La inceputul lunii mai a devenit disponibila pe Netflix o mini-serie din lumea Bridgerton, care o are in rol principal pe regina Charlotte. Daca nu stiti prea multe despre serialul Bridgerton, despre care v-am povestit acum ceva vreme, acesta are in prim-plan societatea londoneza de la inceputul secolului al XIX-lea si ii urmareste pe membri familiei Bridgerton.

Si in timp ce pasionatii serialului asteapta cu nerabdare aparitia unui nou sezon cu focus pe un alt membru al familiei, iata ca cei de la Netflix vin cu un prequel – mai exact ne-o arata pe regina Charlotte si povestea ei de dragoste cu regele George al III-lea, conducatorul Marii Britanii si Irlandei.

Trailerul o sa va spuna in mare la ce puteti sa va asteptati, iar cei de la Netflix il descriu in modul urmator: Un prolog al universului Bridgerton, în care căsătoria tinerei Charlotte cu regele George al Angliei inspiră o poveste de iubire epică și transformă înalta societate.

Mini-seria de doar sase episoade ne-o arata in paralel atat pe tanara Charlotte, recent venita din Germania pentru a prelua rolul de regina, in calitate de sotie a regelui George, cat si pe femeia ajunsa de ceva vreme la maturitate pe care o stiam deja destul de bine din serialul Bridgerton. In acelasi timp, pe langa ea apar alte doua personaje feminine puternice – lady Agatha Danbury si tanara Violet (care mai tarziu va deveni doamna Bridgerton).

Sincer eu as fi vrut sa ii vad mai mult la tinerete, fara intreruperile din prezent, iar episodul al patrulea, care prezinta lucrurile din perspectiva lui George mi s-a parut foarte bine ales! Mi-a placut cum se dezvolta povestea de dragoste dintre ei, dialogurile mi s-au parut mai inteligente si savuroase ca limbaj si expresii decat in celelalte sezoane, iar declaratia de dragoste din ultimul episod pe care regele George i-o face lui Charlotte este genul de secventa care poate fi vazuta pe repeat. 🙂

O puteti vedea aici pe Facebook:

https://www.facebook.com/netflixph/videos/1221951395156381/

Pe mine m-au captivat serialele din aceasta serie – la fel cum spuneam in primul articol despre serial, mi-au placut decorurile, imbracamintea, dansurile, precum si expresiile vechi absolut delicioase.

Dar bineinteles ca mi-a placut si povestea de dragoste si constructia personajelor. Mi s-au parut foarte credibile, mi-a placut cum se creaza suspansul si anticiparea de a-l descoperi pe fermecatorul rege George.

Evident ca este o fictiune, dar nu 100% – porneste de la niste fapte din istorie adevarate, si am fost foarte curioasa sa aflu mai multe despre regele George al III-lea (supranumit regele George cel Nebun) si despre Charlotte Mecklenburg-Strelitz. Daca cititi cele de mai jos veti fi surprinsi cate amanunte adevarate si-au facut loc in serial!

Regina Charlotte

Sophia Charlotte s-a născut pe 19 mai 1744 la Mirow, în Germania, și a fost cea mai mică fiică a ducelui Charles Louis Frederick de Mecklenburg și a soției sale, prințesa Elisabeta Albertina de Saxa-Hildburghausen. La 17 ani, pe 7 septembrie 1761 a sosit la Palatul St. James, unde s-a casatorit cu regele George.

Cuplul a avut o relatie fericita – cei 15 copii (13 ajunsi la maturitate) stand dovada in acest sens. Regele și regina s-au mutat la Casa Buckingham, aflată la capătul vestic al parcului St James, care mai târziu a devenit cunoscută ca Palatul Buckingham.

Regina Charlotte a fost pasionată și de botanică, îngrijindu-se în mod special de Kew Gardens.

Suverana a fondat mai multe orfelinate, iar în 1809 a devenit patroana spitalului general și s-a preocupat de înființarea unei secții speciale pentru femeile însărcinate care a devenit mai târziu maternitate. Instituția a fost ulterior redenumită Spitalul Reginei, iar astăzi este cunoscută ca Spitalul Reginei Charlotte.

După atestarea medicală a nebuniei regelui George al III-lea, în 1811, acesta a fost plasat sub tutela soției sale, în conformitate cu Actul de Regență din 1789, dar cei doi nu s-au mai întâlnit foarte des din cauza comportamentului imprevizibil al monarhului.

