Traditia Santonilor din Provence si farmecul din preajma sarbatorilor

Asa cum am mai amintit si in alte articole de-a lungul vremii, de mai bine de 5 ani sudul Frantei mi-a devenit casa, iar inima mi-a fost cucerita de sarmantul orasel Aix-en-Provence, in care locuiesc chiar de cand am ajuns pe aceste taramuri. 

Si chiar daca nu am reusit ca pana acum sa va povestesc prea multe despre acest loc atat de special, traditia din preajma sarbatorilor de iarna este atat de frumos marcata in sufletul provansalilor, incat de aceasta data nu am cum sa ratez momentul. ::)

S-ar crede ca dupa atatea ierni petrecute aici nu am cum sa mai fiu fascinata de targul de iarna, dar adevarul este ca nu ma satur de casutele cu vin fiert, gogosi, charcuterie (n.r – mezeluri) din Corsica, cele cu decoratiuni din lemn de maslin sau aleea plina de tarabele cu santonii (figurine decorative pentru cresa de Craciun) din Provence.

In mod traditional, in Aix-en-Provence casutele pentru targul de Craciun se instaleaza pe celebrul Cours Mirabeau de la data de 1 decembrie, insa anul acesta situatia a stat un pic diferit, din cauza restrictiilor impuse de Covid, iar bucuria locuitorilor si a turistilor a fost amanata pana pe 10 decembrie, cand primaria a decis sa lase comerciantii sa revina aici; evident, pentru standurile cu mancare se impune vanzarea la pachet, distanta sociala trebuie respectata, nu lipsesc mastile, insa nerabdarea de a cumpara diverse nimicuri sau a admira decorurile de sarbatoare pare sa fie aceeasi pentru toata lumea.

Pentru cei ce ajung pentru prima data in Provence in preajma Craciunului este de neimaginat sa plece de aici fara sa vada nenumaratele tarabe cu santoni si chiar sa cunoasca cate ceva din istoria acestor obiecte decorative.

Ce sunt Santonii (Les Santons)?

Santonii sunt mici figurine din argila, pe care francezii (in special cei din sud) le folosesc sa construiasca cresele pentru sarbatoarea de Craciun ; aceste personaje perpetueaza traditiile din Provence si viata de familie.

In plus, acesti santoni se transmit din generatie in generatie si fiecare dintre acestea adauga personaje noi, specifice epocii si mestesugarilor ce le creaza.

Pe la jumatatea lunii decembrie, francezii din Provence scot cutiile cu santoni, in care micile obiecte s-au odihnit un an intreg, protejate delicat de foi de hartie si incep sa isi amenajeze cresa de Craciun (care infatiseaza un sat arhaic in preajma nasterii Mantuitorului). Astfel, regasim farmecul de odinioara, dar si traditiile si istoria populara a Provence-ului. Santonii devin practic niste martori atemporali ai crestinitatii si a rezistentei populatiei din Marsilia in fata interdictiilor impuse in timpul Revolutiei Franceze.

Istoria Santonilor din Provence

Incepand cu secolul IV, reprezentarea nasterii lui Isus Hristos incepe sa capete amploare, iar acest lucru se vede indeosebi in cartile religioase; apoi, o descriere a unei crese de Craciun a fost descoperita si pe un basorelieful unui sarcofag din secolul al IV-lea, conservata intr-un muzeu din Roma.

Sarbatorirea Craciunului a luat nastere in anul 354, in urma unui act al papei Liberius, care a dorit inlocuirea sarbatorilor pagane din preajma solistitiului de iarna.

Incepand cu secolul al XII-lea, apar numeroase reprezentarii sculptate ale nasterii, dar si figurine animale, precum oi, magari, vite si magii. In acest moment, un calugar capuncin originar din Marsilia are inspiratia sa copieze aceste sculpturi la dimensiuni micro, ca sa le faca accesibile pentru majoritatea populara.

In 1223, sfantul Francois d’Assise (a carui mama era originara din Tarascon) a pus pentru prima data in scena o cresa cu personaje vii – oameni si animale, in timpul unei sluje de liturghie, in padurile din Abrusses din Italia. Evident, practica nu a fost pe placul Suveranului Pontif al momentului, Honorius III, dar acest lucru nu a reusit sa impiedice raspandirea practicii respective in intreaga Italie, cu precadere in regiunea napolitana.

Concluzia istoricilor este deci ca aparitia santonilor este cel mai probabil de origine napolitana, mai ales ca in aceasta regiune putem admira cele mai frumoase crese.

Incepand cu secolul al XIII-lea, calugarii franciscani introduc practica realizarii creselor si in Provence.

Un moment de cotitura in viata religioasa si traditionala a locuitorilor din Provence apare in secolul al XVIII-lea, cand revolutia aduce cu sine interdictia de a se mai realiza slujba de mesa de la miezul noptii si realizarea creselor din Biserica. Locuitorii din Marsilia raman insa fideli traditiilor si nu pot renunta la bucuria de a amenaja cresele, astfel incat incep sa creeze « cresele publice », care se pot vizita la particulari. Obiceiul creste intr-o asemenea masura, incat in numai cativa ani fiecare casa are propria cresa. Este practic momentul de dezvoltare a unei noi industrii – cea a fabricarii de personaje pentru cresa.

In anul 1798, Luis Lagnel (Marsilia, 1764-1822) a conceput primele mulaje pentru crearea santonilor, astfel incat sa se ajunga la productia in masa a personajelor miniaturale.

In secolul al XIX-lea apar si primii mestesugari de santoni (asa-numitii santonniers) in Provence; personajele din argila create de catre acesti mestesugari imprumuta multe dintre trasaturile vietii cotidiene si a meseriilor din aceasta perioada. Asa se face ca Marsilia devine capitala santoniera si organizatoare a targuri de Craciun anuale. Practica, asa cum am amintit la inceputul articolului, este insa in ultimele decenii una comuna in mai toate orasele importante din Provence si are loc pe parcursul intregii luni decembrie.

Care sunt personajele unei crese de Craciun

La origine, cresa de Craciun se limita la cateva personaje ale Nasterii sfinte : Fecioara Maria, Iosif, Pruncul Isus si Regii magi.

Insa, mestesugarii din Provence s-au inspirat din viata cotidiana si meseriile traditionale, din farmecul orasului-port Marsilia sau din obiceiurile pastorale si au creat o noua generatie de personaje, faimosii santoni ; apoi, de remarcat este si ca fiecare santonier a creat propriile sale personaje, cu detalii si trasaturi unice, ceea ce a condus la aparitia « marcilor de fabrica ».

Iata cateva dintre cele mai cunoscute personaje santoni ale unei crese traditionale din Provence:

  • Ingerul – este mesagerul nasterii si de cele mai multe ori apare reprentat sufland intr-o trompeta
  • Fecioara Maria – este asezata in genunchi, admirand Pruncul Sfant
  • Iosif – acoperit cu un vesmant lung de lana, asezat un genunchi si el
  • Pruncul Isus – culcat in paie, acoperit doar cu un scutec
  • Pastorul
  • Regii magi
  • Animalele (magarul, vitele si oile din scena pastorala a nasterii)
  • Diversi barbati (ex : tiganul cu chitara, vanzatorul de castane, pescarul, vanatorul, pelerinul etc)
  • Diverse femei (ex : culegatoarele de lavanda, vanzatoarea de paine, vanzatoarea de legume etc)

Ce este de remarcat, e faptul ca atunci cand avem de-a face cu reprezentarea unei crese provansale, toti locuitorii satului vin sa aduca daruri Pruncului sfant (si pare-se ca traditia inca se respecta in satucele vechi din Provence, cand la venirea pe lume a unui nou-nascut este prezenta toata lumea); cresa traditionala este doar o scena religioasa, cea a Nasterii, insa pentru locuitorii din sud-estul Frantei lucrurile sunt mult mai mult de atat, este marturia unei traditii din generatie in generatie, iar ca dovada sta si faptul ca si cei care nu sunt neaparat credinciosi nu renunta la realizarea cresei de Craciun.

Intr-o cresa provansala accentul este pus pe sateni si meseriile de alta-data, pe farmecul vietii cotidiene si deci nu putem vorbi despre un simbol pur religios.

Cresa din casele locuitorilor din Provence este alaturi de bradul de Craciun (sa luam aminte ca bradul este simbol pagan) si are parte de un ritual special in timpul pregatirilor de iarna.

Si in loc de incheiere, pentru cei ce iubesc limba franceza las un poem popular ce face referire la santonii provansali:

Les petits santons

Dans une boîte en carton,
Sommeillent les petits santons.
Le berger, le rémouleur
Et l’enfant Jésus Rédempteur.
Le Ravi qui le vit est toujours ravi.
Les moutons, en coton
Sont serrés au fond
Un soir, alors,
Paraît l’étoile d’or
Et tous les petits santons
Quittent la boîte de carton.
Naïvement, dévotement,
Ils vont à Dieu porter leurs vœux
Et leur chant, est touchant
Noël, joyeux Noël,
Noël joyeux de la Provence.
Le berger comme autrefois
Montre le chemin aux trois rois.
Et ces rois ont pour suivants,
Des chameaux chargés de présents.
Leurs manteaux sont très beaux
Dorés au pinceau.
Et ils ont le menton
Noirci au charbon.De bon matin,
J’ai vu passer leur train
Ils traînaient leurs pauvres pieds
Sur les gros rochers de papier.

Naïvement, dévotement,
Ils vont à Dieu porter leurs vœux
Et leur chant, est touchant
Noël, joyeux Noël, 
Noël joyeux de la Provence.
Dans l’étable de bois blanc,
Il est là le divin enfant.
Et leur chant, est touchant
Entre le bœuf au poil roux
Et le petit âne à l’œil doux.
Et l’enfant vagissant
Murmure en dormant.
“Les jaloux, sont des fous,
Humains aimez-vous.”
Mais au matin,
Joyeux Noël prend fin
Et tous les petits santons
Regagnent la boîte en carton.
Naïvement, dévotement,
Ils dormiront dans du coton,
En rêvant, de doux chants.
Noël, joyeux Noël
Noël joyeux de la Provence.

Autor articol: Alina / sursa foto: arhiva personala

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


12 + 15 =