Stiu ca au trecut cateva saptamani bune de la Revelion, insa de-abia acum am reusit sa-mi gasesc timp sa va povestesc putin despre unde am ales sa ne petrecem cateva zile de concediu de final de 2019 si inceput de 2020. Impreuna cu sotul meu, sora mea si prietenul ei am petrecut cinci nopti in Bucovina, in satul Valeni Malini, la o frumoasa cabana – Cabana Vitoria Lipan.

Si da, daca sunteti curiosi in legatura cu numele, sa stiti ca are de-a face cu eroina din Baltagul – cabana este amplasata in locul numit “Poiana la Doi Meri” amintit de scriitorul Mihail Sadoveanu in romanul sau, ca fiind locul unde Vitoria Lipan a facut praznicul de 40 de zile pentru Nichifor Lipan si unde au fost descoperiti cei doi criminali ai sotului sau, Bogza si Cutui. 

Dar nu am petrecut toate zilele din Bucovina doar lenevind, ci am reusit sa ne mobilizam si sa vizitam si cate ceva din zona. V-am mai aratat ceva poze pe Facebook & Instagram la momentul respectiv, dar astazi revin cu ceva mai multe informatii despre obiectivele pe care le-am vizitat cat am fost aici.

Manastirea Voronet

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială.

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. Dintre picturi atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc – având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

Cred ca ati auzit cu totii de “albastru de Voronet” – se refera nu atat la unicitatea culorii, cat la rezistenta ei de-a lungul timpului, indiferent de vreme.

Manastirea Sucevita

Mănăstirea Sucevița este o mănăstire ortodoxă construită între anii 1583-1586 și situată în satul Sucevița, la o distanță de 18 km de municipiul Rădăuți.

Tradiția așază pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul.

Monumentul din Bucovina este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență “muntenești”, ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Incinta este un patrulater (100×104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.

Plimbare cu Mocanita Hutulca Moldovita

Am fost curiosi sa facem o plimbare cu mocanita in Bucovina, celebrul tren cu abur, incalzit la foc de lemne. O calatorie de circa 3 ore (dintre care ai aproximativ o ora pauza in care poti sa mananci ceva bunatati traditionale) costa 35 de lei de persoana. Sincer, ne asteptam la peisaje mai deosebite, credeam ca o sa urcam prin padure, dar mare parte din traseul mocanitei este paralel cu soseaua, deci nu pot sa spun ca aceasta experienta m-a dat pe spate.

Calea ferata cu ecartament ingust de la Moldovita a fost construita de un proprietar de gater din Munchen, Louis Ortieb, si data in folosinta in anul 1888 pentru transport de masa lemnoasa de la padure la gater. In anul 1909 linia a fost preluata de la fondul bisericesc care a schimbat ecartamentul liniei de la 800mm la ecartament standardizat 760mm. Initial, traseul mocanitei avea 23,9 kilometri, de la Moldovita la Rososa, insa in decursul anilor s-a mai construit o multime de variante si tot sistemul a ajuns in anul 1987 cu infiintarea portiunii Rascovei – Rasca dreapta + Arsuri la o lungime de 73km.

Linia de la Moldovita a fost folosita pana in anul 2001 pentru transport de masa lemnoasa. La ora actuala linia are 12km.

Casa Memoriala “Nicolae Labis” din Malini

Casa Memoriala este situată în centrul satului Mălini şi a fost inaugurată în anul 1975, în fosta locuinţă a familiei de învăţători Profira şi Eugen Labiş, părinţii poetului, locul unde a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă Nicolae Labiş. Expoziţia memorială, desfăşurată în patru încăperi, reconstituie tulburător, graţie obiectelor autentice (mobilier, cărţi şi caiete, piese vestimentare, un clopoţel cu „sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi de creaţie al genialului poet, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.

Nicolae Labiş s-a născut in Bucovina, la Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, jud. Baia, azi Suceava, la 2 decembrie 1935. În 1945 familia se stabileşte la Mălini (azi casa memorială).

În 1956 publică prima sa carte, Puiul de cerb, apoi volumul Primele iubiri; devine membru al Uniunii Scriitorilor; la 10 decembrie este grav accidentat de un tramvai, fiindu-i frântă coloana vertebrală; de pe patul de spital îi dictează prietenului Aurel Covaci poezia Pasărea cu clonţ de rubin; la 22 decembrie, după o cumplită suferinţă, se stinge din viaţă, la numai 21 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Intrarea costa 6 lei de persoana, dar sincer nu sunt atat de multe obiecte de vazut, este mai frumoasa la exterior. 🙂

Ar mai fi fost si alte obiective de bifat, inclusiv o multime de alte manastiri, insa scopul principal a fost sa ne odihnim, sa ne relaxam si sa petrecem Anul Nou in Bucovina, ceea ce am si facut. 🙂

Voi ati vizitat Bucovina pana acum? Cum vi s-a parut? Ce ne recomandati?

Pentru alte recomandari de calatorii puteti vizita sectiunea Cu Rucsacul in Spate CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala / sursa informatii: in principal Wikipedia