Am citit romanul În derivă al lui Trish Doller in timpul concediului in Grecia, printre picaturi, atunci cand bebe Mihai dormea. Cartea se citeste foarte usor, se preteaza pentru o lectura de vara, de plaja, de concediu, insa subiectul pe care il trateaza nu este deloc unul usor.
Pe scurt, cartea vorbeste despre pierdere si despre mecanismele de a face fata pierderii oamenilor dragi, mai ales atunci cand nu le intelegi motivatia si iti e greu sa vezi luminita de la capatul tunelului.
Anna este o fata tanara si frumoasa, ce lucreaza ca si chelnerita la un local gen Hooters, unde angajatele sunt imbracate provocator. Insa viata ei este data peste cap de sinuciderea logodnicului ei, iar aproape un an mai tarziu inca nu gaseste o cale de a iesi din depresie.
Calatoria cu barca pe care acestia planuiau sa o faca ii da acel impuls necesar de a pleca singura pe mare, cu barca ei cu panze, dorind sa lase cumva suferinta in urma, simtindu-l totusi alaturi de ea in aceasta calatorie pe logodnicul disparut.
Anna isi va da totusi seama destul de repede ca aceasta calatorie presupune mai multe cunostinte si mai mult efort decat poate duce ea singura, iar dupa o noapte cand a fost pe punctul de a se scufunda decide sa-si angajeze un ajutor. Kaine, un tanar marinar cu o proteza la un picior, al carui destin a luat o turnura pe care nu si-o inchipuia in urma cu ceva timp se va dovedi o alegere neobisnuita, insa corecta.
Fiecare fuge de ceva sau inspre ceva, iar in aceasta cautare isi tin tovarasie unul altuia. De la prietenie la iubire linia se subtiaza, mai ales ca sunt nevoiti sa imparta un spatiu restrans pentru o perioada destul de lunga de timp.
Insa ceea ce simt cei doi este iubire sau atractie? A reusit Anna sa treaca peste pierderea logodnicului sau Keane este doar un pansament provizoriu in aceasta lupta? Keane ce simte pentru Anna si care sunt planurile lui de viitor?
Cred ca cea mai importanta invatatura pe care o putem extrage din carte este ca planurile nu sunt batute in cuie. Oricand se pot intampla lucruri neprevazute (atat negative, cat si pozitive), care pot da o noua turnura vietii. Oamenii nu sunt legati de locuri si isi pot fauri destinul oriunde, atata timp cat realizeaza ceea ce vor sa faca si au o vointa puternica sau oameni dragi care sa ii sustina.
Imi place si calatoria propriu-zisa, descrierile locurilor in care se opresc cei doi, intamplarile prin care trec, chiar si simpaticul caine care va deveni cel de-al treilea pasager al barcii.
“Cartea perfectă ca să ieși din rutina zilnică. Plină de prospețime, amuzantă și romantică. Trish Doller creează personaje inteligente și sensibile, care par înduioșător de reale. Aș vrea și eu să mă pierd pe mare cu această poveste.” – Meg Cabot
Voi ati citit romanul În derivă ? Cum vi s-a parut?
Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala