Romanul “Calcanul” scris de Günter Grass este o carte cu care m-am luptat multa vreme. Roman voluminos, de 650 de pagini, m-a facut de multe ori sa abandonez infranta lectura, insa cumva am rezistat cu stoicism si am reusit sa o citesc pana la capat.
Povestita in cateva fraze, cartea pare foarte interesanta: un barbat, pe parcursul celor noua luni de sarcina ale sotiei sale, ii povesteste acesteia despre femeile din viata lui, pe parcursul reincarnarilor succesive. De-a lungul acestei calatorii care il va aduce la Ilsebil, actuala sotie, barbatul este calauzit de un calcan, care il trezeste din nestiinta sa si il face sa constientizeze ca ar trebui sa iasa de sub dominatia femeii, il face sa-si doreasca sa ocupe noi teritorii cu pretul suferintei si a varsarii de sange si sa dobandeasca necontenit glorie si avutii.
Mancarea are un rol foarte important in poveste – cred ca nu exagerez cand afirm ca descrierile felurilor de mancare se intind pe sute de pagini. Insa daca stai sa te gandesti ca exista o paradigma arhetipala conform careia principiul foamei si al satietatii este corelat cu cel al erosului atunci se explica.
Astfel istoria, femeile si mancarea se intrepatrund de-a lungul intregului roman, cu scurte pauze in care se revine la actualitatea in care calcanul este prins si judecat de un tribunal al femeilor. Dupa o judecata minutioasa, acestea il condamna doar la o pedeapsa usoara: este rearuncat in mare cu conditia ca de acum sa devina consilierul devotat al femeilor, nu al barbatilor.
Calcanul este o imagine mitica, existand si un basm popular despre el, prelucrat de fratii Grimm: Se pare ca un pescar sarman a prins un calcan, care era de fapt un print vrajit si care i-a oferit pescarului indeplinirea oricarei dorinte in schimbul libertatii sale. Pescarul nu ii cere insa nimic si il lasa inapoi in mare, dar atunci cand ii povesteste sotiei sale intamplarea, aceasta se revolta de lipsa lui de pragmatism si il obliga sa se intoarca si sa ii ceara calcanului un palat. Povestea se repeta de nenumarate ori, timp in care ambitiile femeii cresc din ce in ce mai mult – vrea sa fie regina, imparateasa si chiar “papa de la Roma”, culminand cu enervarea calcanului si readucerea lor la situatia initiala de saracie.
Cum v-am spus, romanul pare interesant. Insa este atat de stufos si pasajele sunt de multe ori atat de greoaie incat sincer nu as recomanda aceasta lectura. Romanul abunda in figuri care interfereaza teluricul cu acvaticul, femininul cu masculinul, frumosul cu grotescul, realul cu fantezia.
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1999, Günter Grass (1927 – 2015) a fost poet, nuvelist, dramaturg, sculptor, romancier, grafician german si este considerat unul dintre cei mai importanti autori de limba germana ai prezentului. Cartile sale au fost traduse in numeroase limbi.
Marin Preda isi exprima parerea despre Günter Grass in “Imposibila Intoarcere” – “Un cetatean care scrie”, atunci cand a avut ocazia sa-l cunoasca personal: “Iata, mi-am zis, un om natural, care intelege sa-si puna si in practica teoriile, nu numai sa propovaduiasca altora simplitatea, iar el sa se lafaie in toate bunurile.”
Pentru alte recomandari de lectura puteti citi mai multe in sectiunea Carti CityFemme.
Sursa foto: arhiva personala
