Mi-am dorit sa citesc volumul “Stalin. Curtea Tarului Rosu” de Simon Sebag Montefiore de cateva luni bune, iar cei de la Libris m-au ajutat sa-mi indeplinesc dorinta si mi-au trimis un exemplar din aceasta carte in urma cu ceva vreme.

Volumul de peste 500 de pagini reprezinta una dintre cele mai serioase carti pe care le-am citit in ultimul an – chiar si cei de la The Washington Times afirma ca este “O carte care trebuia scrisa. O extraordinara lucrare de cercetare, teribil de lucida“.

Aflata in colectia Historia a editurii Polirom si aparuta cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, cartea lui Simon Sebag Montefiore (profesor de istorie la Cambridge University si membru al Royal Society of Literature) prezinta viata si ascensiunea lui Stalin, cu accent pe perioada 1932 – 1953.

Astfel, avem ocazia sa-l cunoastem pe Stalin si sa intram in detaliile povestii de dragoste dintre el si sotia lui Nadia (care se va sinucide), il vedem in rolul de tata pentru fiica sa Svetlana si pentru fiul sau Sergo, il vedem in rolul de fiu devotat al batranei sale mame. Il vedem in timpul liber, in concedii, in intimitatea sa, cu pasiunea sa pentru gradinarit, pentru biliard, pentru scrisori.

Insa il vedem si ca lider neinduplecat, ca succesor al lui Lenin, ca cititor avid, alaturi de cei din subordinea sa: Kirov, Beria, Ejov, Molotov si altii, il vedem nepasator in fata chinurilor populatiei sarace si flamande, il vedem dornic sa pedepseasca tradatorii reali si inchipuiti. De aceea Ejov si altii vor deveni experti in arta torturii si a executiei, sute de mii de oameni fiind ucisi sistematic, cu sau fara vina, fara o judecata corespunzatoare.

Mai apoi il vedem si in relatia cu Hitler, aflam mai multe despre asediul Leningradului din 1941, despre vizita pe care Churchill i-o face lui Stalin, despre razboiul din Coreea si despre multe alte intamplari istorice despre care cel mai probabil nu stim foarte multe.

Nu e o lectura usoara si nici nu poate fi citita ca un roman. Este un documentar, pe alocuri infiorator, care ne prezinta o realitate a Rusiei de acum cateva zeci de ani, dintr-o perioada pe care daca nu parintii, atunci cu siguranta bunicii nostri au prins-o si au trait-o.

Se citeste pe indelete, capitol dupa capitol, cu pauze pentru a intelege faptele si modul in care au contribuit la realizarea realitatii de astazi. Mi se pare important sa existe documente ale unei astfel de etape a istoriei, care sa speram ca ne va impiedica sa mai traim astfel de orori in viitor.

Pentru alte recomandari de lectura puteti citi mai multe in sectiunea Carti CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala