Sambata seara am mers impreuna cu mama mea la premiera Tango, un spectacol de Gabor Tompa, care a avut loc la sala “Pictura”. Au trecut deja cativa ani buni de cand nu am mai reusit sa ajung la un spectacol desfasurat la TNB, cred ca de dinainte sa apara Mihai in vietile noastre.
De aceea m-am bucurat ca s-au aliniat planetele si am putut sa raspund afirmativ la invitatia TNB si sa ma bucur de o seara la teatru. Mama a venit in vizita la noi in weekend, asa ca am mers impreuna la spectacolul care i-a avut in distributie pe George Ivascu, Emilia Popescu, Rodica Negrea, Emilian Oprea, Matei Constantin, Catalina Mihai / Marina Baiasu si pe fotograful Florin Ghioca.
Spectacolul Tango are la baza scrierea scriitorului polonez Sławomir Mrożek, aparuta in 1964. Anul 1964 reprezinta un punct de cotitura in cariera autorului, pentru ca Tango este primul sau text dramatic care s-a bucurat de recunoastere internationala.
Consistenta si conflictul diferitelor realitati istorice au fost intotdeauna prezente in tesatura scrierilor lui Mrożek. In piesa Tango, mentalitatea avangardei intra in conflict cu conservatorismul tanarului Arthur.
Singura structura care a supravietuit in lumea din Tango este familia, simbol al societatii. Totusi, este vorba de o familie in care toate rolurile sunt inversate. Tatal, Stomil, este caricatura unui artist avangardist, lipsit de griji, aidoma unui copil. De cealalta parte, Arthur, tanarul sau fiu, pretinde responsabilitatile, respect pentru traditie si pentru regulile clar stabilite. Rebeliunea sa tinereasca ia forma paradoxala a conservatorismului. Nunta pe care Arthur o planuieste in Tango ar trebui sa restabileasca ordinea intr-o lume ale carei reguli au fost spulberate.
Tango s-a bucurat de un succes urias in strainatate, fiind pusa in scena, la doar doi ani de la publicarea sa in Polonia, de catre Royal Shakespeare Company si fiind jucata pe cele mai mari scene de teatru si festivaluri din lume in urmatoarele decenii.
Deși scrisă în urmă cu aproape șase decenii, Tango este la fel de actuală și azi, ca la premiera din 1964. Pentru că Tango, o alegorie cu puternice accente politice, înveșmântată în straiele unei comedii absurde și care i-a adus autorului faima mondială, reflectă dezorientarea unei generații confruntate cu golul lăsat de prăbușirea vechilor valori și cu instaurarea unei noi ordini impuse de masele brutale.
Aflat la prima sa colaborare cu Naționalul bucureștean, Gábor Tompa propune un spectacol construit în mod strălucit, plin de inventivitate, amuzant și înspăimântător în același timp, susținut de o echipă de scenografi cu un palmares impresionant și o excelentă distribuție care dă naștere unei familii bizare și fascinante, personaje exotice din trei generații diferite.
„Această piesă este grotescă, ridicolă, uneori chiar haioasă, și sumbră în același timp. Adică întocmai ca în lumea de azi, unde nu mai putem despărți situația comică de cea tragică, iar totul depinde doar de perspectiva din care privim lucrurile”, spune regizorul Gabor Tompa.
Asa cum mentionam la inceputul articolului, distribuția spectacolului este formată din Rodica Negrea, George Ivașcu, Emilian Oprea, Matei Constantin, Emilia Popescu, Mihai Constantin, Cătălina Mihai / Maruca Băiașu, Florin Ghioca.
Decorul a fost conceput de cunoscutul scenograf Andrei Both, şef al catedrei de scenografie de la Universitatea California din San Diego și autor al unor decoruri impresionante pentru spectacole memorabile precum „Portretul lui Dorian Gray”, „Să-i îmbrăcăm pe cei goi”, „Hamletmachine”). Costumele au fost realizate de Angela Balogh Călin, designer stabilit în Statele Unite, la Pasadena, unde a realizat costume pentru peste 50 de spectacole la celebrul South Coast Repertory Theatre. A fost nominalizată și a primit mai multe premii din partea Los Angeles Drama Critics Circle.
Operele lui Mrożek au gravitat mereu in jurul politicii. Scriitorul exploreaza probleme sociale importante, dar atinge in acelasi timp si domeniul eticii. El analizeaza normele comportamentului uman, demascate flagrant in relatiile dintre personajem conditionate simultan de circumstante sociale, politice si culturale.
Gábor Tompa este, din 1990, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și unul dintre cei mai importanți regizori români ai ultimelor decenii. Între 2007 și 2019 a fost director de program al Facultăţii de Regie la Universitatea din California, San Diego, iar din 2018 este președintele Uniunii Teatrelor din Europa.
Drepturi de reprezentare scenică: Diogenes Verlag AG Zürich.
Piesa este una destul de lunga – are doua acte si in total circa doua ore si jumatate. Distributia cu actori arhicunoscuti o face in opinia mea un succes inca de dinainte de a o vedea! Decorul este versatil – este loc si de discutii, si de declaratii de dragoste, si de scene de seductie, si de scene de lupta, si de jocuri de poker, si de moarte si de restabilire a ordinii.
Actorii au o naturalete fascinanta in a interpreta aceste personaje absurde, cu un limbaj elevat, cu termeni pe care ii intalnesti de multe ori doar in carti. M-am trezit nu o data intrebandu-ma ce anume inseamna un cuvant sau altul, si a durat ceva pana sa inteleg absurdul situatiei si de ce fiul Arthur este atat de pornit impotriva parintilor si bunicilor.
Insa a venit apoi si un moment in care m-am delectat cu replicile savuroase, mai ales cele ale lui Stomil, tatal, artistul boem. Toata discutia despre forma versus fond, si mai apoi aparitia ideii ca adevar absolut – sincer te pune pe ganduri. Finalul este mai mult decat potrivit si incheie intr-un mod poate asteptat acest balci al desertaciunilor. Totul se schimba, dar de fapt nu se schimba nimic.
Va invit si pe voi la teatru in perioada urmatoare, cu siguranta nu veti regreta!
Pentru alte recomandari de piese de teatru puteti urmari sectiunea Teatru CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala
