Vara in care mama a avut ochii verzi de Tatiana Tibuleac este o poveste destul de trista despre maturizare, despre pierderea unui parinte, despre impactul pe care o boala necrutatoare il are nu doar asupra celui bolnav, ci si asupra celor din preajma lui.
Aleksy, un adolescent tulburat, singuratic, cu porniri violente, cu ganduri care ar ucide si care este la varsta la care-si uraste parintii (tatal pentru ca l-a abandonat, iar pe mama pentru ca dupa moartea fiicei sale, Mika, s-a inchis in sine si l-a indepartat si pe unicul copil ramas in viata) este fortat / mituit de mama sa petreaca o vara impreuna intr-un sat din Franta.
Dispretul fata de mama sa este clar vizibil inca din primele pagini ale cartii, cand o lasa sa-l astepte la iesirea de la scoala fara motiv, doar pentru ca vrea sa o enerveze. Portretul pe care i-l face nu este unul tipic la care te-ai astepta de la un fiu, ci unul hidos, exagerat:
„Eu aș fi dat-o la fiare vechi și aș fi început cu părul. Un singur lucru nu se lega în toată povestea aceasta – ochii. Mama avea niște ochi verzi atât de frumoși, încât părea o greșeală să îi irosești pe o față dospită ca a ei.”
Fiu de emigranti polonezi, locuitor al suburbiei Haringey din Londra, Aleksy nu se descurca bine nici la scoala, iar singura persoana cu care are o legatura cat de cat normala este bunica lui, aproape oarba.
Povestita de adultul Aleksy, ultima vara petrecuta impreuna cu mama sa capata conotatii mistice, timpul se dilata, iertarea si maturizarea apar ca teme principale, totul pe fondul degradarii sanatatii mamei sale, care ii pare astfel mai frumoasa, mai pura, si, cel mai important, mai apropiata si mai deschisa cu el decat a fost vreodata.
E greu de inteles cum sub o sabie a lui Damocles atat de puternica tanarul se simte fericit, dar copilul care si-a dorit toata viata afectiunea mamei o primeste in cele din urma si simte ca incepe sa o cunoasca si sa o inteleaga pe cea care i-a dat viata.
Finalul este cel pe care vi-l inchipuiti deja, pentru ca boala este necrutatoare, dar din tanarul tulburat, adultul Aleksy isi va gasi pasiunea si cariera intr-un mod neasteptat, eliberator.
Roman de scurte dimensiuni, Vara in care mama a avut ochii verzi este genul de carte care te va face sa vrei sa-ti pui ordine in relatiile cu cei apropiati, pentru ca nu se stie niciodata cand vei avea ocazia de a spune ultimul “Imi pare rau” sau “Te iubesc” unei persoane dragi.
“Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica; de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna —ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent.
Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari.” – Radu Vancu
Scriitoarea basarabeancă Tatiana Ţîbuleac, jurnalistă de profesie, este cunoscută publicului cititor si datorită volumului de istorii personale ale emigranților din Franța, Fabule moderne.
Voi ati citit Vara în care mama a avut ochii verzi? Daca da, cum vi s-a parut?
Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala
