In weekendul ce a trecut, am avut ocazia de a participa la un eveniment foarte interesant organizat de Fundatia Calea Victoriei – Palate şi monumente deschise din Bucureşti: Povestea Hanului lui Manuc, o conferinta care a durat circa o ora si jumatate si care a fost prezentata de acad. Georgeta Filitti.
Organizat unde altundeva decat la Hanul lui Manuc, in Salonul Voievodal, una din salile renovate recent de proprietar, astfel incat sa respecte stilul constructiei, de la inceputul anilor 1800, sala a gazduit circa 150 de persoane pentru acest eveniment captivant (si a fost complet plina, nemaifiind locuri libere pentru inscriere cu cateva zile inainte).
La aceasta conferinta a fost prezent si Constantin-Serban Cantacuzino, proprietarul actual al Hanului lui Manuc, care a spus cateva cuvinte in deschidere.
Eu l-am luat pe Mihai si am mers impreuna, dar recunosc ca nu este un eveniment pentru copii, desi mie mi s-a parut fascinant. Oricum, si el a fost curios si foarte cuminte, a stat linistit si m-a intrebat de cateva ori in soapta diverse lucruri. Dupa aceea am fost putin si prin locul de joaca din mall, sa facem activitati distractive si pentru el, asa ca am fost amandoi castigati. 🙂
Am aflat astfel povestea Hanului lui Manuc, una dintre cele mai vechi clădiri din capitală, conservate foarte aproape de forma iniţială, simbol al vieţii citadine pline de voie bună, spaţiu cultural şi punct de reper pentru întâlniri economice şi politice cu mare însemnătate istorică.
Mai multe informatii despre istoria hanului puteti gasi in descrierea evenimenului:
Înainte de hotelurile din perioada modernă, hanurile erau spaţii multifuncţionale care adăposteau şi camere pentru drumeţi, de la cele mai elegante până la cele mai simple, saloane pentru întruniri politice sau de afaceri, curţi interioare unde se odihneau caii, uneori împreună cu drumeţii mai simpli, precum şi spaţii comerciale şi restaurante. Hanul lui Manuc păstrează mult din atmosfera Bucureştilor din prima parte a sec al XIX, un oraş plin de negustori şi târgoveţi, călători străini din zonele învecinate sau din ţări europene mai îndepărtate, un spaţiu extrem de pitoresc şi cosmopolit care poate funcţiona ca un ”vehicul” cu care putem călători în trecut, în perioada fanariotă în care acest monument extrem de valoros a fost construit.
Povestea Hanului lui Manuc începe în anul 1806, când acesta a răsărit pe meleagurile lui Bucur. Fiind construit ca niciun alt han din vremea sa, el s-a deosebit de celelalte hanuri-cetăţi prin arhitectura aparte. Întemeietor i-a fost Manuc Marzaian, mai bine cunoscut sub numele de Manuc Bei. Vestit negustor, diplomat şi hangiu, Manuc era considerat în acele timpuri drept unul dintre cei mai avuţi moşieri din Balcani. Manuc se stinge din viaţă în 1818. Soarta Hanului sfârşeşte în mâinile unei epitropii până când fiul său cel mare, Ioan-Murat, va putea gospodări singur averea familiei. În 1842, moştenitorul este nevoit să vândă Hanul din cauza construcţiei slăbite considerabil de către cutremurul puternic din 1838. Noul stăpân al hanului devine Dimitrie Iconomidis, zis Economu, care va deţine administraţia şi jumătate din Han. Cealaltă jumătate de Han este împărţită între Gheorghe Iconomidis şi Lambru Vasilescu.
Ulterior, Hanul lui Manuc ajunge să fie cumpărat de Vasilescu Lambru. În 1874, el va repara, transforma şi redenumi Hanul sub numele de “Marele Hotel Dacia” (Grand Hotel de la Dacie). Hanul devine astfel un adevărat centru comercial şi cultural al vremii, care găzduia prăvălii, întreprinderi, instituţii şi numeroşi călători străini. Va rămâne în proprietatea lui Vasilescu până în 1881, când este la un pas de a pierde Hanul din cauza datoriilor. În acelaşi an, Vasilescu îşi mărită fata cu Alexandru Baicoianu, boier de viţă şi magistrat, care, odată cu Hanul, preia şi ipoteca proprietăţii.
La începutul secolului XX hanul intră în proprietatea renumitei familii Cantacuzino, în a cărei grijă se află şi astăzi în persoana prinţului Constantin-Şerban Cantacuzino, actualul proprietar al hanului. Cu investiţii şi eforturi considerabile de recondiţionare din partea moştenitorilor familiei Cantacuzino, Hanul lui Manuc, unul dintre cele mai renumite obiective ale secolului XIX din Capitală, a prins viaţă iar, purtând cu el istoria de mai bine de 200 de ani. Hotelul, crama, restaurantul şi grădina de vară au fost restaurate după stilul rememorat din poveştile bunicilor, pentru a reda Hanului farmecul de odinioară – din vremea când faima sa trecuse dincolo de graniţele ţării datorită arhitecturii cosmopolite, mâncărurilor alese şi evenimentelor glorioase.
Mi-a placut mult ca doamna academician Georgeta Filitti ne-a plimbat prin istoria vremurilor, atat din Romania, cat si Turcia si tarile vecine, astfel incat sa ne ofere o perspectiva complexa asupra perioadei si pentru a ne face sa intelegem cum un strain a putut sa cumpere o proprietate atat de mare in Romania. Stilul de prezentare a fost captivant, cu multe detalii, cu glumite, cu comparatii intre trecut si prezent, iar la final mi s-a parut ca as fi putut sta sa o ascult mult mai multa vreme.
La final am savurat si putin vin Jidvei, care sprijina proiectul PALATE DESCHISE DIN BUCUREŞTI.
Sper sa mai am ocazia si in viitor sa particip la astfel de evenimente interesante, care sa ma ajute sa cunosc mai bine istoria orasului in care locuiesc.
