Cred ca aveam doar vreo 14 ani cand am vazut-o prima data la televizor pe Aylin Cadîr, cand in 2002 (in urma unui show televizat) a devenit parte din formatia Pops. Tin minte cat de frumoase si talentate mi se pareau fetele acelea de pe ecran, care au devenit brusc faimoase, care fac parte dintr-o formatie si care se vor plimba in concerte prin toata tara. 😊

Au trecut ceva ani de atunci, iar astazi ma bucur sa v-o prezint pe Aylin in interviul realizat pentru CityFemme – veti descoperi o artista care stie sa-si imparta energia intre scena si public si intre familie (sotul si cei doi baieti) si prieteni.

Absolventa a Facultatii de Arte, sectia actorie in cadrul Universitatii Hyperion, Aylin a jucat in multiple roluri de film (Vera in “Cangurul singuratic” sau Fatima in “Itaker”) sau televiziune (Emilia Stoian in “Orbul” sau Ela Crăciun in “Cu un pas înainte”). Dar teatrul si muzica sunt proiectele in care investeste cel mai mult timp si care ii aduc cele mai mari satisfactii.

Ce face astazi? In ce proiecte este implicata la Teatrul National Bucuresti? Cum gestioneaza celebritatea si cat de importanta este social media pentru ea? Raspunsurile la toate aceste intrebari le puteti descoperi in randurile de mai jos. Lectura placuta!

1. Buna, Aylin. In primul rand iti multumesc pentru ca ai acceptat sa raspunzi intrebarilor pentru CityFemme.com. Te rog sa ne povestesti putin despre inceputurile tale – cum ai ajuns sa imbratisezi cariera de actor, de la ce varsta ai inceput, cine ti-a indreptat pasii in aceasta directie?

In copilarie imi doream sa cant. Nu mi-am inchipuit vreodata ca as putea fi actrita. Pentru mine parea ceva ce numai anumiti oameni alesi o pot face. Dupa ce am dat examenul de bacalaureat, iubitul meu de atunci si mama lui (adica actualul meu sot si soacra mea) mi-au sugerat sa incerc la facultatea de actorie. M-au ajutat sa imi gasesc un profesor cu care sa ma pregatesc si sa vad daca e cazul sa incerc. Primul meu contact cu meseria a fost prin profesorul si actorul Nae Iliescu care pe vremea aia lucra cu multi tineri pentru admiterea la facultatea de actorie. Practic el a fost primul care m-a girat. Apoi, au fost profesorii mei Catrinel Dumitrescu si Emil Hossu care mi-au dat incredere si care au pus primele caramizi la cariera mea.

2. Banuiesc ca sunt multe roluri pe care le-ai interpretat care iti sunt dragi. Care este insa personajul tau preferat din tot ce ai interpretat pana acum?

Toate personajele pe care am avut sansa sa le joc accentueaza in primul rand o caracteristica a personalitatii mele. Ele existau deja in mine. Pentru unele am cautat mai mult, altele asteptau doar momentul sa iasa in fata. Dar, prin natura absurda a personajului si prin nebunia si inocenta ei cel mai mult imi place Eleva din „Lectia” lui Ionesco in regia lui Horatiu Malaele.

3. Care crezi ca sunt cele mai importante calitati pentru un actor, ce anume nu trebuie sa lipsesca?

Un actor trebuie sa fie un copil mare. Trebuie sa ii placa sa se joace. Asta in primul rand. Apoi, un actor trebuie sa fie si antreprenor, trebuie sa stie ca el este propriul lui brand. Trebuie sa ii faca pe oameni sa ii stie numele si sa ii faca sa vrea sa vina sa il vada.

