“Batranul si marea” de Ernest Hemingway este microromanul care ii va aduce culmea gloriei literare autorului in anul aparitiei, in 1952. In mai putin de 200 de pagini, autorul reuseste sa ne duca in lumea unui batran pescar, care de 84 de zile nu a mai prins niciun peste.

Batranul este descris sumar, insa reusim sa ne facem o parere despre el dintr-o singura propozitie: “Totul la el era batran, cu exceptia ochilor, iar ei aveau aceeasi culoare ca si marea si erau veseli si neinfranti.”

Este un batran sarac, fara familie, care locuieste intr-o cabana saracacioasa, insa care isi doreste o ultima sansa de a dovedi ce poate pe mare – isi doreste acea captura care sa-i redea gloria. Asa ca intr-o dimineata porneste pe mare si se avanta mult mai departe decat de obicei. Norocul ii surade si reuseste sa prinda un peste gigantic, care il va purta si mai departe pe mare.

Asa ca batranul rataceste doua zile pe mare, purtat de peste, timp in care pescarul da dovada de resurse nebanuite si leaga o relatie cu pestele, cu care vorbeste adesea.

“– Sa stii tu, mai peste, ca eu te iubesc si te respect mult de tot, spuse cu glas tare, dar pana la sfarsitul zilei o sa te omor negresit.”

Si reuseste acest lucru:

“Isi stranse laolalta toata durerea, toata mandria lui de mult pierduta si toata vlaga ramasa, pornindu-se sa infrunte cu ele agonia pestelui, iar pestele se apropie, veni alaturi de el, inota bland alaturi de el, aproape atingand cu botul lui in forma de lance scandurile barcii (…)”

Dar nu se bucura prea mult de victorie – dupa toata aceasta lupta batranul stie ca il asteapta vremuri grele pana la a ajunge pe mal. Stie ca moartea pestelui, cel mai mare pe care l-a prins vreodata, n-o sa ramana fara consecinte. Stie ca si altii vor fi interesati de prada lui.

“Rechinul n-a fost o intamplare. Iesise din adancurile profunde ale apei in momentul in care norul intunecat de sange se linistise si se imprastiase in apa adanca de la un kilometru si jumatate.”

Si astfel incepe o lupta pe viata si pe moarte cu pericolul din adancuri – rand pe rand, rechin dupa rechin il ataca pe batran si pe mica lui barca, infometati si starniti de mirosul sangelui. Batranul va lupta cu toate armele pe care le are, infrangandu-si teama, oboseala, neputinta.

“Nu voia sa se gandeasca la dedesubtul mutilat al pestelui. Stia ca fiecare dintre loviturile si smuciturile rechinului insemnase o bucata de carne sfasiata si ca acum pestele lasa in apa marii o urma lata cat o autostrada, cat s-o simta toti rechinii.”

Dar desi pestele a avut dimensiuni impresionante, drumul spre casa a fost unul mult prea lung. “In cele din urma unul din ei ajunse la capul pestelui si atunci batranul intelese ca se terminase.”

Nu va dezvalui si finalul microromanului “Batranul si marea“, va las sa-l descoperiti singuri, insa Ernest Hemingway si-a aratat maiestria in constructia acestei povesti, care pe mine personal m-a impresionat.

Daca nu ati citit-o inca, puteti gasi cartea “Batranul si marea” pe site-ul www.libris.ro, in sectiunea Beletristica – Literatura clasica. Este unul din romanele clasice care reprezinta temelia culturii noastre generale si care merita citite si recitite.

Ernest Miller Hemingway (1899 – 1961), un clasic al literaturii universale a primit Premiul Pulitzer in 1953 si Premiul Nobel in 1954, iar numeroase din cartile sale au fost ecranizate la scurt timp dupa aparitie. Pe plan personal, a fost casatorit de patru ori si a participat la ambele Razboaie Mondiale, plus Razboiul Civil din Spania; a lucrat ca jurnalist pentru ziarul Toronto Star si a fost prieten cu scriitorul Francis Scott Fitzgerald. Printre romanele sale cunoscute putem numara “Adio, arme“, “Pentru cine bat clopotele” sau “Gradina Raiului“.

Pentru alte recomandari de lectura puteti intra pe sectiunea Carti CityFemme.

Sursa foto principala: pixabay