. De multe ori, un gând bun, de apreciere sau de încurajare,  pe care îl primesc pe mail, printr-un mesaj, sau un comentariu, are puterea să schimbe dinamica unei întregi zile, să îmi dea forța să lucrez într-un moment în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Sper ca cei care apreciază ilustrația să continue să se înconjoare de lucruri frumoase, de ceea ce facem noi ilustratorii cu atâta efort și pasiune: printuri, lucrări originale, gravuri, tricouri imprimate, obiecte etc.

Pentru alte interviuri puteti intra pe sectiunea dedicata de Interviuri CityFemme

Sursa foto: arhiva personala a Andreei

Postari similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *