Ventimiglia – city break pe ultima suta de metri

Acum mai bine de doua saptamani am mers intr-o mini-vacanța neplanificata, la invitația unei prietene. Italia este una dintre țările pe care le ador, așa ca nu aveam cum sa ratez o noua vizita aici, chiar dacă era vorba de a sta patru nopți intr-un orășel de la granița cu Franta si nu anunța nimic fascinant. 🙂

Dacă anul trecut am fost pe riviera franceza (vezi Nisa), de aceasta data am vrut sa vedem un pic si plajele de pe meleagurile italiene.

Transportul

Ventimiglia este primul oraș italian de cum părăsești Franta, așa ca noua nu ne-a fost deloc complicat sa ajungem aici, mai ales ca locuim in zona Provence (deci cam la circa 350-400 km de Italia).

De la Marsilia, din gara Saint-Charles am luat un tren regional si in circa 4 ore am ajuns in Ventimiglia.

Costuri: prețul biletului dus-întors a fost de 80 de euro de persoana, însă asta se datorează faptului ca am prins o oferta si l-am cumpărat cu o săptămâna avans. In mod normal, uitându-ma apoi peste prețurile lor am descoperit ca transportul poate ajunge chiar si la o suma dubla fata de cea plătită de noi.

Cazare

Așa cum am amintit deja, vacanța nu a fost una organizata de mine, ci a venit la invitația unei prietene, care avea închiriat aici un apartament in regim hotelier si care din terțe motive își anulase planurile inițiale. Cu toate acestea, curiozitatea m-a împins sa o descos un pic, pentru a afla prețurile din Italia in plin sezon, si așa am descoperit ca pentru 4 nopți, pentru un apartament cu 3 camere si un mini-living/ bucatarie a plătit numai 280 de euro (suma la care s-au mai adăugat taxele de sejur, in valoare de 12 euro).

Rezervarea a fost făcută cu ajutorul platformei Booking, asa ca lucrurile au fost cât se poate de sigure, iar locația a fost la circa 10 minute de gara din Ventimiglia si 2 minute fata de plaja, in Piazza Marconi.

Ce poți sa vezi in Ventimiglia

1.Mercato Coperto – este o piața tradiționala, cu tot felul de fructe, legume, brânzeturi italiene, produse de măcelărie si panificație, o placere pentru gurmanzi, ce sa mai?! Se regăsește la numai 5 minute distanță de gara, pe unul dintre bulevardele centrale, foarte aproape de Posta Ventimiglia.
De notat însă, ca aceasta piața nu este același lucru cu piața de vineri (pe care însă noi nu am avut ocazia sa o vizitam, fiindcă am ajuns sâmbătă in Ventimiglia si am plecat marți dimineața).

Citind unele recomandări de pe site-urile de călătorii am văzut ca se face apel la vigilenta turiștilor, fiindcă sunt destul de mulți hoți de buzunare (n.b: noi am dat o fuga in piața către ora închiderii, când deja nu era așa multă aglomerație, deci nu putem confirma dacă temerile sunt sau nu justificate).

2. Plaja – Așa cum aminteam mai sus, noi am fost cazați la numai 2-3 minute de plaja, însă este vorba despre Bagni San Giuseppe.

Deși noua ne place nisipul fin si sa ne relaxam tălpile mergând pe acesta, aici nu am avut parte de așa ceva. Bine, stiam la ce sa ne așteptam dinainte, fiindcă am cercetat puțin pe internet si după experiența de la Nice, când ne-am zdrelit picioarele in pietriș, de asta data ne-am comandat papuci speciali de plaja, ca sa ne protejeze de aceste inconveniente.

Dacă totuși sunteți genul ce adora drumețiile si natura (nu este cazul nostru, suntem ceva mai lenesi), mai exista o a doua plaja, Calandre Beach, unde pare-se peisajul este unul de poveste. Ideea este ca pentru a ajunge aici este nevoie de puțin efort (trebuie sa urcați la picior prin orașul vechi), fiindcă accesul cu mașina nu se poate face. In plus, plaja este una cu nisip fin, deci merita efortul.

3. Cactusmania di Manera Bruno

Aici nu am reușit sa ajungem, însă iubitorii de plante suculente si cactuși se vor răsfața in acest loc. Sunt peste 1000 de varietăți de plante, de toate mărimile si la prețuri pentru toate buzunarele.

Oricum, din câte am observat, in Ventimiglia localnicii sunt mari iubitori de plante suculente si fiecare balcon are câteva ghivece de decor. Chiar si noi, in momentul cazării am primit cadou de bun-venit doua mini-ghivece cu cactuși.

4. Orașul vechi din Ventimiglia
Farmecul italian de altatadata, atmosfera de liniste si arhitectura deosebita sunt suficiente motive care sa va facă sa descoperiți vechiul oraș Ventimiglia.

5. Area archeologica di Nervi

Duminica a fost zi de relaxare si pentru ca majoritatea magazinelor sunt închise in aceasta zi am ales sa vizitam un sit arheologic roman.

Pentru o intrare modica de numai 3 euro de persoana am avut acces sa vedem rămășițele străvechiului oraș Albintimilium, urmele unui teatru antic si termele.

Vizita este una liberă, fără ghid, dar la intrare am primit niște pliante in limba franceza si italiana, astfel încât a putut sa culegem singuri informațiile despre ceea ce am vizitat.

Cam asta am vizitat noi in mare, dar turiștii mai pun pe lista de obiective din Ventimiglia: Teatro Comunale, Castel d’Appio, Santuario Nostra Signora dell’Aria Aperta, Chiesa di San Michele Arcangelo.

Ce sa mănânci in Ventimiglia

Una dintre plăcerile mele când plec pe alte meleaguri este sa descopăr gastronomia locală. Despre bucătăria italiana, pe care o cunoșteam deja, aveam numai cuvinte de lauda si așa se face ca nici de aceasta data asteptarile nu mi-au fost inselate.

Fiind totuși un oraș de granița, meniurile retaurantelor au fost un melanj între preparatele italiene (pizza foccacia, salata caprese, bruschetta etc) si cele franțuzești.

Diminețile nu ne-au lipsit celebrul espresso italian (atât de tare încât îți sta inima in loc), alături de preparatele dulci de pasticcerie (cofetărie), pe care le-am încercat cu prisosinta.

Când am plecat la drum stiam deja ca nu voi rata desertul meu italian preferat, cannolo, care deși este de proveniența siciliana se regăsește acum peste tot pe teritoriul italian. Sincer, in primele doua locații unde am încercat acest deliciu, am fost ușor dezamagita, dar spre final, in penultima zi a vacantei am descoperit acel CANOLLO, supremul, cel mai bun gustat in aceasta escapada, la pasticeria Sonia (pare-se ca e o pasticcerie cunoscuta a orașului). Un canollo cu crusta crocanta si crema fina aerată de ricotta, aromat cu coaja de portocala confiata… ce sa mai, explozie de placere pe cerul gurii (dacă ma lăsați, sunt in stare sa fac aici un eseu al acestei prăjituri 🙂 ).

Bun, revenind la recomandările dulci care pot acompania cafeaua de dimineața, pe lista ar mai fi: torta di melle (o tarta simpla de mere, care nu se compara însă cu ruda ei mai pretențioasa din Franta, tarte tatin), baci di dama (fursecuri fine cu blat de migdale si umplute cu ciocolata) sau baba au rhum (prăjiturică asemănătoare cu savarina, însă foarte parfumata cu rom).

O alta descoperire locală, ar fi si niște fursecuri delicioase cu gust de turta dulce, numite castagnole.

Pentru o masa in oraș, așa cum am zis, preparatele sunt atât de gusturile italienilor, cât si ale francezilor, găsim pizza de toate felurile, paste, Carpaccio, dar si diverse tipuri de tartar (de vita sau peste) si bineînțeles platouri cu fructe de mare sau peste.

Fiindcă timpul nu ne-a permis atât de mult sa ieșim, ci mai degraba am fost mereu in fuga, ca sa vizitam cât mai mult si sau sa profitam de soare, nu am ieșit la restaurant decât de doua ori. In prima seara am fost la un local tip fast-food, fără pretenții, unde am mâncat pizza, iar la recomandare prietenei mele am încercat pizza kebab (o pizza shaorma, cu cartofi prăjiți, carne, maioneza etc).

In ultima seara am vrut totuși sa ne răsfățam si noi un pic mai mult si am mers la unul dintre restaurantele de pe cheiul plajei, ales aleatoriu (Ristorante Le Due Lanterne), unde pentru doua persoane am plătit 70 de euro (cu tot cu bacșis), in condițiile in care am avut aperitiv si fel principal, plus, bineînțeles băuturile. Fata de o ieșire la restaurant in Franta, prețul mi s-a părut mai mult decât convenabil, mai ales ca entre-urile au fost atât de sățioase, încât practic nici nu mai aveai nevoie de fel principal.

In loc de concluzie

Ventimiglia este un oraș pestriț, cu destul de mulți imigranți ce își găsesc adăpost pe te miri-unde (noi treceam in fiecare seara peste un pod, peste raul Roia, iar la picioarele acestuia locuiau peste 30-40 imigranți africani, care păreau pașnici, dar asta poate fi doar o impresie, fiindcă locația era destul de aproape de comisariatul Ventimiglia, plus ca noi nu treceam mai târziu de ora 24.00).

Spre deosebire de Franta, prețurile sunt mai mici, însă comparativ cu alte orașe italiene viața este ceva mai scumpă. Cei mai multi comercianți si locuitori sunt bilingvi (vorbesc italiana si franceza la perfecție), dar dacă nu știți una din cele doua limbi, este mai greu sa găsiți vorbitori de engleză.

Am întâlnit extrem de multe familii de romani in plimbările noastre, acum nu știu dacă erau turiști ca si noi sau exista o comunitate mare de romani in aceasta zona a Italiei. Totuși, am vagă bănuiala ca este vorba mai degraba de cea de-a doua varianta, fiindcă in timpul rătăcirilor noastre pe străduțele din Ventimiglia am descoperit si un magazin cu produse românești.

Spiritul latin al italienilor este de netagaduit, sunt expansivi, prietenoși si temperamentali si chiar dacă am stat numai câteva zile aici, nu ne-a fost deloc greu sa ne împrietenim cu personalul de la plaja unde am mers in fiecare zi. Ne-au răsfățat cam in fiecare seara cu câte-o băutura din partea casei, ne-au oferit mici aperitive si s-au distrat făcând poze cu noi.

Ventimiglia nu este neaparat un oraș turistic, dar așa cum spuneau localnicii, in ultimii ani s-au făcut pași in aceasta direcție si restaurantele, barurile sau plajele se dezvolta din ce in ce mai mult pentru a-si primi oaspeții.

Spectaculos este momentul in care raul Roia se vărsa in mare, deci dacă aveți ocazia mergeți pe plaja San Giuseppe pentru a surprinde momentul.

Voi ați vizitat Ventimiglia? Daca da, ce recomandări aveți in plus?

Pentru alte articole despre calatorii puteti citi sectiunea dedicata CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


three × two =