Ca orice medic veterinar, stiu multe bancuri cu animale, iar unul dintre ele suna cam asa: dintr-o multime de catei mici, cum stii care sunt fetite si care sunt baieti? Raspunsul este: cei care dau din coada fericiti sunt baietei, iar cele care dau din coada fericite – fetite. E un mare adevar in aceasta gluma, si anume ca atunci cand un catel este fericit, i se citeste pe codita, sau mai bine spus pe frecventa cu care da din coada. La o pisica se vede in comportament, daca se joaca, toarce, interactioneaza cu stapanul, il provoaca… atunci inseamna ca totul este bine.
Animalele, ca si copiii, sufera daca “parintii” ii lasa prea mult timp singuri. Cum este insa inevitabil sa mai si plecam de acasa, chiar acum, pe pandemie, trebuie sa stim care este cea mai buna varianta pentru animalutul nostru. Marea majoritate a cateilor se vor bucura sa mearga cu stapanii oriunde se poate. Lor le place mult sa iasa afara, si de asemenea, sa primeasca atentie, asa ca sunt foarte adaptabili, inclusiv la mersul cu masina. Singura problema este ca la noi in tara putine hoteluri sau restaurante accepta prezenta oaspetilor insotiti de animale de companie. Inca nu am ajuns din acest punct de vedere la nivelul tarilor vestice, de exemplu in Franta pisicile si cateii sunt considerati membri ai familiei.
Pisicilor, in schimb, nu le prieste sa fie luate de acasa. Lor le place sa stea pe terenul lor, sunt fericite in spatiul cunoscut. Foarte multe pisici sunt absolut stresate cand proprietarii le scot afara cu lesa, in parc sau in jurul blocului. Acest lucru le face sa nu se simta in siguranta. E adevarat ca exista pisici temerare carora le place sa stea la fereastra si sa urmareasca tot ce misca afara, unele chiar evadand de la etaj. Pot urmari de exemplu un porumbel sau o frunza luata de vant, pentru ca pana la urma sunt niste pradatori. Cele care stau la parter sau la curte ies in mod regulat si le place asta, dar tot in arealul lor, pe care il cunosc. Insa nu este comod pentru pisici care stau doar in casa sa fie scoase afara si pentru nicio categorie de pisici nu este simplu sa fie luate in calatorii.
Pe langa a le acorda atentie si timp, este necesar sa avem grija si de obiceiurile alimentare ale animalelor noastre de companie. Nu le vom da carnati, sarmalute, ciocolata, alune, seminte, nuci, struguri, stafide – toate acestea sunt toxice pentru animale. De asemenea, trebuie sa avem grija la pisici ca sa nu aiba acces la plantele de apartament, marea majoritate a acestora sunt de asemenea toxice. Cel mai bine pentru pisicile si cainii nostri este sa le dam mancare uscata sau conserve de calitate. Daca insistam sa le gatim, in niciun caz nu trebuie sa folosim sosuri, sare, concentrati de arome si alti aditivi.
In ceea ce priveste durata de viata, cu cat rasa de caini este mai mare ca talie, cu atat speranta de viata e mai mica. Un dog german de zece ani este foarte batran, un pechinez este inca in floarea varstei. Si la pisici sunt diferente, nu au legatura cu talia, ele nefiind asa diverse ca marime precum cainii, dar sunt anumite rase care au speranta de viata mai mare, ca birmanezele, iar altele, cum sunt persanele, o speranta de viata mai mica.
Cat despre boli, exista o serie de anomalii genetice care nu sunt observabile din prima, de cand animalutele sunt mici. De obicei acestea incep sa se manifeste in primii doi ani de viata, necesita investigatii amanuntite si unele un tratament de lunga durata care poate fi chiar costisitor. Aceste deficiente sau probleme genetice care devin cronice pot fi tinute, insa, sub control si animalul respectiv poate ajunge sa aiba o calitate buna a vietii.
Am avut recent un asemenea caz, cu un ciobanesc german in varsta de 5 luni. Proprietarii l-au cumparat pe o suma foarte mare, au aflat dupa putina vreme ca are probleme de epilepsie, asa ca l-au adus la clinica noastra ca sa fie eutanasiat. Colegii mei si cu mine nu am considerat ca se justifica eutanasia in acest caz, asa ca am inceput sa il tratam, partial pro bono, incercand sa ii facem pe proprietari sa se razgandeasca. Nu am reusit, asa ca acestia au abandonat efectiv animalul la noi in clinica. Din fericire, insa, Kibo este un catel norocos si a fost adoptat de un alt stapan. Dupa tratament specializat, este bine acum, dar mai are uneori episoade de epilepsie, pentru ca aceasta afectiune nu trece complet, indiferent de tratament. Insa aceste episoade pot ajunge sa fie foarte rare. Daca animalul este inconjurat cu dragoste si acceptat, se va simti cu siguranta din ce in ce mai bine.
Dr. Florentin Vrinceanu are experienta de peste 20 de ani in medicina veterinara, cu specializare pe animale de companie. In prezent activeaza la Novavet, clinica pe care a infiintat-o in 2001, fiind implicat atat pe parte medicala, cat si la nivel de management. Dr. Vrinceanu poate fi contactat la Novavet.
De acelasi autor puteti citi Animalul de companie – un suflet, nu o jucarie si Animalele luate de pe strada ofera la fel de multa iubire ca cele de rasa.
