Suntem in anii 2000 si Aurelia, o pensionara din Bucuresti, este foarte emotionata cand fiica ei stabilita in Canada isi anunta vizita alaturi de logodnicul canadian. Nu mult tine bucuria, si Aurelia descopera ca propria ei fiica o considera o baba comunista, o nostalgica a vremurilor de curand apuse.

Aurelia ar avrea sa-i povesteasca multe, sa-i explice cat de grea era viata la tara, cat de mari erau bucuriile si luxul de la oras, cat o emotionau lucrurile noi ca apa curenta, parfumul matusii de la oras, pana si prosoapele de la bloc erau atat de moi!

Dar convorbirile catre Canada sunt scumpe, asa ca autorul face din noi singurul martor al amintirilor Aurorei. Cat de frumos si mare ii parea orasul, cand era tanara si proaspat fugita din satul natal! Si ce bine ca scapase de munca grea a campului! Cate rasete erau in noua fabrica unde lucra Aurelia, si ce grozavi erau colegii si seful!

Dan Lungu contureaza in mod realist portretul Aureliei, plina de nostalgie dupa tinerete, dupa inceputurile vietii in orasul construit de comunisti. Ne emotioneaza recunostinta ei pentru comunism, care ii oferise un apartament in care sa isi creasca singurul copil!

Si asa Aureliei ii vine o idee. Ce-ar fi daca ar porni iar sectia alaturi de colegii de demult? Seful ar gasi comenzi si ar exporta catre Canada, ajutata de fiica si ginere.

Cand dezvaluie prietenelor ei planul, Aurelia are parte de o surpriza. Seful comunist se dovedeste a fi colaborator al securitatii, prietenele si-au deschis un butic si s-au integrat in capitalism, numai ea viseaza la vremurile bune din tinerete.

Cartea are meritul de a indusiosa. Este Aurelia o nostalgica a tineretii, sau a politicii care a ajutat-o sa aiba o viata mai buna? E un personaj care te face sa o iubesti sau sa o detesti?

Cu ce ar trebui sa ramaneti dupa citirea acestei carti? Cum alegerile generale se apropie curand, cartea Sunt o baba comunista de Dan Lungu va va ajuta sa-i intelegeti pe cei mai seniori votanti din tara noastra.