A avea un copil este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face o persoană. Crearea unei persoane noi, oferirea unui spațiu sigur pentru ca ea să se dezvolte și să crească în pântecele tău și, în cele din urmă, să aduci în lume un bebeluș care nu înțelege nimic despre viață reprezinta mai multă responsabilitate decât și-ar putea imagina oricine înainte de a avea copii.

De aceea, mulți fac un salt de credință și devin parinti, pentru că cu cât te gândești mai mult la asta – cu atât ești mai convins că nu ești pregătit pentru o sarcină atât de importantă și dificilă.

Și cred că mulți dintre noi nu suntem pregătiți atunci cand apare in viata noastra, doar ne urmăm instinctul și încercăm să citim semnalele furnizate de bebelușul nostru. Acestea fiind spuse, am vrut să vă împărtășesc câteva din cunoștințele pe care le-am dobândit după mai bine de un an de când sunt mamă. 🙂

Am încercat să pun lucrurile într-o notă amuzantă, pentru că nu vreau să sperii pe nimeni (am aflat recent că una dintre cele mai bune prietene ale mele a decis să nu aibă copii după ce mi-a urmărit îndeaproape experiența de mamă).

1. Ce fac aici? – Slavă Domnului că bebelușul meu nu știe că nu am nici o idee (cu excepția teoretică) despre cum să am grijă de el. Sa tii in brate un copil, sa-l speli, sa-l hrănesti, sa-l îmbraci, sa-l adormi – trebuie să fii acolo pentru fiecare etapă a rutinei zilnice, chiar și atunci când nu ai chef. Teama că ți-ai putea scăpa accidental bebelușul se estompează în timp, mai ales dacă medicul îți spune (așa cum a făcut-o și al meu) că l-ai putea scăpa de la mai mult de 1 metru și el ar fi bine. Nu am testat totuși teoria lui. 😀
2. Mersul la baie – Dacă înainte de a avea un copil nu suportam să-l aud pe soțul meu vorbind cu mine în timp ce eram în baie, acum am devenit expert în a merge la baie cu ușa deschisă. Bebe Mihai se joacă pașnic, pune jucării în cadă, îmi aduce cărți pentru a-i arăta obiecte, vrea să se joace cu mingea și multe alte activități. Dacă îndrăznesc să închid ușa – strigătele, plânsul, lacrimile … suferinta la cel mai înalt nivel.
3. Cea mai bună cafea – Nu am fost niciodată pretențioasa la cafea. Nu am o marcă specială care să îmi placă, nu fac parte din generatia care iubeste variantele Mocha Spicy Latte de tip Starbucks – de obicei beau cafeaua mea neagră si atat. Dar în ultimul an am descoperit că cel mai bun tip de cafea este cafeaua caldă. De preferat, am băut în câteva minute de liniște și pace, dar această parte nu este obligatorie si de multe ori nici nu e posibila.
4. Planificarea meselor – despre ce vorbim? Resturile nu mai sunt suficient de bune pentru mine? Câteva linguri piure de cartofi, jumătate de banana, un pic de lapte cu cereale deja moi – si gata ziua. Și nici măcar nu încerc să mananc în același timp cu copilul meu – altfel nu va mai mânca nimic din farfuria lui, chiar dacă mananc același lucru ca si el.
5. Motive de suparare – Am descoperit recent că lumea este un loc complicat, în special pentru un copil mic. Lucrurile nu sunt așa cum ar trebui. De exemplu, el nu-și poate lua masa dacă avem pe masă flori care nu sunt suficient de apropiate de el pentru ca el să le miroasă atunci cand vrea. Ce pot sa spun? Are suflet de artist. De asemenea, el nu poate mânca doar o bucată dintr-un biscuite. Trebuie să aibă un biscuit întreg. Și doar pentru a fi sigur, trebuie să aibă două – una în fiecare mână.

Unele zile încep cu îmbrățișari și alintari, altele încep cu plâns, dar majoritatea încep cu un singur cuvânt: „papa”, motiv de trezire care nu sufera amanare. Tu cum îți începi ziua in general?

Pentru alte articole din aceasta categorie puteti vizita sectiunea Parenting CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala