Vara acesta ne-am plimbat mai mult decat am facut in toti anii de pana acum – ne-am vaccinat in primavara ca sa nu ne facem griji prea mari legate de pericolele Covid si am profitat de faptul ca eu sunt acasa cu bebe Mihai si nu a trebuit sa ne sincronizam zilele libere, asa ca pot spune ca intreaga vara a fost un mare concediu. 🙂

Nu am stat sa ne mai gandim la costuri (cu toate ca am fost atenti la preturi la cazari si nu ne-am aruncat in cheltuieli inutile, cu mici exceptii) si am decis ca experientele in trei valoreaza mult mai mult decat banii pe care i-am cheltuit. 🙂

Asa ca la inceputul lunii august, alaturi de un cuplu de prieteni si adorabila lor fetita am pornit intr-o excursie in inima tarii, unde am vrut sa vizitam cele mai importante / cunoscute obiective turistice, sa ne bucuram de peisajele tarii noastre, sa ne relaxam si sa ne intoarcem mai bogati sufleteste.

Am ramas cu o multime de amintiri, aproape tot ce am vizitat ne-a placut (cu o singura exceptie, despre care o sa va povestesc la momentul respectiv), cu glume ale noastre, cu Mihai care intreaba dimineata de prietenii cu care am calatorit si evident cu ceva suveniruri. 🙂

Prima zi – Palatul Brukental Avrig, Castelul de Lut Valea Zanelor si Centrul orasului Sibiu

Am pornit pe 6 august spre Sibiu, unde ne-am si cazat o noapte la Casa Kiev, aproape de centrul orasului. Am ajuns tarziu la cazare, camerele erau curate, am avut apa calda si o canapea extensibila pe langa pat, asa ca pentru banii pe care i-am dat (100 ron/noapte) conditiile au fost mai mult decat decente.

In drum spre oras am facut o prima oprire la Avrig, la Palatul Brukenthal Avrig, resedinta de vara a bogatei familii Brukenthal. Ansambul de hotel, restaurant si muzeu, alaturi de parcul generos il fac potrivit pentru o sedere mai lunga, nu doar o scurta vizita, asa cum am facut noi.

Palatul baroc este clădirea dominantă a reședinței de vară – situat pe o terasă de 12 metri deasupra Văii Oltului, în punctul cel mai ridicat al orașului Avrig, ansamblul cuprinde o clădire principală cu trei aripi, de care sunt alipite două clădiri anexă fără etaj.

De-a lungul istoriei sale de 250 de ani stabilimentul a trecut prin mâinile mai multor proprietari și a cunoscut mai multe orientări. Familia Brukenthal, diverse familii din zona, Prezbiteriul Comunității Evanghelice care a si deschis in 1908 un sanatoriu si un stabiliment termal. După anul 1948 așezământul a fost preluat de stat, care a menținut sanatoriul. Începând cu anul 1999 terenul intră în proprietatea fundației Samuel von Brukenthal, iar în anul 2005 a fost desființat sanatoriul. Astăzi, complexul este deschis vizitatorilor care vor să se bucure de atmosfera aparte la umbra Munților Carpați. (informatii luate de pe site-ul palatului)

Ne-am distrat foarte tare pentru ca intr-una din incaperi erau foarte multe costumatii de epoca si puteam sa le imbracam si sa facem poze, ceea ce am si facut. Timp de vreo 15 minute ne-am distrat teribil, noi fetele am probat rochii, baietii au devenit cavaleri, iar bebe Mihai radea si era foarte entuziasmat de toata povestea.

Mai apoi ne-am oprit la Castelul de lut Valea Zânelor (10 lei / persoana, gratuit copiilor sub 3 ani), un complex dragut care pare creat de o echipă de pitici dintr-un basm al fraților Grimm. Aflată la circa 40 de km de Sibiu, această minune cuprinde un ansamblu de case din lut, paie și nisip. Am ajuns cu putin timp inainte de ora de inchidere (inchide la ora 17.00) si ne-am plimbat pe langa casute, am facut multe poze si ne-am relaxat putin pe malul izvorului care curge pe acolo.

Casele nu se viziteaza in interior si nici zonele de joaca nu erau deschise publicului, insa ansamblul are un farmec deosebit si noua ne-a placut tare mult – casutele sunt instagramabile si le-am vazut la ceva persoane din lista mea de-a lungul anilor. 🙂

Centrul Sibiului – am ajuns la Sibiu la ceas de seara, si dupa ce ne-am cazat am pornit la pas spre centru, pentru a-l vizita si pentru a lua cina. Astfel, am reusit sa vedem rapid urmatoarele:

• Podul Minciunilor, unul dintre simbolurile Sibiului. Aflat în centrul istoric al orașului, de acest pod sunt legate mai multe legende, cea mai cunoscută fiind aceea că „are urechi” și că orice minciună spusă aici va fi descoperită. Face legătura între Piața Mică și Piața Huet și este cel mai vechi pod din fontă de pe teritoriul României. 
• Turnul Sfatului, unul dintre cele mai reprezentative obiective ale Sibiului, aflat între cele două piețe importante, Piața Mare și Piața Mică. Din vârful acestui turn, de la etajul al șaptelea, poți admira o panoramă superbă asupra întregului oraș. 
• Piața Mare – Cunoscută și drept Piața Centrală, Piața Mare datează din anul 1366 și este punctul zero al centrului vechi. Este zonă pietonală, iar aici are loc, în fiecare an, Târgul de Crăciun. Odinioară, aici veneau negustorii cu marfa lor și aveau loc adunări cetățenești.
• Piața Mică – se remarcă prin clădirile care datează din secolele XIV-XVI și sunt semideschise spre piață cu arcade semicirculare. Aceste construcții formează ceea ce este cunoscut local sub denumirea de „Ochii Sibiului”. 

Am gasit cu greu un loc unde sa luam cina, pentru ca desi centrul orasului este mare, s-a dovedit a fi neincapator. In acea seara avea loc un eveniment / festival in piata si erau foarte multe persoane la terase. Am reusit totusi sa gasim o mica masa si cateva scaune intr-un colt de pizzerie, unde ne-am potolit foamea. 😀

Ziua a doua – Salina Turda, Centrul orasului Cluj si cazare la Viseul de Sus

A doua zi am pornit mai departe, spre Viseul de Sus, unde am fost cazati trei nopti la Casa Gabriela (120 ron/noapte).  

In drum spre cazare ne-am oprit la Salina Turda (60 ron / pers, 30 ron copiii peste 3 ani), despre care se spune ca este cel mai spectaculos subteran modelat de oameni din lume si ca este una dintre cele mai spectaculoase atractii turistice din lume, iar Salina Turda ar putea asigura necesarul de sare pentru toata Planeta timp de 60 de ani, daca ar fi nevoie.

Ei bine, pornind de la aceste informatii, aveam mari asteptari de la ceea ce vom vedea in salina, insa din pacate am ramas dezamagiti. Salina este frumoasa, nimic de zis, dar nu e ceva extraordinar si nu ni s-a parut ca isi merita pretul de intrare destul de piperat – este destul de mica, am stat foarte mult sa asteptam sa intram si sa iesim (ar fi fost foarte dificil sa urcam si sa coboram cele 13 etaje cu Mihai in brate, asa ca am asteptat liftul), foarte aglomerat, iar tot ce e inauntru se plateste extra – orice joc, plimbarea cu barcuta etc.

Este un loc foarte bine promovat, cu poze frumoase facute din pozitii avantajoase, cu un spectacol frumos de lumini, insa noua personal ni s-a parut mult mai frumoasa Salina Slanic Prahova, pe care am vizitat-o acum vreo luna. Acesta a fost singurul loc de care am ramas usor dezamagiti, unde raportul asteptari / pret nu ni s-a parut corect.

Am ajuns mai apoi in centrul orasului Cluj, oras drag mie inca din studentie si in care nu mai ajunsesem de vreun deceniu, unde am poposit vreo doua ore si nu am vizitat nimic in mod special, ci doar ne-am plimbat pe stradute, am baut o cafea, am facut ceva poze, am intrat intr-o biserica si am vazut Piata Unirii, Piata Muzeului, statuia lui Matei Corvin.

Am vrut sa vizitam Muzeul Farmaciei, insa din pacate era inchis, asa ca am pornit mai departe spre cazarea noastra de la Viseul de Sus, unde am ajuns la o ora decenta si am putut sa facem si un gratar in seara respectiva. 🙂

Ziua a treia – Cimitirul Vesel de la Sapanta si Manastirea Barsana

In cea de-a treia zi a vacantei am pornit destul de dimineata spre Cimitirul Vesel de la Sapanta. Fiind o zi de duminica, ne-am bucurat sa vedem pe drum o multime de femei imbracate in port traditional, iar cu cateva dintre acestea am facut si poze.

Cimitirul Vesel

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

Poate este ciudat sa spun ca locul meu preferat din toata vacanta a fost un cimitir, insa mi-a placut tare mult cum arata – intr-adevar este un muzeu in aer liber, cu o multime de povesti in care te pierzi si ai avea nevoie de cateva ore bune sa citesti vietile oamenilor. E impropriu spus ca este un cimitir vesel, pentru ca nu este deloc vesel sa citesti povesti triste de vieti curmate prea devreme, insa aspectul acestuia este unul deosebit, la fel si atmosfera. Am prins zi de duminica, cum va spuneam, si slujba din biserica se auzea de afara, prin difuzoare, iar in jurul cimitirului erau o multime de tarabe cu obiecte traditionale si suveniruri unde am pierdut minute bune.

Desi trecusem pe lista noastra si Cascada Cailor (cea mai mare cascadă din România, aflata la altitudinea de 1300 m, iar căderea de apă este de 90 metri), din pacate nu am mai ajuns, drumul ni s-a parut destul de greoi cu Mihai fiind atat de mic.

Manastirea Barsana

La 40 de kilometri de Săpânța și 22 de kilometri distanță de Sighetu-Marmației se află Mănăstirea Bârsana. Bârsana este o icoana a sufletului creștin ortodox maramureșean la răscruce de milenii, o speranța pentru un viitor binecuvântat, este un loc sfânt unde natura se unește cu Biserica in Liturghie cosmica. Valea Izei este ținutul de legenda al sufletului romanesc.

Ansamblul manastirii este absolut superb – curat, linistit, plin de flori, iar casutele arata superb! Am vizitat cu mare placere si am intrat in casutele deschise publicului, am baut apa de la cismeaua din curte si am facut o multime de poze. Desi am vizitat ceva manastiri pana acum (Agapia, Varatic, Voronet etc), Barsana se afla cu siguranta in topul preferintelor mele. 🙂

Ne-am intors mai apoi la cazare, unde am petrecut restul zilei pe malul izvorului din spatele pensiunii si in curte, la aer.

Ziua a patra – plimbare cu Mocanita Valea Vaserului

Nu puteam sa ajungem in aceasta zona si sa nu facem si o plimbare cu Mocanita. Desi am mai fost intr-o plimbare cu Mocanita Hutulca de la Moldovita atunci cand am petrecut un revelion in Bucovina, traseul pe care l-a avut nu a fost unul spectaculos si am ramas cu dorinta de a ne plimba cu o mocanita prin padure, prin salbaticie. Asa ca ne-am luat din timp bilete la Mocanita Valea Vaserului (75 ron de persoana si 49 ron de copil).

La o distanță de 78 de kilometri față de Săpânța pe DN 18, Valea Vaserului, care măsoară 50 km din Vișeu de Sus până la stația terminală Comanu, nu se poate compara cu nicio altă vale din Carpați. Ea cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră. Ca şi zonă ce face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureșului“, Valea Vaserului se află sub protecţie europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă; obligațiile ecologice asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală.

Pornind din Vişeu de Sus spre pădure, există aprox. 8 km de drum neasfaltat, presărat cu case. În Delta-Novăţ, acolo unde şina formează un triunghi pentru bifurcaţie, calea ferată se ramifică la dreapta pe o distanță de aproape 7 km spre Valea Novăţ, iar la stânga, de-a lungul râului Vaser, continuă magistrala spre Comanu. Prin Cozia, Botizu, Făina şi până la Comanu, calea ferată trece printr-o zona spectaculoasă din punct de vedere al peisajului: regiuni înguste ale defileului, poleite cu stânci, văi șopotitoare, coloritul vesel al pădurii diversificate, trei tuneluri scurte înainte de Botizu. În Făina, mai sus de gară se poate vizita o capelă construită de coloniștii austrieci, închinată Prinţesei Elisabeta „Sissi“).

Aprox. 5 km dupa Făina, la Măcârlău, calea ferată străbate rămășițele unui dig, altădată solid, care avea în trecut o funcție importantă în procesul plutăritului.

Ne-a placut tare mult experienta si am ramas placut surprinsi de curatenia din toalete si de conditiile oferita la locul de popas, la circa 20 de kilometri de la pornire. Drumul dus-intors dureaza undeva la 5 ore si jumatate, iar entuziasmul maxim este dimineata, la dus, la intoarcere incepand deja sa se resimta oboseala.

Zilele cinci si sase – Lacul Colibita

Nici nu am apucat sa ne dezmeticim (cu atat mai putin sa ne odihnim), ca am plecat mai departe spre urmatoa noastra destiniatie – Lacul Colibita, unde am petrecut doua nopti la Casa dintre Brazi, aflata la doar cateva zeci de metri de lac (160 ron/noapte, redus de la 180 ron/noapte).

Lacul Colibita este artificial şi a fost realizat pe locul unei foste localităţi. Acesta a fost făcut dat în folosinţă în 1977. În anul 1979, satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi apariţia lacului de acumulare. Mai exact, pe râul Bistriţa Ardeleană se construieşte un baraj şi astfel ia naştere actualul lac Colibiţa, cu scopul de a alimenta cu apă localităţile de pe Valea Bârgăului.   

Lacul Colibița are suprafața de 270 ha, lungimea de 13 km și volumul de 65 mil m³ fiind situat la o altitudine de 900 m. Pe malurile lacului se află stațiunea turistică Colibita.

Aici nu ne-am plimbat prea mult, doar cat sa vedem lacul de sus, de pe un deal si cat sa cautam o pastravarie, sa facem un gratar cu peste proaspat si delicios. Cazarea ne-a placut tare mult, am avut terasa noastra, cu gratar, masa si tot ce mai era nevoie pentru stat afara, camerele spatioase si o cabina de dus cu hidromasaj. 😀

Si pentru ca lumea e incredibil de mica, aici m-am intalnit intamplator cu o colega de munca pe care nu am mai vazut-o de un an si jumatate, de cand am ramas acasa cu bebe Mihai. 🙂

Ziua a saptea – Sighisoara si Medias

In drumul de intoarcere am vizitat Sighisoara si ne-am cazat o noapte la pensiunea Casa Bazna, in Medias. Nu era prima data cand vedeam Sighisoara, insa fiind un oras cetate atat de frumos, am zis ca vrem sa ne bucuram de o noua plimbare prin centru.

Cetatea Sighișoara – Originile cetății Sighișoara datează din vremurile romane. Se spune că în secolul I dacii au construit o fortificație, Sandava, pentru a se apăra de inamici. Astăzi, Sighișoara este considerat unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din Europa. Aflat sub protecția Patrimoniului UNESCO, zona construită în jurul secolului al XVI-lea cuprinde nouă orășele, străzi pavate, 14 turnuri, vechi case burgheze, biserici sculptate. De aici a plecat legenda lui Dracula, care l-a inspirat pe Bram Stocker să scrie romanul care a adus Transilvania în atenția întregii lumi.

Încă poate fi vizitată casa despre care se spune că aparținea lui Vlad Țepeș, dar și bisericile vechi de sute de ani și turnurile care odinioară apărau orașul: Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor și Turnul Fierarilor. Cel mai înalt este Turnul cu Ceas: are 64 de metri înălțime și se află pe partea de est a orașului, un loc strategic în Evul Mediu, când inamicul putea ataca în orice moment. O atracție interesantă a turnului sunt figurinele sculptate în stil baroc ce arată ziua săptămânii și momentul zilei. 

Desi ne-ar fi placut sa ramanem aici la o cafea si un pranz tarziu, zona ni s-a parut extrem de comerciala, iar preturile piperate, asa ca am decis sa cautam o terasa in drum spre cazare. Si bine am facut, pentru ca astfel am descoperit centrul orasului Medias, un oras mic si cochet, cu terase asezate in jurul unui parculet bine ingrijit, iar aici am savurat o cafea buna la 5-6 lei, precum si un cheesecake delicios.

Am mai vizitat si Mănăstirea Sfântul Dumitru din Sighisoara.

A mai fost si o zi bonus in toata vacanta noastra, cand am decis sa ne oprim si la Barsoiu, unde prietenii nostri au rude, iar aici am stat la un gratar, muzica si dans pana tarziu in noapte. 🙂

Cam astea au fost aventurile noastre prin tara – am parcurs 1.700 de kilometri dus-intors, am vazut mai mult de 10 locuri / obiective, ne-am distrat, am avut parte de vreme foarte buna, iar de odihnit ne-am odihnit cand ne-am intors acasa. 🙂

V-am pus destul de putine poze in articol pentru ca si-asa este destul de mare si v-am tot aratat poze pe Facebook CityFemme la momentul respectiv. 🙂

Voi ati vizitat vreuna din zonele despre care v-am povestit? Care v-a placut cel mai mult?

Pentru alte articole despre calatorii puteti citi sectiunea dedicata CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala / Informatiile scrise cu italics sunt luate de pe diverse site-uri, dar pentru ca researchul l-am facut acum ceva vreme, pentru noi in excursie, si nu pentru articol in mod special, din pacate nu am salvat si sursele