Dope, seria-documentar pe care nu trebuie sa o ratați pe Netflix

In ultimele zile, presa de scandal din România a avut parte de un subiect intens dezbătut – accidentul provocat de beizadeaua unei familii celebre de maneliști, așa-numita Margherita. Controversele pe marginea acestui episod au apărut din momentul in care s-a descoperit, potrivit declarațiilor făcute de politie, ca tânăra ar fi fost sub influența drogurilor.

Ei, bine, pentru societatea românească, consumul de droguri este încă unul tabu. Stim cu toții ca tinerii de 18 – 20 de ani consuma, stim ca trendul mondial cam asta este, dar ceea ce nu prea stim este cum sa ne educam copiii, cum sa ii protejam, cum sa facem practic fata fenomenului. Si fără sa implic prea mult politicul in aceasta discuție, nu am cum sa nu observ ca nici statul roman nu este prea pregatit in ceea ce privește consumul si traficul de droguri.

Întâmplator, tot in perioada asta am descoperit de Netflix o serie-documentar in care se vorbește detaliat despre droguri – Dope.

Personal, din perspectiva omului care nu a consumat niciodată droguri,
seria asta m-a ajutat sa inteleg multe si sa inteleg întrucâtva cum gândește un toxicoman, care sunt mijloacele prin care poliția intervine ca sa combată fenomenul sau ce diferențe sunt între diversele substanțe destinate consumului.

Trăindu-mi adolescenta după jumătatea anilor ‘90, intr-o zona de provincie, nu pot spune ca am fost vreodată supusa tentației de a consuma droguri. Chefurile noastre însemnau de cele mai multe ori sa ne adunam in casa vreunui coleg de școala, unde făceam pe nebunii si ne prosteam cu un pachet de țigări mentolate si beam vișinata părinților, spumant ieftin “Angelli” sau “Tanita” – lichiorul ăla dubios, super dulce.

După vârsta critica a nebuniilor de la 15-16 ani, când am ajuns la facultate, am avut suficient discernământ încât sa nu cad tentației de a consuma vreo substanța din asta ilicită. Si, sinceră sa fiu, ocaziile nu mi-au lipsit, fiindcă de la anturajule din cămin, pana la colegii de facultate sau cei de munca, mai toată lumea trăgea câte-un joint, încerca vreo legală sau își făcea creierii praf prin cluburi cu vreun Ecstasy procurat cine știe cum.

Eu însă am rămas fidela unui pahar de vin alb sau shot-urilor de tequila atunci când a venit vorba de distracție, dar asta nu neaparat pentru ca generația mea ar fi avut vreo educație civică serioasă in acest sens, ci mai degraba datorită faptului ca m-am autoeducat si am avut parte de câteva episoade marcante cu consumatorii de droguri, care m-au pus un pic pe gânduri.

Dacă tot mi-am adus aminte de aceste lucruri, o sa le împărtășesc cu voi, ca sa înțelegeți cum se vedea lumea asta a drogurilor in Bucureștiul anilor 2000 prin ochii unei provinciale.

La 18 ani, când am aterizat prima data in capitala, am avut ca loc de cazare un apartament dubios, tocmai la etajul 10 din cartierul (celebrul cartier din versurile trupei “La Familia”) Salajan. Șansa a făcut sa nu locuiesc aici decât vreo 3 luni, după care m-am mutat in mai selectul Tineretului, o zona mult mai curată si linistita, o diferența de la cer la pământ, ce sa mai!? 🙂

Revenind însă la amintirile din Salajan, nu am cum sa uit ca drumul meu zilnic dus-întors pana la metrou (căci trebuia sa ajung la facultate) trecea inevitabil prin fata unei găști de tipi dubioși. Inițial, ii vedeam ca pe niște golănași de cartier ce pierd timpul prin fata blocului, pentru ca ulterior sa aflu ca sunt niște consumatori inraiti de droguri, ce nu se dădeau in laturi de la mici infracțiuni sau atacuri. Pot spune ca am avut noroc, fiindcă in naivitatea de atunci nu prea stiam sa ma protejez cine știe ce, însă nu de aceeași șansa a avut parte un băiețel din cartier (care a fost lovit destul de rău si i s-au luat banii pentru abonamentul RATB) sau fiica unei vecine chiar din blocul in care locuiam (care a fost jefuita de bijuterii in lift).

Un al doilea episod l-am întâlnit circa doi ani mai târziu, când ce sa-i faci, a trebuit sa ma mut din nou intr-un alt cartier, de data asta in Berceni. Aici mi-am făcut un grup de prieteni impreuna cu care mai ieșeam seara afara, unde pierdeam timpul aiurea, așa cum faci la 20 de ani.

Ei bine, tangențial, printre acești amici am cunoscut un individ ce întruchipa perfect decăderea umană in fata drogurilor. Tipul in discuție era vecinul unuia dintre prietenii mei, si tot ce îmi aduc aminte este ca practic el nu mai exista ca ființa umană, nu mai avea nici măcar un nume, toți il strigau “Drogatul”.

Consumator de heroina la acea vreme, personajul in discuție avea vreo 30 de ani, însă parul alb, alura scheletica si lipsa respectului de sine il făceau sa para ca are pe puțin 50 de ani. O imagine freaky si poveștile țesute in jurul individului (gasca zicea ca nu mai are nici usa de la apartament, fiindcă ar fi vândut totul pentru droguri), m-au făcut o data in plus sa ma tem de ceea ce ar putea însemna consumul si dependenta de droguri.

Deși amintirile personale sunt mai mult cu titlu anecdotic si in niciun caz didactic sau psihologic, recomandarea inițială a documentarului Dope o văd ca fiind adecvată pentru înțelegerea fenomenului. Dacă nu sunteți familiarizați cu jargonul consumatorilor de droguri, diversele tipuri de narcotice (crack, molly, memfetamina etc), procesul de fabricare si distribuție a drogurilor, atunci Dope este exact ceea ce căutați.

Serialul in discuție a apărut încă din 2007 si a fost difuzat pe Netflix, in 3 serii, însumând 12 episoade.

Echipele de filmare urmăresc aplicarea legii, precum și utilizatorii și dealerii diferitelor medicamente, iar ca o curiozitate, in documentar nu se folosesc actori, ci chiar personajele reale (majoritatea ascunzandu-se in spatele unor măști). Întregul documentar se învârte în jurul producției, logisticii, vânzării și consumului de droguri, iar pe alocuri este extrem de violent, fiindcă vedem sub proprii ochi disperarea consumatorilor, cum se manifesta aceștia când intra in sevraj sau chiar cum se injectează in fata camerelor.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, va aștept sa vizionati si voi Dope si sa reveniti cu impresii.

Pentru alte recomandari din categoria Filme puteti urmari sectiunea dedicata CityFemme

Autor articol: Alina

Sursa foto: pixabay.com

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


two + 10 =