4. Ce fel de roluri preferi? Exista si tipuri de roluri pe care nu le-ai accepta sub nicio forma?

Imi plac personjele cu umor si sensibilitate, naive si puternice. Horatiu Malaele mi-a zis la un moment dat ca la inceput de cariera trebuie sa iti joci emploi-ul si mi-a sugerat sa fac un spectacol care sa mi se potriveasca. Era vorba de un text pe care il jucase Dana Dogaru in tinerete. L-am intrebat cum se numeste. „Idioata” mi-a zis el. Nu am mai inteles daca era o gluma sau exista cu adevarat, dar ca idee am inteles ca asta mi-ar fi emploi-ul. :))  Chiar mi-ar placea sa joc intr-un spectacol cu titlul asta.

Nu am fost pusa prea des in situatia de a refuza roluri. De exemplu tin minte ca am refuzat un rol intr-un scurtmetraj pentru ca scenariul era slab si nu aveam incredere ca regizorul va face ceva bun din el.

Sunt si roluri pe care regret ca le-am facut, dar am invatat si din asta ceva.

In actorie e un fel de Vestul Salbatic

5. Ce ti-ai dori sa fi stiut inainte de a intra in lumea actoriei?

Ca totul este foarte subiectiv si ca a avea relatii bune cu cat mai multi oameni este esential. Mi-ar fi placut, cand am terminat facultatea sa am pe cineva care cunoaste domeniul si in care sa cred, sa ma sfatuiasca si sa-mi zica ce pasi ar trebui sa fac si ce sa nu fac. In actorie e un fel de Vestul Salbatic si un om de genul asta ar fi fost de mare ajutor.

In tarile in care industria functioneaza la un nivel sanatos este la fel de greu, daca nu si mai greu, dar acolo exista manageri de actori si impresari care se ocupa de partea de viziune si de partea administrativa a meseriei. In Romania industria nu reuseste sa fie sustenabila pentru aceste meserii si din cauza asta actorul trebuie sa le faca pe toate singur.

6. Care este cea mai dificila parte a meseriei de actor?

Cand eram independenta era teama ca nu voi reusi sa mai intru in ceva nou, nesiguranta zilei de maine era ceva cu care ma luptam constant.

De cand sunt angajata teama mea e sa ma culc pe o ureche, mi-e teama de blazare. Dar avem o trupa foarte buna in TnB cu care putem planui si proiecte noi, iar daca spectacolul e bun teatrul ne da sansa sa le putem juca intr-una din sali.

7. Au fost momente in care ai vrut sa renunti? Daca da, cum ai gasit motivatia de a merge mai departe?

Au fost si mereu m-am refugiat in muzica ramanand astfel in contact cu scena. Cred ca asta a ajutat foarte mult pentru ca nu mi-a permis sa pic in depresii majore si daunatoare. Muzica m-a tinut departe de frustrari si in contact cu lumea creativa.

9. Te opreste lumea pe strada, iti cere autografe? Cum gestionezi popularitatea?

Lejer. Nu mi se intampla atat de des si atunci cand se intampla ma bucur pentru ca oamenii care imi cer autografe sunt oameni care mi-ar putea fi prieteni si asa ii si tratez. Nu am un nivel de celebritate atat de mare incat sa trebuiasca sa-l gestionez. Sunt la nivelul perfect de celebritate si anonimitate si ma bucur de ambele in mod egal.

Sunt la nivelul perfect de celebritate si anonimitate si ma bucur de ambele in mod egal.

10. In afara spectacolelor, cum este omul Aylin? Care sunt pasiunile tale, cum iti petreci timpul liber?

Acum, marea majoritate a timpului liber mi-l petrec cu baietii mei. Cand ei nu-s cu mine sau dorm, eu citesc sau stau pe mailuri si telefoane. Din pacate ma vad din ce in ce mai rar cu prietenii, dar si atunci cand se intampla sunt ca „scapata de-acasa”, pusa pe distractie!

Seara, dupa ce dorm ambii copii stau la un pahar de vin cu sotul meu si povestim sau ne uitam la un film sau un serial.

11. Esti pasionata de social media? Te putem gasi pe facebook, pe instagram si daca da – cat timp dedici acestori medii?

Sunt si pe Facebook, si pe Instagram, si pe LinkedIn. Folosesc in mare parte doar Instagram. Nu as putea spune ca am o pasiune pentru social media. Ii inteleg utilitatea. Este un lux fantastic sa poti comunica cu publicul tau in mod direct. Este un alt mediu in care poti fi creativ, poti fi personal.

Este o carte de vizita care a inceput sa conteze foarte mult atunci cand cineva ia hotararea sa te angajeze. Ca sa nu mai zic ca sunt o multime de oameni care fac bani pe urma paginilor de social media. Deci cum ar putea cineva care stie toate astea si prin natura meseriei este persoana publica sa nu tina cont de asta?!

12. Cum este publicul consumator de teatru in ziua de astazi? Ti se pare ca s-a schimbat fata de cel de la inceputul carierei tale?

Depinde de spectacol, dar in general am observat foarte multi oameni tineri in sala, ceea ce ma bucura enorm. Mai ales la „Dineu cu prosti” sala e plina de oameni care au in medie putin peste varsta mea.

Mai este publicul asa zis „cunoscator” adica cel care vine la spectacolele din festivalurile de teatru sau la numele mari. Este publicul care se da peste cap sa faca rost de bilete la spectacolele invitate.

Apoi sunt studentii la facultatile de actorie. Cand vad studenti in sala care se inghesuie sa gaseasca locuri stiu ca joc intr-un spectacol bun. Asa eram si eu in facultate.

13. Cum ai petrecut vara? Ai sustinut spectacole in aer liber, ai lucrat la proiecte noi, ce ne poti povesti?

Vara asta am fost mai mult in vacanta. Am avut si un turneu scurt in Serbia cu spectacolul „Magic National” la Festivalul de jazz de la Nis.

Am avut parte de vacante superbe in companie minunata. Am mancat bine, ne-am plimbat mult si am facut planuri.

14. In ce spectacole te putem gasi dupa ce incepe stagiunea TNB?

La Tnb joc in „Dineu cu prosti”, „Magic national”, „Allegro ma non troppo”, „No man’s land”, si din toamna asta sper ca vom relua spectacolul „Lectia” despre care vorbeam mai sus.

La inceputul stagiunii voi intra in repetitii cu un nou spectacol pus de domnul Ion Caramitru cu titlul „Noii infractori” care o va avea in rol principal pe doamna Mariana Mihut, lucru pe care il astept cu nerabdare.

Pe data de 28 octombrie la Sala Amfiteatru, pe acoperisul TNB  voi sustine un concert acustic impreuna cu trupa mea The Lucky Charms

Pe data de 28 septembrie la Sala Amfiteatru, pe acoperisul TNB  voi sustine un concert acustic impreuna cu trupa mea The Lucky Charms. Concertul vine dupa o pauza de aproape un an si din repertoriul serii nu vor lipsi piesele care au facut proiectul meu cunoscut publicului, precum „Cloud” sau „Kiss”, dar si piese de jazz standard si romante pe care obisnuiam sa le cant la inceput de cariera muzicala cu bandul. Voi avea si invitati cu care pregatesc niste momente cu totul speciale. Va astept pe toti!

15. Un gand de incheiere, un indemn, un sfat pentru cititorii CityFemme.com?

Mergeti si cumparati bilete la spectacolele in care joc sau la concertele mele. Ne vedem pe 28 septembrie pe acoperis! 🙂

Pentru alte interviuri puteti intra pe sectiunea dedicata Interviu CityFemme.

Sursa foto: Credit foto principala: Dan Nichitiu / foto 1 din articol – Barbu Balasoiu, foto 2 &3 din articol – Augustin Bucur / foto 4 din articol – Ionel Nicolaev  / foto 5 din articol  –  Lari Giorgescu