Asistand in ultima vreme la o intreaga serie de dezvaluiri – atat din partea prietenilor cat si a clientilor mei de constelatii familiale – despre infidelitate, dualitate si relatii clandestine, am inceput sa ma intreb ce mecanisme absconse ii fac pe oameni sa intre in asa ceva, sa persiste, sa insiste, sa sufere ei insisi si sa ii faca sa sufere si pe ceilalti…
Odata finalizat cugetatul, primul lucru pe care l-am realizat este ca de fapt motivele pentru care inselam nu sunt chiar asa de greu de inteles. Unii le-am preluat in copilarie, din relatia de cuplu a parintilor. Altii le mostenim de la generatii mai indepartate din sistemul nostru de familie. Altora cauzele ne provin din propriile angoase, nesigurante si nevoi de compensare. Pe scurt, oricum am da-o, motivele sunt in noi. Nu au legatura cu celalalt, ci doar cu noi. Iar pentru a ne vindeca si a ne ridica deasupra suferintei, e necesar sa constientizam si sa integram aceste motive. Am redat mai jos o parte dintre acestea.
Plictisul. Oricat de banal suna, oamenii chiar inseala pentru ca se plictisesc. Majoritatea arata cu degetul la mult blamata rutina care, surpriza, apare mereu din vina celuilalt. Pur si simplu, ea sau el “nu mai e ce a fost” acum X ani. Si nici sexul nu mai e ce a fost, de parca sexul ar trebui sa fie ceva separat, fara nicio legatura cu cuplul, ca o mancare buna de care sa nu ne saturam niciodata. Doar ca si mancarea aia e gatita de cineva. Iar sexul intr-un cuplu, spre deosebire de mancare, se “prepara” doar in doi, calitatea acestuia nefiind niciodata o responsabilitate personala, ci a ambilor.
Depolarizarea. Indiferent de reprezentarea de gen a celor doi parteneri si de orientarea lor sexuala, intr-un cuplu exista, metaforic si energetic, un yin si un yang. Atunci cand cele doua entitati devin prea asemanatoare, cand diferentele se topesc si spatiul dintre cei doi dispare, se ajunge la paradoxul apropierii care cauzeaza separare. Precum magnetii neutralizati, doi parteneri prea fuzionali pot ajunge sa se iubeasca foarte mult, dar sa nu se mai atraga aproape deloc.
Frica. Mai ales la cei care vin cu “bagaj” greu din relatiile anterioare, teama de a simti implinire si de a avea succes relational este una dintre cele mai mari obstacole in calea fericirii. Desi pare nefiresc, starea de a fi ignorat, repezit, neinteles, jignit sau abuzat de partener se transforma in ani intr-o obisnuinta greu de inlaturat. Ne obisnuim atat de mult cu raul incat ne agatam de el, chiar daca teoretic am vrea sa fim bine. Nu stim, insa, cum sa reactionam la acest bine si la schimbarea de paradigma relationala, odata ce avem un alt partener, care ne admira si ne sustine, nu ne da in cap.
Online-ul. Majoritatea celor implicati in relatii virtuale considera ca acestea nu aduc niciun rau relatiei de cuplu oficiale. Pozele pe FB, mesajele pe WhatsApp si interactiunile pe Badoo pot avea, insa, o influenta parazita deosebit de periculoasa. Fiecare dintre noi avem o cantitate de energie, atentie, dedicare etc limitata. In momentul in care “furam curent” din conducta relationala principala si il directionam periferic catre aceste himere si fantasme online, e ca si cum ne-am pune la toaleta bancnote in loc de hartie igienica. Nu conteaza ca “nu am facut nimic grav” ci cat am irosit pentru acest nimic.
Nu doar infidelii, insa, au de lucrat cu ei. Si cei care au patit-o si-ar face un bine daca ar avea la randul lor o abordare matura si asumata a situatiei. Daca am aflat, vazut, simtit ceva in neregula, in loc sa ne plangem in pumni si sa il/o injuram pe “nenorocit” sau pe ”nenorocita”, mai bine ne uitam si in gradina noastra.
Cum am atras asa ceva si care e adevaratul motiv pentru care mi s-a intamplat asta (iar)?
Ce simt acum si cum pot sa fiu mai bine? Cum comunic cu celalalt, punand cartile pe masa si confruntandu-l onest? Pana la urma, doar ramanand in stare de echilibru, nu declansand Jihadul, putem da o sansa si relatiei si noua. Sansa nu e doar pentru celalalt, ci si pentru noi insine pentru ca pana la urma, daca ne iubim partenerul si consideram ca merita, are sens sa facem toate eforturile.
Daca nu, atunci gasim un pretext pentru a lasa relatia sa moara si ii mai dam si noi un branci, ca sa fim siguri. Pentru ca daca ne imaginam ca infidelitatea este problema exclusiva a celui care inseala, nu a noastra impreuna, in cuplu, inseamna ca mai avem mult de lucru la maturizarea noastra emotionala.
***
Cristina Mihaila este facilitator de constelatii familiale. A inceput sa practice aceasta terapie in 2013, iar din 2017 a intrat in formare cu Jutta ten Herkel si Ion Bucur, doi dintre cei mai cunoscuti constelatori si formatori ai metodei la ora actuala. Din 2019 tine propriile workshopuri de constelatii familiale. Programul acestora si mai multe detalii despre aceasta terapie sunt disponibile pe pagina de Facebook Get your power back – Constelatii familiale cu Cristina Mihaila.
Sursa foto: unsplash.com
