Astăzi este Ziua Bloggerului și mi s-a părut momentul perfect să mă opresc puțin din ritmul alert al rețelelor sociale și să mă întorc acolo unde a început totul: la blog.

Dacă mă întreba cineva în primul an de facultate, în 2007, unde mă va duce simplul fapt că am auzit pentru prima dată despre conceptul de “blog”, cu siguranță nu aș fi bănuit niciodată răspunsul. Îmi amintesc și acum fascinația pe care am simțit-o descoperind că există oameni care își aștern gândurile online și construiesc comunități în jurul pasiunilor lor.

Un an mai târziu, în 2008, mi-am făcut curaj și am deschis primul meu blog, pe Blogspot: https://oanapdrr.blogspot.com/. Am scris acolo sporadic, fără strategii, fără obiective de trafic și fără să mă gândesc vreodată că bloggingul ar putea deveni mai mult decât un hobby. Pur și simplu scriam pentru că îmi plăcea.

Anii au trecut, iar în 2016 am făcut un pas important. Împreună cu sora mea am lansat acest blog, CityFemme, un proiect de suflet care, în toamna aceasta, va împlini 10 ani. Când mă uit în urmă, îmi dau seama că blogul a crescut odată cu noi. Ne-a însoțit în etape diferite ale vieții și ne-a oferit experiențe pe care altfel, probabil, nu le-am fi trăit niciodată.

Bloggingul m-a învățat, înainte de toate, să scriu mai bine. Să-mi organizez ideile, să-mi găsesc vocea, să înțeleg că un text bun înseamnă mai mult decât inspirație – înseamnă muncă, documentare, răbdare și foarte multe rescrieri.

A fost și perioada în care am participat la numeroase competiții dedicate bloggerilor. Blogal Initiative, Advertoriale, SuperBlog și multe alte platforme care astăzi poate nici nu mai există au reprezentat adevărate școli pentru mine. Fiecare provocare m-a obligat să ies din zona de confort și să încerc stiluri noi de scris.

Blogul mi-a deschis, în același timp, pe lângǎ facultatea de profil absolvitǎ, ușa către industria de comunicare, PR și marketing. Datorită lui am participat la nenumărate evenimente, am cunoscut oameni extraordinari și am înțeles mai bine cum funcționează această lume dincolo de ceea ce vede publicul.

Mi-a oferit și o vizibilitate pe care, sincer, nu cred că aș fi obținut-o pe altă cale. Am avut ocazia să realizez interviuri cu actori, autori și specialiști din domenii foarte diferite, să testez în premieră produse și servicii și să descopăr poveștile din spatele multor branduri.

Iar uneori, bloggingul m-a purtat chiar și dincolo de granițele țării. Îmi amintesc cu drag aniversarea mea de 30 de ani, pe care am ales să o sărbătoresc la Lisabona. Atunci am avut și prima mea colaborare internațională în calitate de blogger: am fost invitați la un restaurant deosebit, unde ne-am bucurat de o cină memorabilă. A fost unul dintre acele momente în care am realizat cât de departe mă poate duce o pasiune începută cu ani în urmă, într-un simplu blog creat din dorința de a scrie.

Dar poate cea mai emoționantă amintire pe care mi-a dăruit-o blogul nu are legătură nici cu premiile, nici cu evenimentele sau colaborările. S-a întâmplat în martie 2020, când l-am născut pe Mihai. Era începutul pandemiei de Covid-19, lumea se schimba de la o zi la alta, iar spitalele își închideau porțile pentru vizitatori. Eram internată la Spitalul Elias și, printre multe alte restricții, nici măcar apa de la robinet nu era potabilă. O cititoare a blogului, asistentă medicală la Elias, a aflat că sunt acolo și a rugat-o pe fiica ei, medic în același spital, să îmi aducă o sticlă cu apă. Poate pentru cineva din afară pare un gest mărunt. Pentru mine, în acele momente, a însemnat enorm. Nu am plâns de durere la naștere cât am plâns atunci, de recunoștință. Bine, probabil că și hormonii și-au spus cuvântul. 😊 Dar gestul acela mi-a rămas în suflet și astăzi.

Așa cǎ cel mai important lucru pe care mi l-a oferit bloggingul a fost comunitatea. Am cunoscut oameni care împărtășeau aceeași pasiune pentru scris, oameni care au devenit colegi de breaslă, colaboratori și, în multe cazuri, prieteni. Într-o perioadă în care bloggingul era în plină ascensiune, exista un sentiment autentic că faci parte din ceva frumos și că fiecare articol contribuie la construirea unei comunități.

Un alt moment pe care îl voi păstra mereu în suflet este anul 2017, când am avut onoarea să primesc Premiul Blogger European, acordat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. A fost o recunoaștere care mi-a confirmat că orele petrecute scriind și documentându-mă au avut un sens și au fost apreciate.

În aproape două decenii am văzut industria transformându-se radical. Bloggerii au devenit influenceri, apoi creatori de conținut. Platformele s-au schimbat, algoritmii au schimbat regulile jocului, iar astăzi petrec mult mai mult timp creând conținut pentru Instagram decât o făceam în urmă cu câțiva ani.

M-am adaptat acestor schimbări și îmi place să explorez formate noi. Dar, dacă mă întrebați unde mă simt cu adevărat acasă, răspunsul va rămâne același: pe blog.

Pentru că aici nu există limita unui minut. Aici pot spune o poveste cap-coadă. Aici rămân gândurile mele, experiențele mele și bucățile din viața mea care nu încap într-un Reel sau într-un Story de câteva secunde.

Mai este însă un motiv pentru care nu cred că voi renunța vreodată la blog. Pentru mine, CityFemme a devenit, fără să-mi dau seama, și istoria familiei noastre. Este jurnalul nostru de viață, scris în timp real. Aici sunt vacanțele în care am fost, evenimentele care ne-au bucurat, provocările prin care am trecut, locurile pe care le-am descoperit și toate experiențele care ne-au format.

Mă gândesc adesea că, într-o zi, Mihai va putea citi toate aceste articole. În locul unui dosar sau al unui album prăfuit uitat într-un sertar, va avea la îndemână o arhivă vie a familiei noastre. Va putea vedea cum eram, ce gândeam, ce ne făcea fericiți, cum a crescut el și cum am crescut noi odată cu el. Mi se pare una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care i le putem lăsa.

Iar peste ani, îmi imaginez că eu și soțul meu vom deschide din nou aceste pagini, poate într-o după-amiază liniștită, și vom reciti articolele despre excursiile noastre, despre evenimentele la care am participat și despre toate aventurile pe care le-am trăit împreună. Ne vom uita la fotografii, ne vom aminti oameni, locuri și emoții pe care, altfel, timpul le-ar fi estompat. Pentru mine, asta este magia unui blog: nu doar că păstrează informații, ci conservă amintiri și sentimente pe care le poți retrăi oricând.

Dacă cineva mi-ar spune astăzi că blogurile nu mai contează, aș zâmbi. Pentru că, pentru mine, un blog nu a fost niciodată doar un site. A fost profesor, carte de vizită, jurnal, album de familie, pașaport către experiențe extraordinare și, de multe ori, locul în care m-am regăsit pe mine însămi. Iar pentru toate acestea, îi voi fi mereu recunoscătoare.

Iar faptul că, în această toamnă, CityFemme împlinește 10 ani mă face să privesc cu și mai multă recunoștință către acest drum. Mă gândesc chiar să marcăm momentul printr-un mic eveniment aniversar alături de comunitatea care ne-a fost aproape în toți acești ani. Încă pun cap la cap ideile, iar dacă planul se va concretiza, promit că voi reveni cu toate detaliile.

Până atunci, vreau doar să vă spun un sincer mulțumesc.

Mulțumesc tuturor celor care ați citit articolele noastre, ați lăsat un comentariu, ați distribuit un material, ne-ați trimis un mesaj sau pur și simplu ați revenit pe CityFemme de-a lungul anilor. Fără voi, acest proiect nu ar fi ajuns aici.

La mulți ani tuturor bloggerilor! Și la cât mai multe povești frumoase scrise… pe blog.

imaginea a fost realizata folosind AI