Lockdown. Intre ziua cartitei si dezvoltare personala

Carantina, izolare, distantare sociala, autoizolare, distantare fizica… plus “lockdown”, care e un termen mai sugestiv, dupa parerea mea, decat orice echivalent sau traducere romaneasca. Cu mai putin de doua luni inainte nici nu ne dadea prin cap ca viata noastra urma sa fie schimbata radical de aceste concepte, devenite intre timp realitati.

Chiar daca circulau pe FB filmulete cu oamenii din Wuhan inchisi in case si cantand din toti rarunchii la geamuri, nu ne-am imaginat ca treaba asta care era departe, cumva in alta lume, urma sa ajunga si la noi si sa ne bage direct in izolare. 

In viata ca la scoala

Odata instalata noua oranduire, unii au avut tendinta sa se opuna regulilor, dar dupa ce au auzit de amenzi (sau chiar au luat vreuna), s-au resemnat sa mearga doar la supermarket in medie de 4,8 ori pe luna si sa iasa zilnic in jurul blocului, cu sau fara catel. Altii au gasit modalitati de ocolire sau interpretare a punctelor de bifat pe declaratia pe proprie raspundere si s-au oprit pe traseele spre serviciu sau piata ca sa isi vada prietenii, sau sa isi viziteze iubita sau hair stylist-ul.

Am si cunoscuti care posteaza pe Facebook ca nu au mai iesit din casa de 47 de zile, apeland la comenzi online pentru cele necesare. Toate astea imi aduc aminte de vremurile cand eram scolari. Unii asteaptau profesorul cuminti in banca lor si cu nasul in manual. Altii alergau in jurul catedrei, se bateau sau se urcau pe banci. Unii stateau la usa sa dea de sase. Iar altii zburdau pe culoare deranjand alte ore, fumand in buda sau batand mingea in curtea interioara.

Noul normal

Indiferent de cum interpretam si reinterpretam regulile, suntem cu totii mult mai legati de glie decat am fost vreodata, mult mai mult timp in casa sau, pentru norocosi, in curte, in contact direct cu mult mai putini oameni si mult mai mult cu gandurile si sentimentele proprii.

Ne gasim dintr-o data incapabili sa ne facem programul social de care ne duduiau agendele Moleskine, calendarele din Outlook, sau plannerele din telefoanele smart. Odata cu “noul normal” in lumea exterioara, experimentam si “noul normal” din si cu noi insine. Pentru ca nu prea mai avem cum sa ne facem program astfel incat sa ne evitam noi pe noi.

Si cum vine asta? Evident, nu la toata lumea la fel. Asa cum la scoala, cand intarzia profesorul, unii repetau lectia, iar altii plecau la fumat in buda, oamenii reactioneaza diferit si la lockdown.

Tipuri de manifestari

  • Sunt unii care manifesta furie, sau au trecut deja pe acolo – in 47 de zile se parcurg totusi niste etape… Acum poate s-au resemnat, sau sunt pe cale sa se calmeze, dar inca nu sunt impacati cu ideea. Sunt cei care in general au o situatie personala incarcata, conflicte cu apropiatii, sau pur si simplu nu sunt impacati cu stadiul din viata lor in care sunt acum, si in care i-a prins si Covidul.

Lucrurile pe care le faceau inainte si pe care acum nu le mai pot face ii mentineau pe linia de plutire. Sunt de fapt cei mai loviti in aripa, in afara celor care si-au pierdut jobul, de toata situatia.

Ce e de facut daca va aflati in aceasta categorie? E foarte diferit de la caz la caz si nu vreau sa ma hazardez sa dau retete universale. Dar va pot spune ce sa nu faceti. Nu va judecati pentru ce decizii nu ati apucat sa luati pana in februarie, pentru ce ati tergiversat de ani de zile, pentru schimbarile la care acum visati sa le fi facut deja inainte de nebunia asta.

Toate se intampla cu un rost si cu siguranta, daca aveti suficient de multa rabdare cu voi insiva, o sa vedeti si calea si rezolvarile.

Cam asta e mesajul si pentru cei care din cauza contextului actual si-au pierdut jobul, fie ca erau angajati undeva, fie ca sunt liberi profesionisti si le-a disparut peste noapte activitatea si cadrul in care si-o desfasurau. Unii se reinventeaza, am vazut o multime de evenimente pe FB de pilates, yoga, meditatie, salsa etc etc…

  • Altii sunt in modul de “freeze”, nu misca nimic, dar ceasul bate si vine timpul cand se termina resursele. Nu doar de bani, ci si mentale si emotionale. Daca tot stati inchisi, dar nu lucrati de acasa, gasiti ceva de facut, fie ca e vorba de un curs online, sunt o multime gratis acum, sau orice altceva folositor voua sau celor din jur.

Iar daca nu puteti astepta pana la relaxarea masurilor ca sa va reluati activitatea pentru ca aveti nevoie urgenta de bani… lasati-va invatati de nevoie. Sunt o multime de oameni care isi schimba ocupatia acum, pentru ca asa cum unele domenii au scazut dramatic sau chiar au disparut momentan, sunt si altele care sunt pe val. Oricum ar fi, cuvantul de ordine este actiune. Altminteri, ajungeti ca cei din categoria care urmeaza, si nu e bine deloc. 

  • Aici vorbim despre cei care au intrat intr-o stare de letargie, lipsa de chef de viata sau chiar depresie. In general este vorba de cei care inainte de Corona nu erau, nu pareau sau nu constientizau ca sunt nemultumiti de propria viata, iar acum vad lucrurile in alte dimensiuni si au picat in butoiul cu melancolie.

