Curajul de a fi vulnerabil este genul de carte pe care eu nu o citesc des – de dezvoltare personala, non-fictiune, bazata pe cercetare. In general sunt reticenta in fata acestui fel de carti, cu care eu nu rezonez, si pe care incerc din greu sa le includ cand si cand in lista mea de lecturi, din teama de a nu pierde ceva important, mai ales ca multe sunt bine primite de public.
In Curajul de a fi vulnerabil, carte pe care am imprumutat-o recent de la Bookster, cercetatoarea Brené Brown vorbeste despre emotii, vulnerabilitate, teama, rusine, sentimentul ca nu suntem destul de buni sau ca nu meritam anumite lucruri. Toate aceste sentimente, temeri si vulnerabilitati se regasesc in relatiile noastre cu familia, cu prietenii, cu colegii de munca, cu sefii – cu toti cei cu care interactionam.
Povestita intr-un limbaj simplu si cu multe exemple din interviurile pe care cercetatoarea le-a luat de-a lungul anilor, precum si cu exemple din experienta personala, cartea incepe cu un citat dintr-un discurs tinut de Theodore Roosevelt in 1910 la Sorbona:
“Important nu este cel ce critica; nici acela care arata cum se impiedica omul puternic sau care spune cum ar putea cel care face un lucru sa-l faca mai bine. Lauda i se cuvine celui ce se afla in arena, a carui fata e naclaita de praf, sange si sudoare; celui ce se lupta cu mult curaj; celui care da gres iar si iar, pentru ca nu exista efort fara greseala si neajunsuri(…).”, cu completarea autoarei – “Prima data cand am citit aceste randuri mi-am spus: Asta inseamna sa fii vulnerabil.”
Vulnerabilitatea are o multime de cauze, printre care nemultumirea – niciodata nu-i destul sau nu sunt destul de… (aici completati voi – frumos, destept, bogat, iubit, bun etc) pentru ceea ce-mi doresc.
In Curajul de a fi vulnerabil participam la demascarea miturilor vulnerabilitatii. Tot ceea ce stiam noi ca este vulnerabilitatea, ca inseamna slabiciune, sau cuvintele pe care ni le spunem (“nu sta in firea mea sa fiu vulnerabil”), parerea ca inseamna sa renunti la intimitate sau ca cel mai important lucru este sa te descurci de unul singur sunt dezbatute si gasite contraargumente.
In plus, Brené ne explica ce este rusinea si cum se deosebeste de vina, umilinta sau stanjeneala, sentimente cu care putem ajunge sa o confundam daca nu avem grija.
Exista o multime de strategii de a lupta impotriva vulnerabilitatii:
- Bucuria rau-prevestitoare,
- perfectionismul,
- anestezierea afectiva,
- atitudinea “ori esti victima, ori invingator”,
- renuntarea la intimitate,
- manipularea prin vulnerabilitate,
- cinismul sau cruzimea,
insa fiecare dintre ele vine cu o serie de dezavantaje pe care le puteti afla de-a lungul cartii. Ceea ce ar trebui sa retinem este ca atunci cand tinem vulnerabilitatea sub control si facem tot posibilul de a nu ne mai simti vulnerabili – ne inchidem si in fata sentimentelor pozitive, in fata bucuriei, in fata entuziasmului, in fata iubirii, si ajungem sa ne intrebam de ce viata nu are niciun sens.
In cealalta extrema, atunci cand folosim strategii de tipul renuntarii la intimitate sau manipulare prin vulnerabilitate ajungem de fapt sa indepartam oamenii pe care vrem sa ni-i apropiem si ni se confirma credinta ca nu este bine sa fii vulnerabil; insa atunci cand folosesti vulnerabilitatea ca un teatru, cand expui mai mult decat este cazul, prea repede si in fata unor persoane care nu te cunosc bine – rezultatul nu are cum sa fie unul pozitiv.
Spre sfarsitul cartii, autoarea dedica un capitol important parentingului si temerilor si rusinii pe care ni le starneste faptul de a fi parinti, pentru ca de multe ori nu suntem siguri ca ceea ce facem este cel mai bine pentru cei mici. Si atunci cand noi nu suntem siguri, ne validam credinta ca suntem buni parinti luandu-ne de altii, judecandu-i, facandu-i pe ei sa se simta parinti rai. Putem astfel intelege de ce de multe ori pe grupurile de parinti se emit atatea judecati de valoare, critici si de multe ori rautate pura.
Brené Brown este profesoara si cercetatoare la Colegiul Postuniversitar de Asistenta Sociala de la Universitatea din Houston, Texas. Autoare a trei carti care au ajuns bestseller-uri in topul cotidianului The New York Times (Darurile imperfectiunii, Indrazneste mult si Ridica-te puternic), Brené si-a petrecut mare parte a carierei studiind vulnerabilitatea, curajul, sentimentul valorii personale si al rusinii.
TED Talk-ul ei din 2010 despre Puterea vulnerabilitatii, din seria TEDx Houston a fost vizionat de peste 54 de milioane de ori, facandu-l unul dintre cele mai urmarite discursuri din istoria TED. A fost placut si util sa dau si un chip si o voce persoanei a carei carte tocmai am citit-o, iar discursul mi s-a parut foarte puternic. Vi-l las mai jos, in caz ca vreti sa-l urmariti si voi.
Curajul de a fi vulnerabil nu este neaparat o carte din care afli multe lucruri noi, ci este o carte care-ti confirma ca ceea ce simti / ai simtit tu, ceea ce intuiesti, intrebarile pe care ti le-ai pus, temerile pe care le ai – toate acestea nu ti se intampla numai tie. Toti suntem imperfecti, bantuiti de temeri si de griji, doar ca unii ne pricepem mai bine decat altii sa o ascundem.
Teama de greseli, de critica, de a incerca ceva nou, de a veni cu inovatii, de a iesi de pe drumul batatorit, de a spune atunci cand nu intelegi ceva – toate acestea vin de fapt din vulnerabilitate, din teama de a fi perceputi drept ridicoli, drept prosti, incompetenti, incapabili sa-si faca jobul.
Femeile si barbatii au standarde diferite dupa care sunt judecati si care se perpetueaza de-a lungul timpului – femeile trebuie sa fie materne, gospodine, empatice, sa aiba grija si de ele, sa mentina flacara in relatie, sa lucreze, insa sa fie placute si cu simtul masurii, sa nu fie agresive si sa nu-si impuna cu orice pret parerea, in timp ce la barbati lucrurile stau mai simplu si nu prea – la ei comportamentul se rezuma la un singur lucru: “nu fi fatalau”. In esenta, barbatii trebuie sa fie puternici, agresivi, dominatori, sa nu se lase coplesiti de emotii, sa aiba mereu o solutie. Iar astfel vulnerabilitatea se poate traduce diferit in functie de gen.
Desi spuneam la inceputul articolului ca nu citesc des carti din aceasta categorie, cred ca o sa-mi adaug si alte carti ale autoarei pe lista de lecturi pentru perioada urmatoare. Voi ati citit cartea?
Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme.
