Sa nu ma parasesti de Kazuo Ishiguro este o distopie care prezinta o lume in care clonele traiesc printre noi, cu scopul de a deveni donatori de organe. Nu ne dam seama daca lucrurile se petrec in prezent sau in viitor, nu vorbim de niciun fel de descoperiri iesite din comun care sa ne dea de inteles ca lucrurile s-ar intampla intr-un viitor indepartat, asa ca cel mai sigur ne putem imagina ca actiunea are loc chiar in prezent.
Personajul principal, cel din perspectiva caruia se spune povestea, este o femeie de 31 de ani, Katie, o ingrijitoare care in lungile drumuri cu masina pentru a ajunge de la un pacient la altul isi rememoreaza trecutul si intamplarile care au dus-o pana in punctul prezent al existentei.
Lucrurile incep firesc, cu viata si educatia la institutia Heilsham, o scoala in care cresc si invata o multime de copii care stiu ca sunt diferiti, fara a intelege de fapt de ce sunt altfel si ce se astepta de la ei. Intr-o atmosfera de mister, cu intrebari care stiu ca nu trebuie puse, cu sicane, cu prietenii si iubiri, Katie isi traieste copilaria, alaturi de prietenii ei, Ruth si Tommy.
Katie isi aminteste o multime de momente mai mult sau mai putin semnificative, precum lucrarile pe care Madame le colecta pentru Galerie, orele de curs in sali inghesuite, discutiile cu Tommy pe marginea iazului, momentele de prietenie apropiata sau de cearta cu Ruth, caseta pe care si-a cumparat-o de la Solduri si multe altele.
Mai apoi, Katie isi aminteste de viata pe care a dus-o in Casute, o viata de aventuri amoroase dezamagitoare, de lecturi numeroase, de frig si de colectii de reviste porno, in jurul varstei de 16 ani, dupa ce a terminat scoala. Aici Ruth si Tommy sunt un cuplu, iar ea se simte de multe ori in plus. Asa ca decizia de a deveni ingrijitoare o va face sa paraseasca Casutele si sa-si ia viata in propriile maini.
Desi aproape adulti, tinerii inca nu stiu foarte multe despre rolul lor, decat ca la un moment dat vor deveni donatori. Pentru cine, de ce, cine hotaraste acest lucru si cand – sunt intrebari tabu, pe care nu prea indraznesc sa si le puna nici macar lor insisi. Reactiile celorlalti vizavi de ei ii uimesc si ii socheaza in acelasi timp, iar faptul ca li se interzice sa-si faca sperante ca vor putea deveni orice-si doresc nu ii impiedica totusi sa viseze la o altfel de viata.
Cartea a reusit sa ma captiveze cum nu a mai facut-o nicio alta carte de ceva vreme si e in top 3 al preferintelor mele de anul acesta, nu am putut sa o las din mana pana cand nu am terminat-o si am profitat de orice clipa libera. Daca pana acum nu eram neaparat fan distopii, in ultimii ani lecturi precum 1984 de George Orwell, Povestea Slujitoarei sau Testamentele de Margaret Atwood au intrat in lista favoritelor mele.
Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase. – din descrierea de pe Goodreads
De Kazuo Ishiguro am mai citit Pe cand eram orfani si Ramasitele zilei. Intre aceste carti nu este nicio legatura (poate doar laitmotivul drumului si a calatoriei cu masina ca moment de reminiscenta si de a-ti pune gandurile in ordine pe parcursul acestor calatorii), ceea ce arata ca Ishiguro este un autor complex, cu ceva de spus in literatura universala.
Voi ati citit Sa nu ma parasesti?
Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala
