Anul de gratie de Kim Liggett este prima lectura de anul acesta de la Clubul de Carte organizat de editura Litera, care a implinit recent cinci ani, si a doua carte citita de mine in 2020. 🙂

Este un roman din colectia Blue Moon, ceea ce inseamna carti mai usurele, pentru doamne, perfecte pentru dupa-amiezile lenese, in care nu aveti chef de iesit din casa, dar parca nici la un film nu v-ati uita. Si este un roman foarte greu de lasat de mana, pentru ca lectura este captivanta.

Naratiunea este la persoana intai si prezinta o distopie, o realitate alternativa in care femeile din tinutul Garner nu se bucura de aceleasi drepturi precum barbatii. In plus, exista si o componenta magica – toate lumea crede ca femeile au o magie de care trebuie sa scape inainte de a-si ocupa locul in societate (acela de sotii sau muncitoare). Din acest punct de vedere, romanul imi aminteste de Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood (pe care nu am citit-o inca, dar am urmarit serialul de pe HBO).

În ținutul Garner, fetelor li se spune că au puterea să ademenească bărbați în toată firea din paturile lor și să facă femeile să înnebunească de gelozie. Cred că pielea lor emite un afrodiziac puternic, esența potentă a tinereții, a unei fete pe cale să devină femeie. De aceea sunt izgonite, în al șaisprezecelea an al vieții lor, ca să-și elibereze magia în sălbăticie și să se poată întoarce purificate, gata de măritiș. Dar nu toate se întorc în viață.

Dar fetele nu sunt pregatite in niciun fel pentru acest rit de trecere, pentru ca este strict interzis sa se vorbeasca despre anul de gratie si ce se intampla in afara portilor tinutului Garner.

Tanara Tierney James, baietoasa si cumva mai libertina decat fetele de varsta ei, este nevoita sa se supuna aceluiasi destin. Incearca sa-si faca aliate si sa se imprieteneasca cu fetele cu care urmeaza sa petreaca un an de zile, insa va observa ca lucrurile nu sunt atat de simple.

La șaisprezece ani, Tierney James visează la o viață mai bună, la o societate care să nu asmută prietenii asupra prietenilor, femeile asupra altor femei, dar anul de grație se apropie și ea realizează imediat că trebuie să se teamă de mai mult decât de stihiile dezlănțuite. Nici măcar de braconierii din pădure, care abia așteaptă ocazia să apuce o fată ca s-o vândă pe piața neagră. Cel mai tare s-ar putea teme chiar de ele însele.

Anul de gratie reprezinta o analiza a relatiilor bolnavicioase dintre fete, a felului in care se stabilesc ierarhiile si gastile, a motivelor pentru care unele sunt excluse. In acelasi timp, este o poveste a maturizarii, a constientizarii ca deciziile pe care le luam in adolescenta pot avea impact asupra restului vietii. Este si o poveste de dragoste, o poveste a sacrificiului si a luptei pentru supravietuire. Scriitura este alerta, ne tine in priza, ne dezvaluie din ce in ce mai multe cu fiecare pagina citita, ne prezinta acest univers alternativ in care exista totusi speranta, indiferenta de restrictii si aparente.

Finalul nu este poate cel asteptat, in care totul se termina cu bine, dar este unul mult mai realist, care lasa loc evolutiei si sperantei. 🙂

Kim Liggett este o autoare cu multiple talente – la 16 ani si-a parasit orasul natal, pentru a urma o cariera in domeniul muzicii si actoriei la New York. Si a reusit – a facut backing vocals pentru o mare trupa rock din anii ’80, in timp ce studia la Academia Americana de Arte Dramatice. Insa adevaratul ei talent a fost in literatura, unde a scris deja cateva romane bine primite de public – Blood and Salt, Heart of Ash, The Last Harvest (castigator al premiului Bram Stoker), The Unfortunates si The Grace Year / Anul de gratie.

Voi ati citit Anul de gratie sau altceva scris de aceeasi autoare? Cum vi s-a parut?

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme. 

Sursa foto: arhiva personala