Ma bucur atat de mult ca a venit in sfarsit primavara, ca vedem soarele in fiecare zi, ca se intuneca mai tarziu si de cele mai multe ori atunci cand plec de la serviciu imi place ca o parte din drumul spre casa sa o merg pe jos, sa ma bucur de aer, de miscare si evident de soare.

Ii spuneam zilele trecute sotului meu, atunci cand ne-am plimbat prin parc, ca am avut parte de o baie de vitamina K cu ajutorul soarelui – pentru ca asa tineam eu minte, ca organismul primeste vitamina K atunci cand stam la soare – si cantitatea creste in functie de suprafata de corp expusa. Se pare ca m-am inselat, vitamina D este de fapt cea care ia nastere din reactia pielii expusa la lumina solara.

Asa ca m-am gandit sa caut exact ce face vitamina K in organism, de cata avem nevoie si cum se obtine.  🙂

Se pare ca vitamina K a fost descoperita accidental in anul 1929 de catre cercetatorul danez Henrik Dam, in timp ce incerca sa studieze rolul colesterolului in organism. De-abia in anul 1943 Dam, impreuna cu Edward Adelbert Doisy, identifica formula chimica si natura acestei vitamine, descoperire pentru care cei doi oameni de stiinta au primit Premiul Nobel.

Cunoscuta in principal datorita proprietatilor ei de coagulare a sangelui, fapt care i-a dat si numele de „vitamina antihemoragica”, aceasta are un rol distinct si in sanatatea sistemului osos sau cardiovascular.

Desi este denumita generic Vitamina K, exista trei forme ale acestei vitamine: K1 (filochinona), K2 (menachinona) si K3 (menadiona). Toate cele 3 forme ale sale contribuie la metabolismul calciului in organism, activand proteinele care au rolul de transporta acesti ioni in diverse zone ale corpului.

Spre deosebire de vitamina K1, cu rol in coagularea sanatoasa a sangelui, vitamina K2 asigura transportul si fixarea sanatoasa a calciului in oase, prevenind stationarea acestuia la nivelul vaselor de sange, unde ar putea favoriza instalarea diverselor afectiuni.

Vitamina K2 este deosebit de utila copiilor, ajutand la dezvoltarea armonioasa a sistemului osos si a dintilor. In cazul femeilor aflate la menopauza, suplimentarea cu vitamina K2 a evidentiat o pierdere mai redusa a masei osoase si un risc mai redus de fracturi.

Vitamina K3 este administrata nou-nascutilor in primele zile de viata, o categorie deosebit de expusa la deficitul de vitamina K. Laptele matern este sarac in aceasta vitamina, iar pentru a evita sangerarile intracraniene se recomanda administrarea unei doze imediat dupa nastere.

Carentele de vitamina K sunt rare, insa acestea pot sa apara la categoriile din grupa de risc: nou-nascutii, copiii in plina dezvoltare, femeile la menopauza sau persoanele care sufera de afectiuni ale sistemului osos.

Vitamina K1 se regaseste in alimente vegetale precum verdeturi, alge, fasole, broccoli sau varza. Vitamina K2 poate fi sintetizata de microflora digestiva sau poate fi extrasa din alimente de origine animala, precum carne, lactate fementate si oua.

Pentru alte articole din zona sanatate si ingrijire puteti accesa sectiunea CityFemme dedicata. 🙂

Sursa informatii articol: secom.ro / Sursa foto: pixabay.com