Inca din adolescenta, Marin Preda a fost scriitorul meu preferat. Pe langa romanele obligatorii in bibliografia scolara, am citit cu pasiune tot ce a scris Marin Preda, de la “Delirul” , “Intrusul” si “Risipitorii” la “Viata ca o prada” sau volumul de nuvele “Intalnirea din pamanturi”.

“Imposibila intoarcere” nu este insa un roman, ci o colectie de eseuri si articole pe care acesta le publicase pana in anul 1971, cand au aparut in volum. Cumva aceasta colectie mi-l umanizeaza pe scriitor, ma face sa-l cunosc si ca om, nu doar prin intermediul personajelor sale.

De multe ori, abordeaza subiecte cotidiente in povestirile sale (“Ciudatele obiceiuri ale bucurestenilor”, “Agresivitatea la volan” ), amintiri din copilaria sa (“O ora de istorie”, “Marea calatorie”, “Falsul librar”), precum si o multime de reflectii (“Reflectii asupra prezentului”, “Reflectii asupra viitorului”, “Scriitorul si cuvantul”).

Aceasta carte nu se citeste dintr-un suflu, fara oprire, ci pe indelete, ca pe un vin bun – un pahar azi, altul maine. Dupa fiecare capitol am simtit nevoia de o mica pauza, am stat sa ma gandesc mai profund la spusele lui, sa vad daca-l inteleg complet, daca sunt de acord cu gandurile lui.

Marin Preda s-a nascut in comuna Silistea Gumesti (judetul Teleorman) in anul 1922. Primul sau roman, “Morometii”, apare in anul 1955 si va primi Premiul de Stat pentru Literatura doi ani mai tarziu. Autorul se va stinge din viata in 1980, intr-un mod care nu a fost elucidat complet nici pana in zilele noastre.