Sub privirea unui copil de patru ani – Shahab, autoarea ne prezinta viata tipica a unei familii iraniene din clasa de mijloc. Pe de-o parte, tatal Naser este convins ca datoria lui fata de familie este de a-i asigura confortul material, fara sa se gandeasca la nevoia de afectiune a sotiei sau a copiilor sai.
Pe de alta parte, mama lui Shahab, Maryam, se simte frustrata pentru ca si-a sacrificat perspectiva unei vieti profesionale implinite pentru a fi sotie si mama. Treburile casnice, curatenia si gatitul – toate acestea ii produc nefericire, iar asta se transpune in relatia de familie, deoarece este mereu obosita, suparata, nemultumita.
Iar faptul ca Shabab, baietelul de patru ani si cel mijlociu ca varsta inca nu vorbeste nu ajuta deloc in atmosfera generala a familiei. Adultii din jurul lui interpreteaza mutenia copilului drept un simptom al deficientelor mintale, rudele lui Naser o considera mai mult sau mai putin voalat vinovata pe Maryam, iar copilul nu face nimic ca sa le schimbe parerea proasta pe care o au despre el.
Desi capabil sa vorbeasca, baietelul se va refugia intr-o lume imaginara, unde cei doi prieteni inventati sunt cei care il ajuta sa treaca peste toate dificultatile cauzate de lipsa de atentie si de iubire din familie. Va reactiona cu furie la remarcile adultilor, va strica sau va distruge lucruri – iar toate acestea nu fac altceva decat sa intareasca parerea proasta pe care o au despre el.
Shabab isi pierde increderea in sine si ajunge la concluzia ca nu este suficient de bun sa fie considerat fiul tatalui sau, pe care de fapt nici nu-l considera tatal sau, ci al fratelui sau mai mare, Arash.
Spre sfarsitul romanului vom afla ca atentia si afectiunea din partea unei persoane dragi poate face minuni – atunci cand bunica din partea mamei va petrece o perioada mai mare de timp in casa fiicei, Shabab isi va gasi aliatul care i-a lipsit, o persoana iubitoare si rabdatoare, care nu vrea sa-l schimbe, sa-l bruscheze in vreun fel, ci-l lasa sa se dezvolte in ritmul sau, pentru ca este iubit si apreciat fix asa cum este.
Romanciera Parinoush Saniee s-a nascut in Teheran in 1949, intr-o familie de intelectuali instariti si a studiat psihologia si sociologia. A scris mai multe romane pana in prezent, insa “Cel care ma asteapta” i-a adus notorietate internationala.
Romanul “Tatal celuilalt copil” s-a bucurat de succes in Iran, iar multe alte romane isi asteapta publicarea in prezent. Mama a doi copii, amandoi traind in strainatate, autoarea a devenit una dintre figurile cele mai cunoscute ale intelectualitatii iraniene.
Sursa foto: pixabay
