#HartaMagnoliilor sau despre cum putem descoperi frumusetea Bucurestiului la pas

De cateva saptamani Bucurestiul a prins culoare – frumoasele magnolii au inflorit si au transformat un oras preponderent gri intr-o oaza de culoare si de frumos. Poate aveti o magnolie pe straduta pe care locuiti sau poate ca v-ar placea sa le descoperiti pe cele din apropierea voastra, dar nu stiti cum. Ei bine, iata ca cineva a avut ideea inedita sa realizeze o harta a magnoliilor din Bucuresti, facandu-va astfel aceasta experienta mai usor de savurat. 🙂

Dupa doua aparitii tv (PRO TV si Prima TV), plus ceva articole in presa online (precum IQads), m-am gandit sa o iau si eu la intrebari pe Diana Robu, realizatoarea acestei harti – #hartamagnoliilor.

Diana mi-a fost colega in facultate si ne stim inca de cand eram in liceu si ne doream sa intram la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti. In perioada facultatii am fost bune prietene, de nedespartit, am impartit ultima portie de mancare si am fost impreuna la cursuri, petreceri, aniversari si am strans amintiri cat sa ne ajunga o viata. 😀

Drumurile ni s-au cam separat insa in timp, cum se intampla adesea, insa ii urmaresc mereu cu interes realizarile, pentru ca a mai avut si altele foarte faine pana acum si sunt sigura ca va mai avea si in viitor. 🙂

Poate locuiti in Bucuresti de multi ani sau tocmai v-ati mutat aici. Poate va place orasul sau il simtiti greoi, depersonalizat si aglomerat. Poate va place sa descoperiti stradute, case cu arhitecturi deosebite sau poate iesiti de la serviciu dupa lasarea intunericului. Oricare ar fi categoria in care va incadrati, astazi va invit sa aflati si voi mai multe despre Diana si despre ideea ei frumoasa si inedita de a pune pe harta magnoliile din Bucuresti, facandu-le astfel accesibile pentru toata lumea. 

1.Buna, Diana, si multumesc pentru ca ai acceptat sa imi raspunzi la intrebari. Spune-mi, te rog, de unde ti-a venit aceasta idee? 

#Hartamagnoliilor n-a fost gândită ca un proiect, nici nu mi-am imaginat că vor fi într-o lună 500 de pinuri, câte o inimă violet sau galbenă pentru fiecare magnolie pe care am întâlnit-o. A fost o joacă, îmi aduc aminte că am avut o zi de vineri liberă, chiar la început de aprilie. Era vreme bună, așa că mi-am propus să iau orașul la pas într-un soi de circuit al magnoliilor. Am vrut să recuperez primăvara trecută, planul era să să mă orientez după harta pe care pusesem vreo 10 pinuri, să mă orientez mai ușor. Erau magnoliile celebre din București, pe care le mai văzusem altă dată sau despre care citisem, așa că mi-am făcut o hartă, să nu mă pierd prin oraș.

2. Ai plecat singura sa colinzi orasul la pas sau ai preferat sa ai pe cineva alaturi? 

Uneori m-am plimbat singură, cu muzică sau un podcast bun în căști. Sau uneori am oprit muzica și m-am bucurat de liniștea străduțelor, am stat de vorbă cu oamenii care-și admirau magnoliile din curte și le-am aflat poveștile. Am fost la magnoleală, așa i-am zis acestui periplu, și cu prieteni dragi, ne-am băut cafeaua în mers, prin cartiere de case vechi sau m-am plimbat de mână cu cel drag și am pozat mai multe pisici decât magnolii.

3. Cum ai gasit timpul necesar pentru plimbari pe lumina, realizat harta, introdus locatii si poze etc? 

Oh, a fost o lună tare intensă și oricât de mult mi-a plăcut, acum, la final, mă resimt cu oboseala. Am avut câteva zile libere, pe care le-am petrecut pe străduțe. M-am plimbat prin București în fiecare zi de weekend, de dimineața până când n-am mai avut voie să fiu afară. Cu o singură excepție, o zi de duminică, dar am lipsit motivat, pentru că am văzut magnolia din Câmpina, cea mai bătrână magnolie din România. În rest, aproape în fiecare zi după program m-am plimbat vreo două ore, iar serile au fost pentru partea din spatele laptopului. Aici, la partea tehnică, am mai primit nițel ajutor.

4. Sunt magnoliile florile tale preferate? 

Tare greu de spus. Nu știu dacă-s neaparat florile mele preferate, nu am un clasament, dar Bucureștiul mi se pare cel mai frumos în contextul magnoliilor. Înfloresc mai repede decât alte flori, fură puțin startul primăverii și e fascinant tot contrastul între pete uriașe de mov și roz și un oraș încă cenușiu. E perioada mea preferată, magnoliile anunță cumva că urmează să se coloreze tot Bucureștiul. Și ce festival de culoare e zilele astea prin oraș!

5. Care este cea mai frumoasa poveste pe care ai auzit-o colindand stradutele la pas? 

Au fost tare multe povești, oamenii au fost mult mai deschiși decât mă așteptam și mi-e tare greu să aleg una singură. În prima săptămână, am hoinărit prin cartierul Vatra Luminoasă (m-am reîntors de câteva ori, am avut nevoie de vreo 3 zile doar pentru zona asta, e plină de magnolii) și mă minunam de o magnolie alba, stelată, absolut uriașă. Nici nu observasem doamna care stătea în curte, ea se bucura de bucuria mea și am ajuns să discutăm despre cum a rămas teafără la cap privind minunăția de magnolie toată primăvara trecută, despre cum pandemia – dincolo de pericolul de a lua virusul sau de a-l da mai departe cuiva drag – vine la pachet cu angoase și anxietăți. Am vorbit de lucruri foarte personale, genul de povești pe care te simți mai confortabil să le împărtășești unui străin.

Întâmplarea asta mi-a dat curaj să abordez apoi și alți oameni din curțile cu magnolii. Am tot povestit de străbunica de pe strada Haga, care a plantat magnolii în ziua în care i s-a născut fiecare strănepot, despre domnul Preda, un Charlie Chaplin cu baston care m-a invitat să-i vizitez prăvălia-muzeu de pe Clucerului 16 (și recomand oricui o oprire acolo).

Poveștile-capăt din #hartamagnoliilor îmi sunt tare dragi: scriitoarea Carmen Mușat Coman, cu care m-am întâlnit chiar în prima zi de magnoleală și planta o magnolie, cu o prietenă, pe un petic de grădină din fața blocului. A 500-a magnolie de pe hartă e magnolia Maria, poartă numele celui mai fericit copil de patru ani (e fetița șefului meu), e de-o vârstă cu ea și cele două Marii vor crește împreună.

Reacția oamenilor este cel mai bun lucru din hartă și e copleșitoare, într-un sens bun. Acum, de exemplu, am rămas fără petale de magnolii. Mi-am dorit mult să încerc rețeta de petale murate și-am tot zis că am timp, doar că se încheie sezonul magnoliilor. Nu aș rupe din parcuri sau din curțile oamenilor fără să cer voie, iar în ultima săptămână n-am mai întâlnit pe nimeni pe la poartă, or fi fost ocupați cu pregătirile de Paște. Am întrebat dacă are cineva o magnolie în curte, încă înflorită, și mi-au scris o mulțime de oameni pe care nu îi cunosc, unii nici nu sunt din București și s-au oferit să-mi trimită petale din magnolia lor.

6. Spune-ne ceva interesant despre magnoliile din Bucuresti. 

Sunt multe, mult mai multe decât îmi imaginam eu, e ticsit orașul. Cred că București ar putea să-și câștige renumele de capitală a magnoliilor. Cele mai cunoscute, în sensul că se face pelerinaj la ele și se stă la coadă la poze, sunt cele de pe Mahatma Gandhi și magnolia yulan de pe Barbu Delavrancea. Între ele e o plimbare de câteva zeci de minute și sunt ticsite străduțele cu magnolii. Pe Docenților, de exemplu, sunt zeci, aproape la fel de bogate și cel puțin la fel de frumoase. Iar în Parcul Morarilor există o mini-livadă cu magnolii. Până anul acesta, nu știam de magnoliile galbene, dar pe Căpitan Vijelie există una uriașă, iar cea galben-soare de la Casa Memorială Tudor Arghezi e o poezie. Și mai sunt multe, multe magnolii galbene prin Bucureși.

7. Care este cea mai inedita reactie pe care ai primit-o de la oamenii care te-au vazut facand fotografii? 

O doamnă mi-a spus că m-ar urca în pom dacă ar putea, ca să mă bucur de aproape de flori (era o magnolie înaltă, pe Rușchița). Și recent, când am luat la pas străzile din zona Piața Gemeni, fotografiam o pisică. Pisica asta de pe Leonida, blandă și uriasă, mesteca o petală de magnolie. Știți cum povestesc pescarii? Atâtaaaa era, cea mai mare pisică pe care am văzut-o vreodată. Și cât o dezmierdam eu și-i spuneam că-i grăsană, a ieșit un cuplu din curte să mă dojenească că jignesc pisica. Nu e grasă, așa e ea, foarte mare. I-am cerut scuze mâței și-am mai mângait-o sub barbă, m-am împăcat și cu oamenii. Mi-au mai povestit c-o cheamă Portocală, nu că ar fi portocalie, că nu e, dar îi plac cojile de portocale. Nu erau proprietarii, că Portocală nu aparține nimănui.

8. Cum / Unde pot gasi oamenii harta ta si cat mai este valabila / cat mai tine sezonul magnoliilor? 

Harta este aici – bit.ly/HartaMagnolii și chiar dacă sezonul de magnolii se apropie de final, o vom avea și primăvara următoare, să ne orientăm mai ușor când vânăm magnolii. Mi-aș fi dorit să am harta asta la început de aprilie, ar fi fost mai ușor să mă folosesc de niște indicații la plimbare. Dacă cel puțin o persoană, în afară de mine 😊, va folosi harta în anii următori, atunci eu-s fericită că se mai bucură cineva de ea.

9. Care este pasul urmator? Vrei sa introduci si alte flori, vrei sa te extinzi la nivel national etc? 

Grea întrebare și încă nu știu să răspund la ea. M-am adaptat pe parcurs, harta a pornit ca o joacă și m-a copleșit uneori amploarea pe care a luat-o. Acum a înflorit liliacul, dar e plin peste tot de liliac, nu avem nevoie de o hartă pentru asta. Și vine răsfățata următoarelor săptămâni, glicina. Ca pas următor, am creat o pagină, Harta Magnoliilor, în care am de gând să mai povestesc – asta în măsura timpului – despre locurile și oamenii pe care-i întâlnesc prin București. Harta a fost de la început despre a mă bucura de oraș și nu cred că povestea se încheie odată cu finalul sezonului de magnolii.

10. In final, tinand cont ca ai vazut deja peste 300 de magnolii in Bucuresti, care sunt cele trei magnolii cu care ar trebui sa inceapa cititoarele CityFemme o plimbare prin Capitala? 

Am răspuns cu tare mare întârziere, dar am magnolit de zori la final de sezon, cât să mai adaug 200 de magnolii. Sunt 500 în total și cred că ar trebui început cu cea care e cel mai aproape de tine. Spuneam de magnoliile celebre, de pe Ghandi, Delavrancea, Ambasada Ungariei, Dumbrava Roșie. Mai e cea de pe Dragoș Vodă, arbore ocrotit și ar fi cea mai bătrână magnolie din București. E de-a dreptul spectaculoasă, dar deja s-a scuturat și nu mai e nici măcar o petală. Dar recomand cu drag magnolia mică de la Casa N.N. Turnescu, aproape de Romană. Și pentru magnolia altoită, dar mai ales pentru arhitectură. Habar n-aveam că vila a fost proiectată de arhitectul francez Albert Galleron, cel care a pus pe harta monumentelor din București și Palatul Bancii Nationale, Ateneul Roman, Casa Vernescu. Și are casa asta și glicină, a înflorit deja și e superbă. Apropo de glicină, la câtiva pași, pe Grigore Eremia, e casa cu glicină și deja se face coadă și acolo pentru fotografii. O alta, și mai spectaculoasă, este pe Bd. Regina Maria.

Diana, multumim pentru raspunsuri! M-am bucurat sa descopar putin Bucurestiul prin ochii tai si prin peripetiile tale si asteptam cu drag sa vedem cum se va dezvolta mai departe harta si cu siguranta multe persoane o vor folosi primavara viitoare!

Pentru alte interviuri puteti intra pe sectiunea dedicata de Interviuri CityFemme

Sursa foto: arhiva personala a Dianei 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


three + 2 =