În timpul regenței fiului ei, regina Charlotte a continuat să-și îndeplinească rolul de primă doamnă, l-a însoțit pe George al IV-lea la recepțiile oficiale și, de asemenea, a supravegheat educația lui Charlotte de Wales, nepoata ei.

Viața reginei Charlotte, atât de legată de artele frumoase, de flori și iubire pentru copii s-a sfârșit tragic, cu suferința de a-și vedea soțul lovit de o boală fără scăpare și de a fi detestată de supușii englezi în vremurile agitate ale începutului de secol XIX.

Regele George al III-lea

George al III-lea s-a născut pe 4 iunie 1738 la Londra, la Casa Norfolk și a fost fiul lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha, și nepot al regelui George al II-lea. Cum prințul s-a născut prematur, cu două luni mai devreme, și părinții se temeau că nu va supraviețui, a fost botezat în aceeași zi de episcopul de Oxford, iar după puțin timp familia princiară s-a mutat la Leicester Square, unde băiatul și fratele său mai mic, prințul Edward, au fost educați de tutori particulari, primind lecții de chimie, fizică, astronomie, matematică, franceză, latină, istorie, muzică, geografie, comerț, agricultură și drept constituțional. Scrisorile familiei arată că știa să citească și să scrie atât în ​​engleză, cât și în germană încă înainte de a împlini vârsta de opt ani și că a fost primul monarh britanic care a studiat știința în mod sistematic.

Pe 25 octombrie 1760, la vârsta de 22 de ani, tânărul a devenit monarh al Angliei și anturajul regal a început să îi caute o soție, aleasa fiind ducesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz. Căsătoria a avut organizată pe 8 septembrie 1761 în capela palatului St James, două săptămâni mai târziu cuplul regal fiind încoronat la Westminster Abbey.

Poporul englez l-a admirat mult pe acest rege înțelept pentru pietatea sa, dar mai ales pentru că i-a fost fidel soției lui. La mai puțin de un an de la căsătorie, pe 12 august 1762, regina Charlotte a adus pe lume primul copil, George, prinț de Wales, urmând, pe parcursul mariajului, încă 14 copii, dintre care, cu excepția a doi (Octavius ​​și Alfred), toți ceilalți au supraviețuit până la maturitate.

În timp, starea de sănătate a regelui George s-a deteriorat. Astăzi de știe că a suferit de porfirie sau “boala vampirului”, o afecțiune ereditară extrem de rară, primele episode critice apărând în 1865, când suveranul a început să se poarte ciudat. După o ameliorare temporară, manifestările au reizbucnit în 1788, iar regina Charlotte a fost pur și simplu îngrozită, a refuzat să mai rămână singură cu el și a insistat să se mute într-un alt apartament de la Buckigham House, lua masa separat și evita să-l vadă singură pe soțul ei. În proiectul de lege privind regența din 1789, fiul lor cel mare, viitorul rege George al IV-lea, a fost declarat regent în cazul în care tatăl său devine permanent nebun, dar tot legea l-a plasat pe rege și pe copiii lui minori sub tutela reginei, iar Charlotte s-a folosit de această prevedere și nu i-a dat fiului ei permisiunea de a-l vedea singur pe suveran.

Pe măsură ce boala psihică a lui George al III-lea s-a agravat, regina s-a schimbat și ea, a fost afectată depresie și nu a mai vrut să apară în public, nici măcar la concertele pe care le iubea atât de mult, iar relațiile cu copiii ei adulți au devenit tensionate.

La sfârșitul anului 1810 regele George al III-lea era aproape orb, suferea de cataractă și avea dureri reumatice cumplite. Un an mai târziu a fost declarat inapt permanent pentru a conduce Marea Britanie, a fost izolat la Castelul Windsor, unde a rămas până la moartea sa, și se pare că din acel moment soția nu l-a mai văzut niciodată.

Regele a murit la Castelul Windsor pe 29 ianuarie 1820, la ora 8:38, la șase zile după decesul celui de-al patrulea fiu al său, Ducele de Kent, după o domnie de 59 de ani și 96 de zile și a intrat în istorie ca un monarh preocupat de cultură, el fiind fondatorul și finanțatorul Academiei Regale de Arte, primul rege britanic interesat de ştiinţe şi cel care a pus bazele vastei biblioteci regale.

Informatii istorice din: https://dosaresecrete.ro