Bain de Guitera si Col de Verde – ultima parte a vacantei noastre in Corsica

Daca nu ati citit primele trei parti ale vacantei din Corsica pe care Alina si Ionut au avut-o la final de vara, o puteti face aici – partea 1, partea a 2-a si partea a 3-a.

In penultima zi a vacantei petrecute in Corsica am decis sa plecam din nou sa colindam, la invitatia unor altor cunostinte ce au in Col de Verde un popas (auberge); cum traseul inspre acestia ducea si catre Bains-de-Guitera, nu am ratat ocazia de a ne opri si aici, pentru a profita de beneficiile apelor termale.

Asa cum aminteam in articolele precedente, am stat in Corsica pe perioada vacantei la un cuplu de prieteni in Ajaccio, astfel incat am reusit sa vizitam o mare parte din sudul Corsicii.

Sarmanta statiune termala Bains-de-Guitera se afla cam la distanta de ora de mers cu masina de Ajaccio. Prea putin cunoscuta turistilor, micuta statiune este situata pe tarmul drept al raului Taravo. Localnicii profita din plin de apele sulfuroasa de aici, ca tratamente alternative pentru afectiunile reumatice sau cele cutanate. Bazinele cu apa termala, desi sunt micute, permit accesul a aproximativ 4 persoane per bazin (sunt doua bazine lipite unul de altul), iar farmecul le este dat de faptul ca sunt umbrite de arborii seculari ce strajuiesc raul Tavaro, care curge la numai 20-30 metri departare.

Nefiind un obiectiv turistic, pentru Bains-de-Guitera nu exista vreun soi de intrare sau amenajari speciale, iar curatenia si accesul in bazin tin de comportamentul si spiritul civic al fiecaruia.

Fara a fi nimic oficial, bunul simt dicteaza ca dupa ce ai petrecut 15 minute in bazin sa iesi si sa lasi locul altor persoane (ceea ce este mai mult decat suficient, tinand cont de temperatura apei). In momentul in care
noi am ajuns am avut noroc ca in bazin sa fie doar o pereche de indragostiti, care se pregatea de plecare. Asa ca pentru mai bine de jumatate de ora impreuna cu ai nostri prieteni am profitat de apele binefacatoare si linistea locului. O oaza de frumusete si calm ce merita amintita si al carei farmec sper sa ramana cat mai mult ascuns publicului larg! 🙂

Ulterior, ne-am continuat calatoria catre Col de Verde, unde ne asteptau la masa amicii de la popasul San Petru di Verdi (Relais San Petru di Verdi), singurul loc de genul din aceasta zona. Drumul pana la aceasta destinatie a fost unul plin de serpentine, dar asta este deja ceva obisnuit in Corsica, dar o alta curiozitate pe care noi nu am avut cum sa o trecem cu vederea a fost data de faptul ca padurea ce imprejmuia soseaua era plina de porci… si nu, nu mistreti, ci porci domestici!

Prietenii nostri, deja obisnuiti cu aceasta situatie, s-au amuzat teribil cand ne-au vazut reactiile, dar nu ai cum sa ramai indiferent cand vezi dormind la umbra cateva zeci de purcei, lasati in libertate. Crescuti pentru a produce mezelurile corsicane atat de apreciate in Franta, dar probabil si in intreaga Europa, purceii stau in libertate in padurile din munte si se bucura de ghinde si castane, dar evident sunt hraniti si de catre proprietarii lor.

Feriti de pradatorii naturali, intrucat in Corsica nu exista lupi sau ursi, iar vulpile de aici sunt foarte micute (au marimea unor pisici de la noi), porcii domestici se imperecheaza adesea cu mistretii din padure. Practicile acestea ancestrale si povestile din spatele lor sunt suficiente pentru a iti dori sa vezi si zona muntoasa a Corsicii.

Un alt obicei ce il au corsicanii este cel de a lasa natura sa faca selectia naturala cand vine vorba de cainii de vanatoare. Cateaua gestanta, care se apropie de termen, este lasata singura in varful muntelui unde va da nastere puiutilor. Pentru o buna perioada, catelandrii sunt lasati in salbaticie si numai cei care supravietuiesc acestei incercari sunt cei alesi sa ajunga caini de vanatoare. Interesant, asa-i?

Pentru pasionatii de trasee montane, Col de Verde este un reper arhicunoscut in Corsica, iar aerul tare de aici, racoarea si linistea din jur sunt doar cateva dintre atributele acestei destinatii.

Col de Verde

Situat la 1289 altitudine, in mijlocul padurilor de fagi, acest punct este poarta de trecere intre nordul si sudul Corsicii (pe de o parte avem valea Fium Orbo si padurea Marmano, iar pe de cealalta avem valea Taravo si padurea San Pietro di Verde).

Cand am ajuns noi la popasul San Petru di Verdi, undeva trecut de ora 14.00, Laurence si Jean-Marc (prorietarii) abia isi trageau sufletul dupa un pranz aglomerat, dar s-au dovedit nerabdatori sa se aseze cu noi la un pahar de Pietra si sa povestim una-alta despre minunatiile din Corsica.

Chiar la cateva minute dupa ce am ajuns, asa cum v-am obisnuit, am avut parte de un episod usor stanjenitor, dar funny pe de alta parte. Jean-Marc, dornic sa ne elibereze o masa la care pare-se ca zaboveau de prea mult timp niste drumeti, a inceput sa le mute lucrurile si sa ii intrebe fara perdea daca nu cumva vor sa plece. Pe noi ne-a bufnit rasul si am zis ca nebunul de corsican nu are toate tiglele pe casa. Si ghici ce credeti ca s-a intamplat? Turistii vizati, cam ofensati de gestul patronului, ne-au raspuns in romana si au spus ca ar trebui sa vorbim mai frumos, ca mai sunt romani in zona. Eei, ca sa vezi ca lumea asta e asa un loc mic!

Fiind vorba de un popas in mijlocul muntilor, San Petru nu este nicidecum vreo locatie pretentioasa, este genul de loc in care sa te odihnesti inainte de porni din nou la drum, poti inopta in casutele de aici sau poti sa iti asezi cortul (contra cost), poti incarca telefoanele, utiliza dusurile etc. In materie de mancare, ai de ales intre diverse sandvisuri, salate sau o sugestie a zilei, insa cei ce ajung aici nici nu imi imaginez ca ar cauta cumva luxul restaurantelor frantuzesti din marile orase.

Noi am rasfatati cu cate un gratar de porc sau vita, am baut bere rece si la desert am savurat branza corsicana (Tomme corse) cu dulceata de smochine. Ce poti sa iti doresti mai mult cand ajungi in mijlocul naturii, departe de nebunia civilizatiei si aglomeratia sufocanta?

Ne-a placut tare mult si zona muntoasa a Corsicii si probabil ca daca nu am fi facut aceasta ultima escapada, vacanta noastra nu ar fi fost completa. Voi ati ajuns la Com de Verde sau Bains-de-Guitera? Daca aveti fotografii sau impresii din acest loc, va asteptam sa le impartasiti cu noi in comentarii!

Pentru alte articole despre calatorii puteti citi sectiunea dedicata CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala / Autor articol: Alina

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


three + eleven =