Cimitirul lui Telespan era pe lista mea de lecturi Goodreads de anul acesta si iata ca am trecut deja de jumatatea anului pana cand i-a venit randul. Noroc cu cei de la Libris care ma ajuta sa-mi bifez lecturile luna de luna si imi dau astfel ocazia sa citesc orice carte imi trece prin minte. 🙂

Auzisem de cartea Cimitirul scrisa de Telespan inca de prin 2013, atunci cand a aparut, insa nu stiu de ce nu am citit-o la momentul respectiv. Cert este ca am retinut ca a fost o intreaga controversa in jurul ei, ca a starnit multe discutii, multe nemultumiri, multe comentarii.

Si evident ca am ramas cu o curiozitate legata de aceasta carte, curiozitate pe care am reusit sa mi-o satisfac in mai putin de o saptamana, atat cat mi-a luat sa o citesc de la un cap la altul.

Este prima carte pe care o citesc care are drept personaj principal un tanar gay (ar fi trist sa zic ca la 33 de ani nu mai e tanar, mie mi se pare chiar tanar) – Adrian Green (ok, Green nu e numele lui real, clar), un roman care s-a mutat la Londra si care locuieste cu fostul sau iubit, Oli. As putea spune ca este si prima carte cu limbaj licentios pe care o citesc, dar mi-am amintit ca am citit si “Suge-o, Ramona!”, deci ar fi de fapt al doilea.

Astea sunt cele doua mari tabu-uri ale cartii: ca personajul central este gay si ca injura teribil de mult. Ah, si e foarte descriptiv si plastic in scenele de sex (intre barbati, evident). Scenele de sex sunt dese si pline de detalii si mi-au raspuns la curiozitati pe care nici macar nu le aveam.

Daca puteti trece peste asta – atunci cu siguranta o sa va placa romanul. Pentru ca Adrian e un tip chiar ok, haios, destul de inteligent, dar ca probabil multi altii de seama lui – nu prea stie ce sa faca cu viata lui. Ar dori sa aiba bani multi, ca sa scape de stresul asta existential, dar nu stie cum.

Pentru ca nu poate sta insa la nesfarsit pe banii fostului iubit – se va angaja la negru la cimitirul Wormholt, situat chiar langa apartamentul in care locuiesc cei doi si va fi pus fata in fata cu o multime de situatii ciudate, pentru care va gasi insa rezolvare de fiecare data.

Se imprieteneste cu seful lui, Leonard, un batran de vreo 70 de ani si cu Argyle, un alt angajat al cimitirului, doi barbati care nu vor rata ocazia de a pune tot felul de intrebari despre ce inseamna sa fii gay, de a face glume si de a-i cere tot felul de sfaturi lui Adrian. Insa va cunoaste si destul de multe persoane marcate de suferinta pierderii unei persoane dragi (printre care si Daniel, un tanar roman, dar adoptat in Anglia, de care Adrian se va indragosti).

Toate aceste situatii ne vor face sa aflam ce crede Adrian si ce cred si cei din jurul lui despre dragoste, fidelitate, religie, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu sinceritate, dar si umor si sarcasm. Si pe alocuri o sa-ti dai seama ca esti de acord cu el cu unele lucruri (cel putin acesta a fost cazul meu).

“Singurul sfat pe care eu pot sa il dau cu inima impacata este: Dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul n-a facut rau nimanui! Esti trist? Culca-te! Esti nervos? Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te, poate ai noroc si mori in somn!”  (Autorul)

Am citit un interviu cu autorul in care zicea ca romanul este in mare parte autobiografic – el este un tanar gay roman, care a plecat in Londra, iar cele mai multe dintre intamplari si le-a imaginat si le-a pus pe hartie in perioada in care a fost somer. Nu stiu ce a mai facut intre timp, nu reusesc sa gasesc nimic mai actual despre el.

Mie una mi-a placut Cimitirul, mi-a placut umorul lui vulgar, am ajuns sa-l simpatizez pe Adrian, personajul central plin de defecte, infidel si nehotarat si sa simpatizez cu el, chiar si atunci cand greseste. Nu m-au socat neaparat scenele de sex, dar am trecut destul de repede peste unele dintre ele, le-am citit mai pe diagonala, pentru ca sincer nu era o bucata de literatura de calitate pe care trebuia sa o citesc cu atentie. 🙂

Nu mi s-a parut nicio secunda o pierdere de timp, ma bucur ca autorul si personajul si-au asumat statutul de gay si au deschis o portita spre literatura care sa ii aiba drept personaje principale, iar finalul mi s-a parut genial, nu ma asteptam. 🙂

“Singurul mesaj pe care il am pentru tine e urmatorul: Nu imi doresc sa te invat nimic, dar imi doresc sa iti placa ce am scris. Ceea ce ai acum in mana e o carte pe care ai fi putut sa o scrii si tu. E o carte scrisa simplu, fara pretentii, pentru ca eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagina si vei vedea ca tot ce fac eu in primele randuri faci si tu in fiecare zi. Relaxeaza-te, finalul e mereu acelasi!” (Autorul)

Acestea fiind spuse – sper ca v-am facut curiosi si o sa-i acordati si voi o sansa romanului! M-as bucura sa-mi spuneti cum vi s-a parut Cimitirul! 🙂

https://www.instagram.com/p/BlVoyQDB0e1/?taken-by=city_femme

Pentru alte recomandari de lectura puteti citi mai multe in sectiunea Carti CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala