Saptamana trecuta am primit o invitatie din partea Happy Cinema de a vedea in avanpremiera filmul Cantecul numelor / The Song of names (si din fericire am putut si sa o onorez), o drama regizata de François Girard, bazata pe romanul omonim scris de Norman Lebrecht, care spune povestea prietenilor din copilarie Martin Simmonds si Dovidl Rappaport si a modului in care viata lor s-a schimbat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Filmul il are in rol principal pe Tim Roth, care il interpreteaza pe Martin, si pe Clive Owen in rolul lui Dovidl trecut de prima tinerete, dar ne poarta constant intre trecut si prezent, asa ca ajungem sa-i cunoastem si sa-i indragim pe tinerii Martin si Dovidl, descoperim cum s-au imprietenit, cat de apropiati au devenit, si incepem usor-usor sa descoperim motivele care l-au facut pe Dovidl sa dispara fara urma la 21 de ani, exact inainte de concertul care urma sa-i propulseze cariera.
Dovidl Rappaport este un tanar evreu din Polonia, care la doar 9 ani este adus de tatal sau in Anglia, pentru a studia vioara, la care este extrem de talentat. La scurt timp dupa aceea, situatia evreilor se precipita din cauza teribilelor intamplari din cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar Dovidl va afla ca intreaga sa familie ajunge in lagarul din Treblinka, in timp ce el locuieste cu familia Simmonds in Londra si se imprieteneste cu Martin, fiul acestora, care in timp ii va deveni ca un frate, in ciuda geloziei pe care Martin o simte pentru atentia pe care Dovidl o primeste din partea parintilor lui.
Filmul se axeaza intr-un fel pe vina supravietuitorului – Dovidl nu stie cu adevarat ce s-a intamplat cu familia sa, nu stie daca au disparut cu totii sau au reusit sa supravietuiasca lagarului, nu poate nici sa-i jeleasca, nici sa-i uite, nici sa-i gaseasca, traind astfel in agonie, ceea ce-l va face la un moment dat in adolescenta sa sa renunte la Dumnezeu si la invataturile iudaice.
Disparitia sa in ajunul concertului mult asteptat din 1951 (unde trebuia sa interpreteze Bruch si Bach) il va face pe Martin sa-si petreaca urmatorii 35 de ani din viata intr-o stare de incertitudine, nestiind daca Dovidl a patit ceva sau a plecat pur si simplu, in mod inexplicabil.
Martin, profesor de muzica, insurat cu iubita din tinerete, regaseste niste gesturi care ii amintesc de prietenul din copilarie la un tanar interpret, intr-o auditie muzicala. Pornind pe urma acestuia, din pas in pas, Martin va pleca in cautarea lui Dovidl, neobosit, urmand orice indiciu si strabatand pentru aceasta mai multe tari.
Daca veti urmari filmul veti avea ocazia sa ascultati si cateva intepretari la vioara fabuloase, veti vedea Londra anilor ’40 – ’50, veti intelege mai multe despre evrei si despre ceea ce au suferit in timpul Holocaustului si veti intelege si titlul – The Song of Names. Frumos construit, captivant, filmul te va tine prins pana la final si te va face sa-ti doresti un alt final pentru povestea celor doi prieteni – sau cel putin acesta este cazul meu.
Imi era dor sa ajung la un cinematograf – sa simt atmosfera din sala de cinema, sa stau pe scaun si sa ma uit la ecranul imens, sa mananc popcorn si sa stau captivata in sala, intrand in atmosfera filmului. 🙂
Pentru alte recomandari din categoria Filme puteti urmari sectiunea dedicata CityFemme.
