Cartea Marea linistii de Emily St. John Mandel a fost romanul pe care l-am discutat luna aceasta la clubul de carte iCarte iParte organizat de Roxana Branisteanu. Este si una dintre cartile pe care le-am primit de la Editura Trei si despre care imi doresc sa va povestesc si voua mai mult.

Cele circa 15 persoane prezente la clubul de lectura din Bucuresti (pentru ca mai este unul si in Constanta fix in acelasi timp) i-au dat o nota medie de 3 stele din 5. De ce? Pentru ca niciunul dintre noi nu suntem cititorii genului SF, iar cartea aceasta se incadreaza in genul fiction. Cu toate ca nu a fost fix pe gustul nostru, am dus lectura pana la capat – si bine am facut.

Insa nota nu este deloc mica, iar discutia din jurul acesteia ne-a facut sa ne dam seama de mult mai multe lucruri decat am observat la o lectura initiala, sa descoperim mai multe amanunte, precum si sa o intelegem mai bine pe autoare si diversele stiluri pe care le-a abordat in cadrul aceleiasi carti.

Atunci cand am inceput lectura nu am observat ca se incadreaza in genul science fiction. Am crezut ca este un roman de epoca, pentru ca povestea incepe in anul 1912. Apoi ne muta in anul 2020. Si am zis din nou ca este ok, ca face o paralela intre trecut si prezent. Mai apoi ne-a dus in 2203. Moment in care m-am prins ca trebuie sa citesc romanul intr-o alta cheie. In plus, la inceput romanul este static, descriptiv, nu prea exista actiune. Apoi lucrurile incep sa se miste mai repede. Iar ceea ce descoperim ca este personajul principal, Gaspery, apare tarziu in actiune, dupa mai bine de 100 de pagini. Toate acestea au rolul sa bulverseze.

Ideea cartii ni s-a parut foarte buna tuturor – exista un Institut al Timpului si oameni care calatoresc in trecut pentru a afla diferite lucruri. Gaspery devine angajat la acest institut si se pregateste intens pentru misiunile sale, ceea ce-l va duce in diverse perioade din trecut. Insa nu este atat de usor precum a crezut sa fie martorul unor intamplari pe care ar putea cu usurinta sa le previna, iar de aici lucrurile se complica cu adevarat.

Ca sa explicam si titlul, Marea Linistii este o depresiune care se află în bazinul Tranquillitatis pe Luna, iar o parte din actiunea romanului se desfasoara pe Luna.

“Prima colonie de pe Luna a fost construita pe intinderile domoale din Marea Linistii, aproape de locul in care aselenizasera astronautii din misiunea Apollo 11 intr-un secol de demult.”

Unul dintre personajele din Marea Linistii, Olive, este scriitoare, iar in anul 2203 este intr-un turneu de promovare a cartii ei SF cu mesaj post-apocaliptic atat pe Pamant, cat si pe Luna, in colonii. Si chiar spuneam la club ca ma bucur ca autoarea si-a imaginat un viitor in care cartile sunt inca importante si in care se fac turnee de promovare a acestora, la circa 200 de ani de acum.

Pe langa partea de calatorie in timp, se mai ridica si intrebarea realitatii simulate. Ceea ce traim este real sau suntem intr-o realitate simulata, coordonata de altcineva? O sa va las sa descoperiti voi mai mult despre acest lucru atunci cand veti citi cartea, pentru ca nu vreau sa va povestesc chiar tot. 🙂

Voua va place genul SF? Daca da, ce alta carte din aceasta categorie mi-ati recomanda?

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala