Imi e greu sa cred ca exista vreo femeie care sa nu fi auzit de pictorita Frida Kahlo, chiar daca poate nu stie prea multe lucruri despre ea. Chipul si tinuta ei sunt emblematice, iar filmul Frida din 2002 cu Salma Hayek in rol principal a popularizat-o inca si mai mult.

De aceea, atunci cand am gasit in biblioteca de acasa de la Valenii de Munte micuta carte din colectiile Cotidianul Enciclopedia (tin minte ca se puteau cumpara alaturi de ziare acum niste ani de zile) am profitat de ocazie si am luat-o cu mine la Bucuresti, sa o citesc atunci cand merg cu metroul sau astept pe undeva, pentru ca este subtirica, de mici dimensiuni si incape in aproape orice geanta.

Intamplarea face ca tot la Valenii de Munte am terminat-o, unde am petrecut cateva zile cu bebe Mihai, pentru ca bunica lui sa apuce sa petreaca mai mult cu nepotelul, si am redescoperit-o pe femeia si artista Frida Kahlo, o femeie puternica, talentata, indragostita, pasionata, ambitioasa si luptatoare.

Magdalena Carmen Frida Kahlo Calderon se naste pe 6 iulie 1907, in Mexic, si va trai o viata destul de scurta (47 de ani), dar tumultoasa, incetand din viata pe 13 iulie 1954.

Desi dorinta ei era sa devina medic, universul a avut alte planuri pentru ea. Sanatatea precara (la sase ani sufera de poliomielita si va ramane cu un picior atrofiat), cumulata cu un accident teribil de autobuz (pe 17 septembrie 1925, la doar 18 ani, de Ziua Independentei Mexicului) ii vor schimba cursul vietii. Iubirea ei din tinerete, Alejandro, va disparea din viata ei dupa tragicul accident, iar lunga perioada de convalescenta, multiplele operatii si lunile de stat la pat ii vor deschide gustul spre pictura, pentru a-si pastra sanatatea mentala.

Insa ea nu se va plange, va suferi cu stoicism si se va cali in aceasta noua viata, incercand sa descopere daca are talent la pictat sau nu. Pentru asta il va cauta pe Diego Rivera, un pictor cunoscut, pentru a afla parerea lui. Desi casatorit si mai in varsta, Diego va ramane vrajit de tanara Frida si va ajunge sa o ia de sotie, in ciuda nemultumirii familiei ei.

De aici va incepe o existenta boema, inconjurata de artisti, de oameni cu spirit revolutionar care doresc sa schimbe societatea, se va rafina (va incepe sa poarte rochii lungi, bijuterii grele, saluri franjurate si mandra coroana a cozilor sale), se va autoeduca, va suferi cumplit din cauza a multiple sarcini pierdute, pe care trupul ei nu le poate tine, si-l va iubi inflacarat pe Diego.

Impreuna cu Diego va petrece cativa ani in Statele Unite ale Americii, unde ii vor duce contractele lui Diego, dar nu va fi fericita aici (va numi New York-ul “un enorm cotet de pasari”), ci va fi dornica sa se intoarca in Mexic, ceea ce se va si intampla cativa ani mai tarziu.

Diego insa nu este barbatul unei singure femei si o va insela de nenumarate ori. Si frumusetea ei starneste pasiuni si va avea cateva legaturi cu alti barbati. Ceea ce ii pune insa capac este aventura lui Diego cu una dintre surorile Fridei, Cristina, iar la scurt timp cuplul va divorta. Incepe o perioada dificila pentru Frida, isi va tunde parul, se va masculiniza, va suferi profund, va intampina probleme cu banii.

Dragostea dintre ei nu a murit insa, iar un an mai tarziu, pe 8 decembrie 1940 (de ziua de nastere a lui Diego), cuplul se va recasatori, cu doua conditii din partea Fridei: independenta financiara si lipsa raporturilor sexuale. “Eram atat de fericit ca o recapat pe Frida, incat am fost de acord cu totul”, va afirma Diego.

Lucreaza mult, iar in multe dintre picturile ei se va pune in prim-plan pe sine, pentru ca este chipul pe care il cunoaste cel mai bine si pe care il poate avea aproape chiar si in perioadele in care problemele de sanatate o tin imobilizata. In 1950 va petrece un intreg an in spital (Diego va locui in camera alaturata) si va incepe sa foloseasca medicamente din ce in ce mai puternice, precum morfina, pentru a face fata durerilor.

Cum viata i se apropie de sfarsit si cei din jur isi dau seama de asta, i se organizeaza o expozitie personala in Mexic, in aprilie 1953, unde va fi adusa cu patul de spital, cu ambulanta. In august, in acelasi an, piciorul drept i se amputeaza, dupa care devine apatica, muta, nu vrea nici macar sa-l mai vada pe Diego.

Pe 13 iulie 1954 participa (in scaun rulant) impreuna cu Diego la o manifestatie comunista pentru a protesta impotriva destituirii presedintelui Guatemalei, Jacobo Arbenz. In aceeasi noapte, cu doar cateva zile inainte de aniversarea a 25 de ani de casatorie a cuplului, Frida se stinge din viata in Casa Azul si va fi incinerata. Diego Rivera o va urma trei ani mai tarziu.

A lasat in urma o poveste de viata impresionanta, un model de putere si determinare, precum si o bogata opera.

Cateva dintre operele sale: Frida si avortul (1932), Autoportret la frontiera Mexicului cu Statele Unite (1932), Rochia mea este atarnata acolo, Cateva mici intepaturi (1935), Fetita cu o masca de mort (1938), Cei patru locuitori din Mexico (1938), Ce mi-a daruit apa (1938), Cele doua Fride (1939), Autoportret cu parul taiat (1940), Radacini (1943), Coloana Franta (1944), Moise (lucrare majora), Cerb ranit (1946), Autoportret cu tehuana (1943).

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala