Parerea mea este ca una dintre cele mai placute activitati pe care le poate face cineva intr-o zi de weekend este sa mearga la teatru. Iar cand piesa pe care urmeaza sa o vezi este una in regia lui Ion Caramitru, care in 1991 a primit premiul UNITER pentru cea mai buna piesa romaneasca – atunci este clar un succes garantat.
Piesa “Angajare de clovn”, ultima scrisa de dramaturgul Matei Visniec inainte de plecarea din Romania prezinta povestea reintalnirii a trei clovni batrani: Nicollo, Filippo si Peppino, cu ocazia unui anunt de angajare la circ. 
Dupa titlu v-ati gandi ca este cu siguranta vorba despre o comedie, nu-i asa? Ei bine, nu este asa! Bineinteles, sunt multiple momente de umor, insa piesa are si multe elemente de sensibilitate, cinism, tristete si de realitate cruda. Impresia pe care mi-a lasat-o este ca evoca perfect realitatea unor persoane care au ocupat niste functii importante in tineretea lor, insa acum nu constientizeaza ca anii au trecut peste ei – se vad in continuare la fel de talentati si de doriti ca in trecut.
Cei trei clovni sunt dispusi sa faca orice pentru a primi un ultim rol al vietii lor, pentru un ultim truc care sa-i faca de neuitat in memoria spectatorilor. Descrierea de pe site-ul TNB sumarizeaza cel mai bine bogatia scenica pe care am admirat-o sambata seara: “Corpul le joaca feste, dar mintea vibreaza, hipnotizeaza, iar amintirea gloriei trecute transforma lumea intreaga intr-o feerie, un manej al miraculosului, un decor suprarealist.”
In aceasta piesa de teatru nu doar scena este locul in care se desfasoara spectacolul, ci si foyer-ul, unde intre cele doua scene ni se prezinta un complex mini-spectacol de teatru cu acrobati, clovni, magicieni, spectacol de dans, precum si dresaj de caini.
Reveniti inapoi in sala de teatru ne aflam parca prada mirajului dintr-un circ – scena arata complet diferit, asteptarile ni se schimba, cei trei clovni batrani sunt din nou personajele principale intr-un spectacol in afara timpului si spatiului. In evocare lor se imbina atat realitatea, cat si propriile vise ratacite, personaje fabuloase, o joaca de-a viata si de-a moartea – iar publicul este martorul tuturor acestor manifestari din trecut.
Trei actori talentati joaca cu maiestrie aceste roluri – Petre Ancuţa, Emilian Mârnea si Florin Călbăjos, unde demonstreaza ca sunt artisti complecsi – imbina cu succes muzica, pantomima, magia, dansul, precum si interpretarea pentru a da nastere acestor personaje, unde limita dintre realitate si fantezie este foarte subtire.
Muzica, sunetul vioarei care se aude pe fundal atunci cand se evoca momentele de glorie – mi-a dat un sentiment de tristete absolut, nu mi-as fi imaginat vreodata ca o piesa de teatru poate sa-mi starneasca atat de multe emotii. Partea de recuzita este de asemenea maiestral aleasa si completeaza perfect mesajul piesei.
Este o piesa buna, foarte buna, de multa vreme nu am mai ramas impresionata complet de o piesa de teatru. V-o recomand cu drag.
Surse foto: pixabay & site-ul TNB
