E ceva in scriitura autoarei si in povestea din cartea Apă proaspătă pentru flori de Valérie Perrin care imi aminteste de Eleganta ariciului de Muriel Barbery, fara a ma referi prin aceasta ca cele doua povesti sunt similare. Asemanarea consta in faptul ca in centrul ambelor carti se afla femei puternice, cu o viata bogata in trairi sufletesti ascunse de ceilalti, ambele avand slujbe care le aduc in fata oamenilor (una este portareasa, cealalta este paznic la cimitir), in fata carora isi pun o masca si nu se arata niciodata cum sunt cu adevarat.

Revenind la cartea de astazi, Apă proaspătă pentru flori – romanul o are in prim plan pe Violette Toussaint, o femeie matura, care este portareasa / paznicul unui cimitir dintr-un orasel din Burgundia. Viata ei are un ritm molcom, bine stabilit, plin de obiceiuri si gesturi repetitive, care ii aduc lui Violette o stare de bine, de pace, de multumire.

Iubitoare de frumos, de plante si flori si de animale – Violette se va inconjura de acestea, atat in locuinta pusa la dipozitie de primarie, in gradina pe care o ingrijeste cu drag, cat si in cimitirul pe care il cunoaste si cu ochii inchisi. Firea ei o va face sa tina o evidenta stricta a tuturor inmormantarilor are au loc in cimitirul pe care il ingrijeste, cu detalii despre vreme, numarul participantilor si atmosfera generala de la inmormantare.

Casa ei este loc de reculegere, de confesiuni, de marturisiri, de lacrimi, insa este si loc de savurat un ceai sau o cafea, loc in care prietenii ei se simt ca la ea acasa (cei trei gropari, ingrijitorii si preotul, care sunt nelipsiti din casa lui Violette) si loc in care ea poarta hainele de vara (isi imparte hainele in doua categorii – de vara si de iarna, dar nu dupa grosime, ci dupa culoare, cele de iarna fiind cele sobre, pe care le imbraca pe deasupra, pentru a fi in concordanta cu starea de spirit a celor care isi deplang rudele si prietenii).

Insa atunci cand apare Julien Seul – un comisar de politie din Marsilia – viata ei este usor-usor data peste cap. Julien vine la cimitir pentru ca mama sa, Irene, recent decedata, si-a dorit ca dupa incinerare urna sa sa fie depusa la mormantul lui Gabriel, un avocat cunoscut, despre care Julien nu a auzit niciodata nimic.

Gasindu-i jurnalul mamei sale si citind si notitele pe care Violette le-a luat la inmormantarea avocatului – Julien va afla in cele din urma povestea mamei sale, dar si pe a lui Violette, de care se simte atras inexplicabil. Insa viata lui Violette, pe cat de simpla si ordonata acum, contine un sot disparut, o fiica, traume din trecut si teama de a se apropia de altcineva.

Apă proaspătă pentru flori spune cititorilor o poveste mișcătoare, spusă pe un ton intim, despre o femeie care, în ciuda tuturor piedicilor, crede neabătut în fericire. 

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala