V-am povestit recent despre romanul “Iarna cu fulgi insangerati“ al autorului Gabriel Chiriac, despre frumoasa poveste de dragoste dintre locotenentul Marius Radulescu si Smaranda Hagiaturian, pe fondul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Astazi avem ocazia sa descoperim mai multe despre cel care a scris acest roman, din randurile de mai jos.

Lectura placuta!

• Buna ziua si multumesc pentru acceptul de a aparea in acest interviu. As aprecia daca ati incepe cu cateva cuvinte despre dvs., astfel incat cititorii CityFemme sa va cunoasca putin mai bine.

Bună ziua și mulțumesc pentru invitația dumneavoastră. Numele meu este Gabriel Chiriac, născut la Iași în 1968, anul când s-au întâmplat, printre altele, ceea ce istoria a consemnat ca „Mişcarea din 22 martie” de la Nanterre, fenomen care va fi imboldul revoltelor studențești din mai de la Paris, și „Primăvara de la Praga”, acțiune prin care în Cehoslovacia aflată sub regimul comunist se promovau o serie de reforme de inspiraţie social-democrată. Două momente de cotitură în istoria universală, poate și acesta să fie unul dintre motivele pentru care sunt pasionat de istorie.

Mă interesează arta, sub toate formele sale, și sunt îndrăgostit de profesia mea, restaurator bunuri de patrimoniu. O profesie mai puţin cunoscută publicului larg care presupune spirit de observaţie, intuiţie, dexteritate, simţ artistic, meticulozitate, răbdare, dar și cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice. Deși ei nu apar niciodată în prim-plan, restauratorii sunt însă în spatele fiecărei piese aflate pe simezele muzeelor sau în colecțiile lor, ei fiind asemenea unor doctori care salvează valori de patrimoniu de la „moarte” cu pricere și migală.

• Spuneti-mi, va rog, de unde v-a venit inspiratia pentru acest roman? Poate o poveste personala, de familie, pasiunea pentru istorie, imaginatia bogata?

Romanul a început să fie scris atunci când am auzit povestindu-se într-un grup de prieteni despre o frumoasă poveste de dragoste. Pentru că mi-a plăcut povestea, am vrut să aflu mai multe detalii. După îndelungate diligențe am ajuns la o foarte venerabilă doamnă, o adevărată lady așa cum nu-mi închipuiam să mai fie pe la noi.

Eleganță rafinată, nu numai vestimentară, spirit viu, maniere impecabile, franceză elevată, cu accent de Champs–Élysées. Conversațiile cu respectiva doamnă erau ca o întoarcere în timp, chiar am avut fizic această senzație la un moment dat, în timpul unei discuții, anume că trăiesc în alte vremuri pe care mulți dintre noi nici nu reușim să ni le închipuim.

Vremuri în care masa se servea cu ținută, bărbații nu ieșeau din casă fără cravată, iar cuvinte ca „Mulțumesc”, „Vă rog” sau „Pardon”făceau parte din vocabularul de bază. Bref, prin această doamnă și după multe discuții purtate cu gentilețe și delicatețe, am aflat ceea ce doream să știu despre protagoniștii poveștii de dragoste. Și apoi, după ceva vreme, a apărut „Iarnă cu fulgi însângerați”.

• Cat timp v-a luat sa va documentati pentru „Iarna cu fulgi insangerati” si care au fost sursele principale?

Cum să vă spun, eu funcţionez prin sinceritate, fidelitate și respect și de aceea am dorit să introduc în carte stări, senzaţii, momente și situaţii care să surprindă cât mai bine momentul istoric respectiv. Și pentru asta, documentarea a fost esenţială. O documentare foarte minuțioasă. Pe lângă faptul că am citit multe lucrări de analiză militară despre cel de-al Doilea Război Mondial scrise de autori străini și români – am parcurs chiar și cele 3 masive volume apărute în 1989 sub coordonarea generalului Ilie Ceaușescu, „România în anii celui de-al Doilea Război Mondial” – timp de aproape un an de zile am adunat elemente din cele mai variate domenii care mă puteau ajuta să reconstitui epoca în toate nuanţele – teatru, film, scriitori, actori, vestimentație, lumea boemă, muzică.

Apropo de muzică, deschid o mică paranteză, pe lângă diverse genuri muzicale ca tangoul – oh, acel tangou românesc care semăna puțin cu tangoul  din Argentina, stilul vechi – sau foxtrot, swing, jazz etc., pe atunci se ascultau foarte mult romanțele. Păcat că astăzi gingașele romanțe nu mai sunt în trend. Mă rog, alte timpuri, alte preferințe. Dar poate că gustul publicului se va schimba în ceea ce privește romanța și ea va redeveni strălucitoarea vedetă care a fost cândva.

Închizând paranteza și întorcându-ne la carte, după ce am considerat că am adunat destul material documentar, abia apoi am început să lucrez la roman, dar şi aici, înainte de forma finală au fost două, chiar trei versiuni, căutând, din respect pentru cititor, cea mai bună variantă pe structura pe care mi-o propusesem. 

• Cum de ati ajuns la aceasta varianta a titlului – „Iarna cu fulgi insangerati”? Ati simtit-o inca de la inceput, v-a fost propusa de editor, s-a concretizat la finalul scrisului etc?

M-am tot gândit la un titlu care să sugereze temele romanului – nebunia sanguinolentă a războiului care distruge vieți și destine, indiferent pe care parte a baricadei sunt, și tragedia acelor tineri soldați români plecați în veșnicie înainte de vreme.

Întâmplarea a făcut ca într-o zi să citesc „In Flanders Field” (Pe câmpurile Flandrei), o poezie emoționantă, nu doar dramatică, scrisă în tranșeele Primului Război Mondial de către medicul militar John McCrae, pe timpul când a avut loc sângeroasa bătalie de la Ypres. Un poem scurt, un rondel de fapt, dar poezia poate exprima o multitudine de sentimente și gânduri în câteva cuvinte. Ei  bine, această micuță bijuterie literară a fost inspirația mea pentru titlul cărții. 

• Care a fost momentul cel mai placut de cand ati publicat cartea? Vreo mentiune in presa, un mesaj de la un cititor, ceva care v-a ramas in memorie?

Nu vă ascund că pentru un scriitor este un sentiment plăcut să aibă cronici și recenzii, să fie citit, discutat, numele său să apară în articole. Dar mai este ceva, mult mai important, cel puţin din punctul meu de vedere.

Bucuria că o carte muncită place unor oameni străini care nu ştiu absolut nimic despre tine. Mă refer la cititorul obişnuit, acela care până la urmă dă tonul. Cea mai mare satisfacţie pe care am simţit-o în legătură cu „Iarna” mea a fost atunci când un veteran de război, un bătrân vioi şi plin de vervă, mi-a spus simplu: „Tinere, nici dacă ai fi făcut prima linie nu ai fi scris aşa de bine despre cei care au fost acolo”.   

• Care este mesajul / sentimentul cu care sperati sa ramana cititorul dupa ce termina cartea?

Dorința mea a fost să scriu o carte care să reamintească adevărata densitate a unor cuvinte rostite tot mai rar și tot mai superficial: eroism, sacrificiu, loialitate, onoare, patrie… și nu în ultimul rând, iubire. Mai ales iubire. Dacă voi reuși asta, chiar și într-o mică măsură, m-aș bucura enorm.

• Vedeti o continuare a cartii sau aveti in lucru un alt roman, cu o tematica similara / alta tematica?

Pentru „Iarnă cu fulgi însângerați” nu mai poate fi o continuare, finalul cărții este elocvent în acest sens. Am scris în schimb ale două romane cu subiect istoric. „Leul înaripat”, un roman a cărui acțiune începe cu un asasinat mafiot în Parisul zilelor de astăzi și apoi coboară în trecutul României, cu personaje plasate în frământatele timpuri ale secolului al XVII-lea, atunci când în Kara-Bogdan/Bogdania Neagră, cum spuneau otomanii Voievodatului Moldovei, domnea Vasile Lupu.

Al doilea roman este „Ceață roșie în Crimeea”, tot cu subiect istoric așa cum a menționat doar că intriga are și accente de policier, cartea purtându-l pe cititor pe mai multe paliere narative, în 1944, alături de vânătorii de munte români în campania din fosta URSS, mai exact în timpul celebrei evacuări din capul de pod Chersones, apoi la Saigon, în 1954, spre sfârșitul războiului din Indochina, povestea începând și încheindu-se în Franța, la Arles, în timpurile actuale. 

• Puteti sa ne recomandati cateva din cartile dvs. preferate – ce lecturi v-au impresionat de-a lungul timpului si au ramas pe lista de favorite?

În copilărie și prima adolescență m-au fascinat cărțile lui Jules Verne. Despre  „Ocolul Pământului în 80 de zile” cred și acum că este un roman captivant și antrenant. Și romanele lui Alexandre Dumas, în special seria mușchetarilor, cu specificația că la „Cei trei mușchetari” nu m-a atras partea de aventură ci povestea de dragoste dintre Milady de Winter și Athos. 

O altă carte care mi-a înfrumusețat adolescența a fost „Toate pânzele sus!” a lui Radu Tudoran, dar vreau să adaug „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte și romanele Anisoarei Odeanu, mai ales „Într-un cămin de domnisoare”. Mai târziu am fost cucerit de „Calvarul” lui Alexei Tolstoi, am văzut și serialul, și de „Ghepardul” lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, deși nici Alberto Moravia cu „Ciociara” nu m-a lăsat indiferent.

Chiar dacă citesc tot ce-mi cade în mână pe teme istorice, Ray Bradbury rămâne pe lista foarte scurtă a scriitorilor mei preferați. Iar romanul care m-a făcut să-mi propun ca într-o zi să scriu și eu este „Pe aripile vântului”.

• Unde va pot gasi cititorii nostri si de unde pot comanda cartea?

Nu am blog sau pagină web, dar sunt prezent în lumea virtuală pe Facebook. În ceea ce privește cartea, ea poate fi comandată de pe site-ul editurii Sedcom Libris: https://portokal.ro/iarna-cu-fulgi-insangerati-gabriel-chiriac-editura-sedcom-libris.html Sau, pentru cei din Iași, achiziționată direct de pe rafturile librăriilor din rețeaua Sedcom Libris.

Pentru alte interviuri puteti intra pe sectiunea dedicata de Interviuri CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala a  autorului