Dama de Inima Verde si-ale sale porunci pentru un viitor nelimitat de verde

“A fost odata ca niciodata…” – cam asa incepe orice basm si, probabil, asa ar trebui sa inceapa si basmul nostru, al Damei de Inima Verde, o dreapta domnita ce si-a propus ca prin ale sale fapte si obiceiuri zilnice sa schimbe viitorul frumoasei planete pe care o locuieste.

Cine este Dama de Inima Verde? Pot fi chiar eu, o vecina, o prietena, mama sau sora ta… prea putin important este asta, ci mult mai important este ca brava Domnita a constientizat ca gesturile marunte, responsabile, ecologice si de ce nu, economice stau la temelia unei schimbari sustenabile a societatii noastre.

Si cand cei de la E.ON Romania au lansat campania WE has no limits, Dama de Inima Verde si-a inmuiat condeiul in calimara si a dat curs amintirilor si a impartasit cu generozitate ale sale sfaturi sau “porunci” pentru un viitor nelimitat de verde.

A fost oare nevoie de o Greta Thunberg care sa ne aminteasca ca inundatiile, secetele sau incendiile se vor inrautati la nivel global, ca in urmatoarele decenii rata incalzirii planetare va ajunge la cote alarmante daca nu ne dorim o extinctie in masa?

Eu cred ca nu, fiindca era o vreme cand lumea in simplitatea ei isi cunostea ritmul, cand bunicile si bunicii nostri stiau ca plantand un pom, facand o casa sau ducand viata mai departe printr-un urmas, erai cu adevarat OM.

Cand cuvantul dat era respectat, cand sezonalitatea si grija fata de natura erau sfinte si, cand animalele erau iubite si ingrijite ca proprii copii sau zilele de sarbatoare erau cinstite asa cum se cuvine.

Si cate si mai cate se intamplau prin acea vreme…

Mi-aduc aminte cu drag de tanti Florica, vecina de peste drum, care era cunoscuta in intreg cartierul ca face cel mai cremos si parfumat sapun de casa, din grasime de porc, apa de ploaie, pelin pentru culoare si alte plante parfumate pe care numai dumneaei le cunostea; se pregatea inca de dimineata, aprindea vreascurile pentru ceaunul in care urma sa fiarba amestecul magic, apoi timp de ore bune statea sa amestece fara odihna in preparatul cremos, pe care eu ochii de copil asteptam sa il vad cum se transforma in bucatile de sapun parfumat.

Procedeul era insa mult mai complex si pare-mi-se ca dura cateva zile bune pana cand sapunul se solidifica. Si cand ma uit acum, ca noi, adultii lui 2020 incercam sa revenim la niste obiceiuri ce acum 25-30 de ani erau normalitate si le numim eco-friendly, stau sa ma intreb ce ar mai zice astazi tanti Florica, daca ar mai fi printre noi? 🙂 Poate ar zambi sagalnic, asa cum o facea dansa, si mi-ar da sa beau cea mai dulce cafea de cicoare pe care am baut-o vreodata.

Imi mai aduc aminte si cum toamna mergeam alaturi de unchii si matusile mele la cules de bureti prin padurile din zona; in vreme ce adultii umpleau plasele cu “galbiori”, “rosiori”, “vineciori”, “bureti laptosi” sau “ghebe”, noi, copiii, topaiam de bucurie cand gustam pe loc o “painea pamantului”. Toate astea ar imbraca termenul pompos de “sezonalitate” si tare ma mira ca in urma cu vreo 2-3 decenii toate aceste lucururi veneau cu naturalete, cu un firesc ce izvorau parca din vremuri ancenstrale.

Si stiti ce imi mai aduc eu aminte?

  • Ca ma trezeam cu noaptea-n cap sa plec spre liceu, sa merg pe jos 5-6 km… iar astazi efortul unora de a se deplasa 300 de metri fara masina personala pare de neconceput!
  • Ca o pereche sanatoasa de ghete putea sa tina chiar si 3 ani.
  • Ca hainele bune le pastram cu sfintenie in dulap si nu ne permiteam “fita” de a schimba colectia in fiecare sezon.
  • Ca dusurile ad-hoc cu apa de la streasina casei, cu apa de ploaie incalzita pe tabla fierbinte a acoperisului, erau cele mai revigorante?

Trairile si amintirile mele de adult de peste 35 de ani s-ar traduce ca fiind doar niste bucurii simple, gesturi de bun-simt si firesti. Doar ca initiativa “WE has no limits” a celor de la E.ON m-a facut cumva sa constientizez ca actiunile de zi cu zi, tabieturile si felul in care consumam resursele contribuie la modul in care poate arata viitorul nostru si al copiilor nostri – UN VIITOR NELIMITAT DE VERDE.

Cum am actionat sau actionez pentru un viitor nelimitat de verde

A. Acasa:

  • Fac dus, nu baie in cada
  • Am grija sa opresc apa la robinet in timpului periajului pe dinti
  • Folosesc masina de spalat la temperatura mica
  • Incerc sa dezghet periodic congelatorul
  • Programez televizorul si P.C-ul sa intre in stare de veghe daca nu sunt folosite timp indelungat
  • Evit sa las incarcatoare in prize
  • Cand fac menajul incerc sa merg foarte mult pe sfaturile bunicii (folosesc otet menajer, bicarbonat, sterg geamurile cu ziare vechi), in detrimentul produselor chimice
  • Hainele pe care nu le mai port le donez destul de des (sunt usor addicted de moda si chiar daca stiu ca ar trebui sa fiu ceva mai rationala cand vine vorba de aceste achizitii, dar macar incerc sa le transform sau sa le donez)
  • Nu am in garderoba haine de blana sau din piele (nici macar ecologica), mai ales ca nu imi plac estetic, gasesc ca sunt fel de simbol al snobismului
  • Uleiul menajer am invatat sa il pastrez si urmaresc diverse campanii prin care se recicleaza acest produs (adesea in schimb exista si mici recompense materiale, cum ar fi detergent de vase, ulei nou etc)
  • Gatesc des acasa, in majoritatea timpului urmand sezonalitatea
  • Cultiv plante aromatice pe balcon (imi place sa am mereu ierburi proaspete pentru retetele mele, dar ideea are la baza si considerente economice si ecologice)
  • La tara colectam apa de ploaie (o refoloseam pentru a uda gradina sau pentru a spala diverse obiecte de exterior)
  • Nu aerisesc camera inainte de a opri caldura
  • Mi-a intrat in reflex sa sting lumina de indata ce parasesc incaperea

B. La job:

  • Am spus NU automobilului personal – sincera sa fiu, asta se datoreaza si unei anumite comoditati, asociate cu teama de condus; practic destul de des mersul pe jos sau nu ma dau in laturi din a circula cu mijloacele de transport in comun
  • Nu folosesc imprimanta mai mult decat este nevoie si am obiceiul de a imprima fata/verso
  • Folosesc des scarile in locul ascensorului (e si o modalitate usoara de a face un pic de miscare)
  • Nu tin in priza inutil aparate sau incarcatoare pe care nu le folosesc
  • Cand ma indepartez de birou sting ecranul calculatorului
  • Cand plec de la birou las calculatorul in mod de veghe pe timpul noptii sau in weekend
  • Folosesc cana proprie de cafea (nu imi plac paharele de plastic si incerc sa nu le folosesc nici la job, nici in oras sau picnic; exista totusi variante de pahare de carton, eco-friendly)

C. In oras:

  • Refuz paiele pentru bautura in restaurant
  • Spun NU pentru doggy-bag (mancare la pachet), comand portii normale
  • Am spus NU fumatului (de 5 ani mi-am convins si logodnicul sa renunte la fumat)
  • La piata merg cu plasele proprii (am destul de multe si din material textil, deh, spiritul de fashionista)
  • In market deja sunt pungi biodegradabile, dar sa vedeti fata casierelor cand lipesc eticheta direct pe cate-o banana sau un gogosar 🙂

Cum ar trebui sa actionez pentru un viitor nelimitat de verde

Intre noi fie vorba, nu pot sa ma dau mai catolica decat Papa si recunosc ca sunt multe gesturi cotidiene pe care inca le fac gresit si pe care as putea sa le rectific cu un plus de determinare si responsabilitate; iata doar cateva dintre acestea:

  • Sa verific mai des prezenta ingredientelor din produsele cosmetice pe care le folosesc (de vreun an am inceput sa ma informez mai temeinic cu privire la prezenta produsilor chimici din cosmetice, cat si ce risc prezinta pentru sanatate si mediul inconjurator, dar recunosc ca acest lucru nu a fost o constanta in momentul achizitiilor de acest tip)
  • Sa renunt la cartile tiparite in favoarea e-book-urilor (Dezbaterile sunt mai aprige ca oricand cand vine vorba despre o astfel de alegere; paduri taiate sau un suport informatic? Foi imprimate de istoria mainilor care le-au frunzarit sau un gadget impersonal? Pentru mine, una, momentan este greu sa renunt la formatul clasic, dar asta nu ma impiedica sa fac alte gesturi marunte, care ar putea ajuta planeta, cum ar fi sa imprumut carti din biblioteca personala, sa fac donatii periodic catre diverse asociatii implicate sau sa recurg la diverse platforme de imprumutat carti, cum ar fi Bookster)
  • Sa refuz pliantele din cutia de scrisori (este o risipa incredibila in acest sector, nu de putine ori scara blocului este efectiv sufocata de tot felul de cataloage publicitare; la ce bun toate astea, cand avem variantele online si diverse aplicatii ale fiecarui magazin in parte, unde ni se prezinta ofertele de moment?)
  • Sa renunt la apa imbuteliata in plastic (usor, usor fac pasi in acest sens si caut doar apa in sticla de sticla, iar in viitor probabil voi cumpara un filtru pentru robinet)
  • Sa renunt la folia alimentara (este un must-have in bucataria unui pasionat de gastronomie, asa cum sunt eu, dar sunt sigura ca exista si alte solutii mai putin nocive pentru mediul inconjurator)
  • Sa acord mai multa importanta alimentatiei si sa renunt, macar partial, la consumul de carne (stiu ca nu as putea fi vreodata o vegetariana convinsa, insa un plus de respect fata de animale se impune, asa ca periodic urmez diverse regimuri si incerc sa nu mananc carne mai mult de doua ori pe saptamana)
  • Sa reciclez medicamentele in mod corespunzator (nu mi-am pus des problema de a recicla medicamentele expirate, fiindca nu sunt genul ipohondru, care sa aiba sertarele pline de pastile – in afara de durerile de dinti nimic nu ma poate face sa iau medicamente – asa ca nu prea este cazul sa imi expire pe undeva; daca totusi va fi nevoie, am cautat pe internet suficiente informatii si am descoperit ca medicamentele expirate pot fi acceptate in orice farmacie apropiata, urmand ca de aici sa fie preluate de firme specializate)

Studiu de caz: Coronavirus si impactul pe care il are aceasta pandemie asupra mediului

In prima etapa a carantinarii vuia internetul despre cat de bine aduce aceasta izolare asupra mediului inconjurator, cum a scazut nivelul noxelor din Bucuresti si cate si mai cate avantaje.

Totusi, la o privire mai atenta, tot in acea perioada, eu insami am vazut ca strazile erau imbacsite de mastile bleu aruncate neglijent pe te-miri-unde, iar manusile chirugicale, servetelele dezinfectante sau alte deseuri medicale erau doar cateva consecinte negative ale comportamentului uman impus de noua situatie.

Deja poluarea cu plastic este una dintre cele mai mari amenintari ale planetei noastre, aparitia unor gesturi in plus nu face altceva decat sa agraveze lucrurile.

Iata cum am incercat eu sa gestionez situatia actuala:

  • Folosesc masti textile, in detrimentul celor de unica folosinta; am vreo 7-8 masti colorate pe care le accesorizez tinutelor de zi cu zi (asa cum am mai amintit, sunt o fashionista si, fie ca ne place sau nu, masca este un nou accesoriu ce va face parte din garderoba noastra mult timp de acum inainte)
  • Nu folosesc manusi de latex (chirugicale); sunt destul de multe persoane ce s-au panicat in fata noii provicari si utilizeaza in mod nejustificat manusile chirugicale la orice iesire – nu este cazul, fiindca asa cum subliniaza specialistii, o spalare corecta a mainilor cu apa si sapun face minuni
  • Am utilizat la fiecare iesire declaratia Covid in varianta online, nu tiparita
  • Mi-am facut propriul dezinfectant (in perioada de inceput a carantinei, cand era penurie de masti si dezinfectanti, am ales sa imi prepar un dezinfectant homemade, urmand o reteta de pe internet; cu precautiile de rigoare, reteta nu este una la fel de eficienta ca un produs farmaceutic brevetat, insa poate fi de ajutor pentru un mic depanaj)

N.B: Dezinfectant homemade: 16 g alcool, 3 g glicerina vegetala, 35 g gel aloe vera, 16 g otet).

In loc de concluzii:

  • Noi, cetatenii fiecarei tari in parte suntem responsabili de faptul ca mediul inconjurator se degradeaza la scara planetara (intr-atat de mult incat asta a dus la schimbari climatice, pierderea biodiversitatii sau a resurselor, influenta negativa asupra sanatatii)
  • Tot noi putem sa miscam lucrurile in sens invers, demonstrand ca impreuna suntem o forta (WE has no limits)
  • Traieste simplu, pentru ca altii pur si simplu sa traiasca” (Ghandi)

Voi cu ce sfaturi veniti catre noi?

Autor articol: Alina / sursa foto: Vlad Rotaru

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


11 + 4 =