Femeile conduc lumea: Interviu cu scriitoarea Lucia Ovezea

Am citit recent romanul “Daca lumea s-ar sfarsi maine” scris de Lucia Ovezea, asa ca m-am bucurat cand am vazut deschiderea acesteia de a-mi raspunde la intrebarile pentru acest interviu. Ca formare inginer, Lucia si-a regasit dragostea pentru carti, infiintand si coordonand Editura VOX. In plus, s-a implicat în numeroase proiecte și programe care au susținut și promovat cultura, precum Festivalul Carte și Arte (2005-2012) sau campania de promovare a lecturii România citește! (2013-2014). Până în prezent a publicat romanele „Patru femei” (2008), „La braț cu ursul” (2013) si „Dacă lumea s-ar sfârși mâine” (2021).

  • Buna, Lucia, poți să începi, te rog, prin a ne spune câteva cuvinte despre tine? Care a fost parcursul tău profesional?

De-a lungul vieții, noi oamenii interpretăm tot felul de roluri care ne definesc. E greu să alegi între ele și orice alegere, dacă rămâne singulară, va fi incompletă și neconcludentă. Este ca atunci când privești un obiect fotografiat, la care poți distinge doar două dimensiuni, restul rămânând necunoscut. Așa că am să enumăr câteva dintre ipostazele în care m-am aflat de-a lungul timpului.

Fată de asfalt, în traducere orășeancă, am absolvit liceul Gheorghe Șincai din București, identificându-mă pe atunci, în mod nedrept din perspectiva momentului prezent, cu versurile lui Bacovia… „liceu, cimitir al tinereții mele”… La vremea alegerii unui drum în viață am oscilat între două iubiri: cea pentru literatură, fiind o cititoare pasionată de când mă știu, și  cea pentru arhitectură, care răspundea unei alte fațete a personalității mele. Cum nu toate visele se împlinesc exact în momentul și în modul în care ne dorim, după patru ani, am intrat în câmpul muncii cu o diplomă de inginer în mână.

Schimbarea regimului în ’89 a fost momentul întoarcerii la prima mea iubire, când am devenit editor de carte. Au urmat ani în care care a muncit mult, cu pasiune, dăruire și rezultate bune în noua profesie, la Editura Vox, înființată și condusă de mine. Tot în acea perioadă am devenit președintele Asociației Difuzorilor și Editorilor de Carte, implicându-mă în diferite proiecte culturale așa cum au fost Festivalul Carte și Arte, campania de promovare a lecturii România citește.

Între alte preocupări menționez și câteva proiecte din domeniul editorial, finanțate din fonduri structurale, în cadrul cărora am participat ca manager de proiect. Din altă perspectivă și legat de contextul în care apare acest interviu, vreau să menționez că în acea perioadă m-am definit ca fiind feministă.

  • Când ai început să scrii cărti?

„Patru femei”, prima mea carte a apărut în anul 2008. A fost ca o mărturisire despre viață pe care sufletul meu a cerut-o. A corespuns cu momentul întoarcerii mele către feminitatea pe care o ferecasem adânc în ființa mea, pentru a face față ritmului și rigorilor muncii, pe care mi le impusesem. M-am deschis către viață, permițându-mi să devin vulnerabilă, caldă, feminină, în timp ce romanul meu se scria singur. Eu eram doar mâna care consemna frenetic pe hârtie o poveste. Am scris chinuit, în picioare, într-un colț al dormitorului, nu pentru că așa am ales s-o fac, ci pentru că așa am fost nevoită, sub presiunea vulcanului ce erupea din interiorul meu.

  • Care este procesul creator? De unde iti vine inspiratia si cat de mult trece de la idee la romanul finit? 

După ce le-am dat viață celor patru Eve din prima mea carte, în contextul unei călătorii în Orient mi-am dorit să scriu o alta, care să ilustreze asemănări și deosebiri între universul feminin în cele două culturi, temă de care am fost mereu preocupată. Asta a fost intenția, să-i spunem ideea inițială.

Însă inspirația vine dintr-un loc pe care nu-l pot preciza dar care are legătură cu experiența mea de viață. Îl pot numi mintea, adâncul ființei mele, inconștientul, inima mea sau mâna lui Dumnezeu. Eu trăiesc o permanentă mirare văzând cum personajele mele încep să capete o viață proprie și să aibă alt parcurs și destin decât cel pe care l-am gândit eu inițial pentru ele.

Acest proces miraculos și pasionant justifică multele ore pe care le petrec în fața computerului, pentru că de regulă, nu scriu cu ușurință. Până la forma finală a romanului, textul trece prin multe transformări. De aceea am nevoie de multe luni, uneori ani, în care uneori intriga se modică și, obligatoriu, textul este reluat pentru a fi corectat gramatical, pentru a curge lin, pentru claritate ș.a. Pe drept cuvânt se spune că pentru a scrie, ai nevoie de (să zicem) 10% inspirație iar restul e „transpirație”…

  • Poti sa ne povestesti putin despre cartile pe care le-ai publicat pana acum? 

„Patru femei”, cartea de debut, conține multe elemente autobiografice, fiind foarte sinceră, vie, alertă. Prezintă o perioadă din viața a patru tinere prietene, începând din anii ’80. Este un bun prilej pentru a purta cititorul prin comunism, așa cum s-a răsfrâns oficial asupra personajelor, împletit cu viața lor privată, cea care reprezenta izvorul rezistenței lor în fața unui regim opresiv. Apoi, romanul poartă personajele în perioada de după ’89, când destinele lor trec prin schimbări de direcție surprinzătoare și radicale, și mai departe într-o perioadă de cinsprezece ani.

„La braț cu ursul” are la bază o intrigă polițistă care însă nu este revelată cititorului de la început. Personajele, patru tineri, petrec câteva zile într-o excursie într-un sat, într-o zonă pitorească din țara noastră. Există un plan în care sunt prezentate întâmplările acelor zile intersectat de celălalt în care fiecare personaj se dezvăluie sau este dezvăluit prin incursiuni în trecutul său. Scopul demersului îl reprezintă înțelegerea, la finalul romanului, a legăturilor ascunse dintre pesonaje și întâmplări. Cititorului i se lasă spre dezlegare o enigmă care reprezintă finalul deschis al cărții.

  • Care este cea mai frumoasa reactie pe care ai primit-o de la un cititor / o cititoare?

Personajul principal masculin din romanul „Dacă lumea s-ar sfârși mâine” este inspirat din realitate. M-am bucurat mult de aprecierea pe care mi-au exprimat-o părinții tânărului pe care l-am avut ca model. 

  • Te-ai lovit pana acum de sindromul impostorului? Cum ai gestionat teama/neliniștea respectivă? 

Deși sunt preponderent o persoană pozitivă și dinamică, au fost destule momente în care am fost cuprinsă de îndoieli. Cele mai multe au fost legate de autenticitate și este chinuitor să te gândești că probabil ceea ce scrii a fost deja publicat de altcineva. Eu am făcut o analogie cu știința, mai precis cu situația în care mai mulți cercetători sau inventatori onești, fără legătură între ei, au prezentat rezultatul identic al muncii lor. M-am mai gândit și la butada „cărțile din cărți se scriu”, care ilustrează procesul firesc de integrare în ființa noastră spirituală a lecturilor pe care le facem, sau, în altă formulare „ești ceea ce citești”, admițând că acesta este un proces firesc de înglobare și decantare, din care poate apare ceva nou, personal. Dar, îndoiala și de aici teama de a nu fi judecat greșit ca scriitor persistă și mi-a mușcat uneori sufletul, situație pe care o depășesc de fiecare dată cu un mic efort de voință și o doză de optimism.

  • Urmeaza o alta carte? Ce alte planuri mai ai si ne poti impartasi si noua?

Lucrez deja la continuarea primului meu roman „Patru femei”, care urmează să prezinte destinele celor patru Eve până în anul 2015. Felul în care am prezentat personajele, relațiile dintre ele corespundeau momentului în care am scris cartea. Trecerea timpului le-a afectat atât pe ele cât și pe autoare și doresc să ilustrez acest fapt. Cele patru femei sunt diferite din punctul de vedere al abordării temei, care este împlinirea iubirii în viața lor, iubire ajunsă și ea la maturitate, la fel ca personajele. 

  • Spune-ne ceva și despre timpul tău liber – mai ai? Care sunt hobby-urile tale, cum îți place să te relaxezi?

Am, în această perioadă, mai mult timp liber decât atunci când viața mă purta într-o activitate frenetică. Din păcate multe dintre bucuriile mele au fost fie suspendate fie îngrădite în ultimii doi ani din cauza restricțiilor de tot felul care au închis sau au limitat accesul la teatre, operă, cinematografe, restaurante, excursii, târguri de carte și chiar la oameni dragi. Toate acestea erau firesc integrate în viața mea și multora le simt lipsa.

Desigur citesc și mă conectez la natură cât de des și de mult îmi permit împrejurările. Aici pot menționa plimbările cu bicicleta în parc sau pe străzi în cartierul în care locuiesc. Iubesc de asemenea marea și obișnuiesc să fac lungi plimbări pe mal, în special în afara sezonului, când, în lipsa aglomerației parcă intru într-o relație specială și foarte apropiată cu ea, în asemenea măsură încât o simt pulsându-mi în vene.

În ceea ce privește călătoriile, marea mea pasiune, fructific fiecare ocazie ivită. În ultima perioadă, în afara unor destinații exotice, ultima fiind insula Zanzibar, am făcut călătorii în Turcia, Bosnia și, foarte important am redescoperit cu mare plăcere frumusețea și varietatea plaiurilor tării noastre. Mi-am amintit cât de benefică este întoarcerea către rădăcini în care am inclus timpul petrecut în mănăstirile din Bucovina, reconectarea la tonica autenticitate a maramureșenilor, frumusețea sălbatică și cutezătoare a Transalpinei. 

  • Ce sfat ai da cititoarelor CityFemme legat de lectura si de scris?

Mă adresez bucuroasă femeilor când vine vorba de citit, ele fiind segmentul de populație cel mai interesat de carte și lectură. Mi s-ar părea nepotrivit să recomand titluri sau autori, fiind convinsă că cititoarele CityFemme au deja părerile proprii și gustul format. Așa că le adresez  îndemnul și rugămintea de a transforma cartea într-o bună prietenă care să le însoțească permanent.

Lectura este un obicei care nu se demodează, e ca o bijuterie de valoare care ține pasul cu vremurile. La toate acestea adaug îndemnul atât de a citi din literatura română contemporană cât și de a contribui la creșterea ei prin propriile creații. Prin urmare doamnelor și domnișoarelor, nu ezitați să puneți pe hârtie gândurile voastre- care să-și găsească locul într-un jurnal, emoțiile care vă traversează-exprimate într-un poem.

Dacă doriți să dedicați mai mult timp scrisului cred că toate exercițiile care eliberează potențialul de creativitate sunt binevenite și, indiferent cât de mult ați studiat până acum, adăugați și un curs de specialitate în acest domeniu.

Multumim pentru raspunsuri, Lucia, si iti dorim mult succes si in continuare in tot ceea ce iti propui! 

Pentru alte interviuri puteti intra pe sectiunea dedicata de Interviuri CityFemme

Sursa foto: arhiva personala a Luciei

Postari similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *