Duminică seară am înfruntat frigul și ploaia pentru o seară de teatru la TNB, unde spectacolul Pădurea Spânzuraților în viziunea lui Radu Afrim ne-a ținut pe scaune timp de ore bune. Așteptam cu nerăbdare premiera, mai ales că romanul omonim al lui Liviu Rebreanu este una dintre cărțile mele preferate din literatura românească.

Un amestec de dans, muzică, proiectii video, decoruri și mirosuri, istorie, psihologie, momente în care nu știi pe cine să urmărești mai întâi pe scenă, un Marius Manole plin de energie – iată doar câteva din elementele acestui spectacol inedit.

Actualul și trecutul, vocea interioară și pretențiile celor din jur – toate acestea se transpun pe scenă, unde Apostol Bologa trebuie să decidă ce este mai important pentru el și trebuie să-și liniștească conștiința.

Îmi închipui că montarea a necesitat un efort fenomenal din partea tuturor celor implicați – nu este ușor să realizezi un spectacol de asemenea anvergură, cu o durată mult mai lungă decât a unui spectacol normal, în care totul să intre într-o simbioză perfectă.

Iată mai jos mai multe amanunte despre Pădurea Spânzuraților:

Un text puternic și modern, revelat altfel de un regizor care nu se teme de provocări : Pădurea spânzuraților, după romanul lui Liviu Rebreanu, în viziunea lui Radu Afrim, a avut prima întâlnire cu publicul sâmbătă 15 decembrie 2018, pe scena mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Spectacolul lui Radu Afrim după Pădurea spânzurațilora lui Liviu Rebreanu descoperă uriașa poezie a unui text puternic și modern și își propune să se adreseze în primul rând tinerilor de azi. Reinterpretând în stil propriu o operă majoră a literaturii române, regizorul o transpune în universul său imaginativ, atât de specific, îi descoperă sensuri noi, pornind de la premiza că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic.

„Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări … Ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut… Mi se pare că prea vorbim despre istoria noastră recentă ca despre ceva de muzeu. Eu vreau să scot aceşti sodaţi din muzeu, şi această carte, şi să văd dacă există un dialog între oamenii de azi şi cei care au trăit atunci. Este de fapt o comandă de Centenar, Caramitru mi-a sugerat să fac Pădurea Spânzuraților, și Caramitru are mână bună, el mi-a sugerat să fac și Năpasta… Este singura dată când un director de teatru îmi spune ce să fac și pe mine mă ajută… Departe însă de mine festivismul ăsta din jurul Centenarului…” a explicat într-o recentă întâlnire cu presa, regizorul Radu Afrim.

Departe şi de orice formă de naționalism, spectacolul său provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare, prin care evenimentele unei lumi sfârtecate de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim.

Utilizând întreaga suprafață a uriașei scene a Sălii Mari, scenograful Cosmin Florea și echipa sa creează un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală.

Dau viaţă lumii romanului, dar şi universului afrimian actorii: Alexandru Potocean (în rolul lui Apostol Bologa), Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas,Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Flavia Giurgiu, Cosmin Ilie, George Olar, Ciprian Valea, Tiberiu Enache, Silviu Mircescu, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, şi li se alătură Lenuța Purja și Teodora Purja, două interprete de valoare ale cântecului popular.

Coregrafia este semnată de Andrea Gavriliu.

Video mapping: Andrei Cozlac.

Pădurea spânzuraţilor este o montare amplă, profundă, neliniştitoare, semnată de un artist special, al cărui talent a depăşit de multă vreme graniţele ţării, şi care se declară, fără urmă de emfază sau alte atribute legate de provenienţă, pur şi simplu român.

Iar întrebarea tulburătoare sub care se desfășoară evenimentele dramatice evocate în spectacol este una care, sfidând festivismele, obligă la o reflecție mai profundă: Cum ne raportăm noi, cei de azi, la compatrioții noștri de acum 100 de ani !?? … Reflecție care se adresează unui public de toate vârstele.

Pentru alte recomandari de piese de teatru puteti urmari sectiunea Teatru CityFemme.

Sursa foto: TNB