Vine un moment in viata in care incepi sa apreciezi calitatea, nu cantitatea. Cred ca este o parte din procesul de maturizare, sau cel putin acesta e cazul meu. Sigur, ma incanta ofertele si acum, ca pe orice persoana, insa s-au dus vremurile in care cumparam cantitati mari dintr-un produs care nu imi placea in mod deosebit, doar pentru ca era mai ieftin sau la oferta.

In plus, imi place sa cred ca de-a lungul vietii gusturile se rafineaza. Ca mai bine iti iei o sticla de vin de 0,7 litri in loc de 2-3 peturi de 2 litri de bere, ca mai bine savurezi un cocktail in oras decat trei sucuri si lista poate continua.

Ceea ce ma aduce la tema articolului de astazi – vinul. Nu mai tin minte exact momentul in care l-am descoperit, insa imi amintesc ca in copilarie primeam mereu sticle cu must de la bunica mea, care avea o vie mare si frumoasa si pregatea mereu vin la finalul toamnei. Mie si surorii mele ne placea mustul, evident, insa parintii nostri ne dadeau doar o mica parte, iar pe restul il lasau sa se transforme in vin. Iar eu nu intelegeam cum le place gustul acela acrisor, in loc sa-l bea atunci dulce, ca pe suc. De unde era sa inteleg eu procesul fermentatiei, de conditiile de pastrare, de soiuri de vin si asa mai departe la doar cativa anisori?

Imi amintesc mai apoi perioada liceului, cand ieseam la gratare, la petreceri, la aniversari, iar cei mai multi dintre noi aduceam bautura de casa, din ce ne dadeau parintii. De cele mai multe ori aveam vin, uneori si visinata. Insa cate persoane – atatea soiuri de vin. Si trebuia sa ne incredem intr-una – doua persoane sa le deguste si sa le prioritizam – sa pornim de la vinul cel mai prost / mai acru / mai aspru si sa terminam cu cel mai dulce / mai aromat. Uneori ne iesea, alteori ni se parea ca soiul de dinainte era mai bun decat cel din care beam in momentul respectiv, dar de fapt conta atmosfera, veselia, tineretea nostra.

Cred ca am ajuns sa indragesc vinul si sa descopar variantele imbuteliate si sortimentul rose, care este unul din favoritele mele, de-abia in facultate. Imi place sa povestesc si acum, desi am zis-o poate de zeci de ori – cand eu stateam la camin, iar sora mea in chirie, avem o traditie saptamanala – masa in familie. Ea, pasionata de bucatarie (si mai apoi experta) punea la cale in fiecare sfarsit de saptamana un adevarat festin, cu tot felul de bunatati. De la melci la lasagna, de la vinete cu ricotta la cuptor la fripturi cu sosuri, de la deserturi traditionale romanesti la tot felul de produse din bucatariile internationale – le-am incercat pe toate.

Tristetea cea mare e ca le-am incercat de cele mai multe ori o singura data, pentru ca era atat de doritoare sa incerce cat mai multe retete, incat de multe ori nu mai apucam sa mananc a doua oara din ceva ce imi placuse foarte mult. Dar divaghez. 🙂 Voiam doar sa spun ca de cele mai multe ori alaturi de felurile respective ne rasfatam si cu un pahar de vin. Asa ca usor – usor am gustat si vin rosu (de la sec la demidulce), si rose, precum si alb.

Nu sunt eu convinsa ca le asortam neaparat cum trebuia, desi cred ca nu erau intamplatoare alegerile ei, insa tin minte si acum paharele acelea cu picior, sticla brumata tocmai scoasa din frigider, cum ne chinuiam noi un pic sa scoatem dopul din pluta, sunetul vinului curgand in pahar, ciocnitul si apoi degustarea.

De atunci mi-am stabilit ca feluri preferate vinul alb demisec si cel rose, nu prea ma impac cu vinul rosu decat iarna, fiert si cu scortisoara. 🙂 Mi se pare bautura perfecta in jurul careia se leaga conversatiile, de baut la aniversari, la iesiri cu prietenii sau la o iesire romantica cu partenerul de viata. Poti sa bei un pahar cu vin si cand esti vesel si sarbatoresti, si cand esti trist.

Pentru ca asa cum spune si proverbul „In vino veritas” – in vin este adevarul. Devii mai relaxat dupa un pahar de vin, poti povesti fara inhibitii ceea ce ai pe suflet, se leaga prietenii (se pot si destrama, insa atunci cred ca nu erau prietenii adevarate). Nu degeaba exista o multime de proverbe sau de citate celebre legate de vin. Imi place mult un citat al lui Martin Luther pe aceasta tema: „Cine nu iubeste deloc vinul, femeile, cantecul, va ramane prost toata viata”.

Sursa foto: pixabay & pagina de facebook Beciul Domnesc