Se pot manifesta prin fuga de realitate si de rutinele zilnice, in niciun caz nu sunt cei care vor coace paine cu maia pentru prima data in viata, nici cu curatenia nu vor exagera si cu mici exceptii, vor sta toata ziua in pijamale. Le-ar face bine sa faca sport, in casa sau in jurul locuintei, dupa cum le place mai mult. Miscarea fizica ne scoate din starea de letargie, corpul nu poate sta prea mult in repaos daca suntem sanatosi, odata cu atrofierea muschilor apar si alte probleme care nu fac decat sa adanceasca starile depresive.

Si pentru ei, ca si pentru altii, este foarte bine sa incerce sa isi faca un program zilnic foarte simplu, sa aiba o ora limita la care se activeaza – chiar daca lucram de acasa nu trebuie sa o facem din pat si, da, foarte important, sa isi faca patul zilnic, chiar daca nu primesc nicio vizita.

Ah, da, si mai iesiti fratilor cate un pic din casa, macar sa va vada soarele pana la cumparaturi si inapoi. Cu o masca si o pereche de manusi sunteti in siguranta in supermarketuri daca evitati orele de varf… Si Bringo trebuie sa traiasca, e clar, dar social si psihologic vorbind, avem nevoie sa vedem oameni si altfel decat 1 minut la usa sau pe ecranul laptopului sau TV-ului…

  • Sunt si oameni care sunt cat de cat pe linia de plutire, fac sport, lucreaza, isi mentin cat de cat o dieta sanatoasa, incearca sa isi disciplineze copiii, organizeaza activitati de familie cu cei cu care locuiesc, fac video call-uri cu prietenii sau membrii familiei cu care nu locuiesc.

In general aici e vorba despre cei care au ceva de facut tot timpul si care cand sunt intrebati, povestesc extenuati ca nu stiu cum se face, dar… sunt mult mai ocupati decat inainte. Ei fac in linii mari ce trebuie, poate din cand in cand nu le-ar strica sa se relaxeze si sa se odihneasca mai mult, pentru ca se pot suprasolicita. Mai ales cei cu copii mici sunt in pericol de burn out in perioada asta. 

  • Mai e si categoria celor care nu simt frustrari si s-au adaptat foarte usor, ba chiar au gasit avantaje in situatia actuala. Nu stiu cam ce procent suntem asa, eu mi-am dat seama ca ma incadrez aici dupa ce am fost intrebata de o colega cum fac fata la lockdown si am raspuns “foarte bine”.

Ei bine, ea mi-a povestit ca dintre toti cei cu care vorbise in ultimele saptamani, eram singura care raspunsese asa. Dar cum nu pot sa judec o categorie dupa mine, am si eu exemplul meu, o prietena care e la fel, realmente foarte bine. Am stat sa ma gandesc ce anume ne diferentiaza de restul, ca stea in frunte nu avem…

Si cred ca faptul ca am mai fost in situatii similare. Eu am avut piciorul rupt si am stat in orteza sase saptamani anul trecut… Imi era complicat si sa imi iau mancare din frigider, de fapt nu puteam, asa ca pe langa faptul ca nu puteam iesi nicaieri si face mai nimic, aveam si un disconfort fizic accentuat, cu dureri si limitarea la maxim a lucrurilor pe care le puteam face fara ajutor, inclusiv un banal dus.

Asa ca, prin comparatie, ce mi se intampla acum e nimica toata si in niciun caz ceva care sa imi strice zenul, avand in vedere ca am un job, iar copilul meu are 12 ani. Cat despre prietena mea, ea lucreaza de acasa de niste ani, asa ca in afara faptului ca nu mai iese la restaurant si la teatru, nu i s-a schimbat viata prea mult.

Iar faptul ca are aceasta experienta si ca si-a facut de mult un program zilnic pe care il respecta, inclusiv faptul ca nu sta in pijama toata ziua, nu mananca compulsiv si e obisnuita sa faca multe activitati online, o mentine intr-o zona mentala si emotionala optima. 

Asadar, obisnuinta e importanta si nu cred ca acest lockdown o sa fie o exceptie de la regula. Partea pozitiva, oameni buni, e ca suntem in casa de ceva timp, si ca devenim mai buni la asa ceva. Cum izolarea impusa de legi nu este ceva ce putem controla, ne-ar prinde bine sa nu ne mai enervam si lamentam, sa lasam tendintele de escapism si sa stam aici si acum cu tot ceea ce simtim, fie pozitiv, fie mai putin pozitiv.

Pana la urma exista un singur lucru pe care il putem intr-adevar schimba si influenta. Propria noastra stare mentala si emotionala. Iar daca avem nevoie de ajutor pentru asta… se gaseste solutia, pentru ca terapeutii lucreaza inca. Online.

***

Cristina Mihaila este facilitator de constelatii familiale. A inceput sa practice aceasta terapie in 2013, iar din 2017 a intrat in formare cu Jutta ten Herkel si Ion Bucur, doi dintre cei mai cunoscuti constelatori si formatori ai metodei la ora actuala. Din 2019 tine propriile workshopuri de constelatii familiale. Programul acestora si mai multe detalii despre aceasta terapie sunt disponibile pe pagina de Facebook Get your power back – Constelatii familiale cu Cristina Mihaila.

Sursa foto: pixabay.com

Postari similare

One Reply to “Lockdown. Intre ziua cartitei si dezvoltare personala”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *