Asa cum va ziceam recent intr-o postare pe Instagram, am profitat de o promotie foarte buna la Litera si mi-am adaugat trei titluri noi in biblioteca. Se pare ca sunt totusi putine, pentru ca am terminat deja de citit Numele meu este Lucy Barton de Elizabeth Strout si aproape am terminat romanul Lila de Marilynne Robinson (de aceeasi autoare am mai citit si Galaad). 🙂
Romanul Numele meu este Lucy Barton o are evident ca protagonista pe Lucy, o tanara care se recupereaza in spital dupa o operatie care ar fi trebuit sa fie simpla, dar care in mod inexplicabil are complicatii carora medicii nu par a le da de cap.
Astfel, este nevoita sa petreaca saptamani bune internata in spital, in timp ce sotul si cele doua fiice vin destul de rar sa o vada. Insa se va bucura de prezenta neasteptata a mamei ei, care va veni sa-i stea alaturi timp de cinci zile.
Vizita mamei este cu atat mai neasteptata cu cat nu s-au vazut de ani de zile si au vorbit la telefon doar ocazional. Prezenta celei care i-a dat viata o face sa-si reaminteasca multe lucruri din trecut, despre copilaria destul de trista si diferita fata de cea a altor copii.
Tatal este aproape absent din mentiunile mamei, care umple timpul cu mici barfe despre oamenii din copilaria pe care Lucy a dus-o in Amgash, Illinois.
Desi bucuroasa de vizita, Lucy isi rememoreaza trecutul si intamplarile care au dus-o in momentul de fata, iar resentimentele si reprosurile nespuse nu lasa ca legatura dintre mama si fiica sa se restabileasca cu adevarat.
Lucy a plecat de acasa sa studieze si nu a mai privit inapoi la ce a lasat in urma. Si nici nu a avut vreo clipa intentia de a se intoarce. De mica a constientizat ca familia ei are probleme, ca nu este ca celelalte familii, ca nu isi poate gasi implinirea in sanul acestei familii.
Protagonista romanului rememoreaza pe patul de spital nu doar copilaria, ci si aspiratia de a deveni scriitoare, povestea de dragoste pe care a avut-o cu sotul ei, aparitia celor doua fiice, tentatiile care au mai aparut pe parcurs si multe altele.
Lucy nu este numai personaj principal, ci si vocea narativa, iar emotiile strabat la tot pasul, prin portita pe care Lucy o lasa deschisa spre lumea ei. Cele cinci zile pe care mama ei le petrece la capataiul sau vor fi suficiente pentru a-si rememora succesele si esecurile si pentru a se gandi la lucruri pe care le credea uitate pentru totdeauna.
„Un scurt roman despre iubire, în special despre iubirea complicată dintre mame și fiice, dar și despre legături mai simple și mai neașteptate… [Strout] evocă aceste legături într-un stil atât de sobru, de pur și de profund, încât cartea are un aer de scriptură sau de sutra, doar că e foarte pământească și lipsită de pretenții.” – Newsday
„Un roman contemporan scris cu supremă compasiune despre dragoste, dorință și curaj.” – The Boston Globe
Elizabeth Strout este o romancieră și autoare american-americană. Este cunoscută pe larg pentru lucrările sale în ficțiunea literară și caracterizarea descriptivă.
Voi ati citit Numele meu este Lucy Barton? Cum vi s-a parut?
Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala
Lucy pare un personaj destul de complex 🙂