Viața modernă ne poartă adesea departe de noi înșine, de esența și de potențialul nostru. Suntem deseori prinși în goana după material, recunoaștere și statut. Ne grăbim dintr-o sarcină în alta, dintr-un rol în altul, și uităm să relaționăm cu ceea ce este prezent și cu adevărat prețios: corpul nostru genial, respirația, emoțiile, viața noastră lăuntrică.

Reconectarea cu sinele nu e ceva ce “e la modă”, nu e un moft, o destinație sau vreun scop. Este un act de întoarcere blândă spre interior. Mai mult decât atât, poate fi chiar fundația unei vieți trăite conștient, cu sens. Îndrăznesc să spun că este datoria noastră divină de a reveni spre noi, mereu și mereu, alegând tot mai clar prezența, deschiderea și disponibilitatea de a fi transformați pe măsură ce experimentăm viața.

Îți împărtășesc trei dintre modurile în care mă re-găsesc și mă re-conectez cu propriul sine. Poate ceva din tine “se va aprinde” și te va inspira.

1. Yoga

Yoga, pentru mine, e acel spațiu în care timpul încetinește și e loc pentru toate. Corpul se simte viu, valorizat. Mișcarea devine un limbaj de comunicare cu interiorul meu.

Nu, yoga nu este doar despre flexibilitate sau posturi numai bune de pozat, nu este doar despre a-ți rezolva problemele cu spatele sau despre a avea ocazia de a te îmbrăca cu colanții ăia fancy. Yoga este despre prezență și relația ta cu propriul corp, cu propriul sine, cu senzațiile și emoțiile tale, și cu ceea ce este dincolo de toate acestea. Prin yoga, corpul devine templul în care te regăsești. Cobori din miile de gânduri – în simțire. Te oprești din agitația exterioară și îți oferi un spațiu sacru de ascultare interioară, unde toate se întâlnesc și se armonizează.

2. Respirația

Respirația este de-a dreptul fascinantă! Este prima și ultima noastră legătură cu viața, dar și singura funcție autonomă pe care o putem controla conștient – un dar care ne oferă acces direct la sistemul nostru nervos și la starea noastră emoțională. De asemeni, se spune despre respirație că este puntea invizibilă dintre trup și suflet.

În practica personală, am descoperit cum chiar și exercițiile extrem de simple – de pildă, urmărirea respirației exact așa cum este, fără a impune vreun ritm – mă aduc mai aproape de mine. Se creează mai multă conexiune între părțile corpului, mai multă fluiditate și un sentiment de unitate și siguranță.

3. Journaling

Când aștern pe hârtie gânduri, senzații, trăiri sau întrebări, creez un spațiu în care pot fi sinceră cu mine însămi, în care pot relaționa cu diversele opinii ale minții sau cu ceea ce are nevoie de claritate.

Paginile jurnalului devin locul meu de joacă, iar mâna mea are permisiunea de a scrijeli chiar și fără sens, fără direcție și fără obiective. Îmi place scrisul intuitiv, liber, în care mintea este prezentă “doar atât cât trebuie”, astfel încât procesul să fie unul cât mai autentic. Astfel, journaling-ul devine o formă de introspecție activă și de reconectare cu vocea interioară. Nu există propoziții greșite. Doar adevăruri care așteaptă să fie ascultate.

Îndemnul meu:

• Mișcă-te cu prezență, permite posturilor din yoga să-ți devină rugăciune – o rugăciune de întoarcere la tine!
• Devino conștient, dar, mai ales, curios de respirația ta!
• Scrie, scrie intuitiv, scrie cu speranță sau deznădejde – doar scrie, știind că portalul către sine e deseori ascuns între spațiile dintre cuvinte!

Bianca Marcarov-Banu, terapeut integrativ, practician somatic în formare și profesor de Yoga și Pilates este lector la Fundația Calea Victoriei, alături de care va susține evenimentul Reconectare în natură – Yoga, Respiraţie şi Journaling, pe 31 mai, în Parc Ponton Floreasca .

Sursa foto: arhiva personala a Biancai